Mai sunt mai bine de două săptămâni până la începerea celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (Cluj-Napoca, 14-24 iunie 2024), dar nu e niciodată prea devreme să-ţi faci liste cu filmele pe care doreşti să le vezi. Biletele s-au pus în vânzare şi, mai ales pentru producţiile care vor avea doar două proiecţii în locaţii mai mici ale festivalului, biletele se epuizează mai repede decât crezi.
Desigur, această listă este una personală. Pe lângă titlurile de mai jos, este de ajuns să parcurgi oferta şi cu siguranţă vei găsi zeci şi zeci de alte titluri pe gustul tău.
În primul rând, festivalul oferă câteva filme ce abia au avut premiera mondială la festivalul de la Cannes (găseşti palmaresul aici). Obligatorii ar fi Kinds of Kindness, cel mai recent film al lui Yorgos Lanthimos, care a şi fost recompensat cu un trofeu pentru interpretarea actorului Jesse Plemons, şi Trei kilometri până la capătul lumii, în regia lui Emanuel Pârvu şi recompensat cu premiul Queer Palm. Ambele filme se vor lansa ulterior în cinematografe (Kinds of Kindness în septembrie), dar de ce să nu le vezi proaspete, în premieră naţională?
În Piaţa Unirii din Cluj-Napoca sunt proiectate în fiecare seară filme în faţa a mii de spectatori, iar festivalul alege cu grijă aceste titluri populare. Poate că atracţia cea mare este Bastardul/The Promised Land, un film istoric cu celebrul Mads Mikkelsen în rolul unui căpitan scăpătat care vrea să îmblânzească, la jumătatea secolului 18, teritoriul neprimitor din nordul Danemarcei. Doar că planurile sale provoacă un război total cu un nobil local. Tot aici se va vedea Voy! Voy! Voy!, filmul cu cea mai dementă premisă din întreg festivalul: un egiptean se preface orb pentru a emigra confortabil, ca jucător într-o echipă de fotbal pentru nevăzători, într-o ţară din Uniunea Europeană.
TIFF vine în fiecare an cu multe documentare tentante, să menţionez doar două dintre ele. Unul este Copa 71, povestea unui campionat de fotbal care, în ciuda popularităţii sale în epocă, a fost şters din istoria sportului-rege pentru că toate echipele prezente pe teren erau formate din femei. Totul s-a întâmplat în Ciudad de Mexico acum mai bine de 50 de ani, aşa că e cazul să explorăm atmosfera de atunci (fiecare meci strângea peste 100.000 de spectatori în tribune), dar şi motivele pentru care evenimentul cunoscut sub numele Copa 71 a căzut atâta vreme în uitare.
Un ton cu totul diferit va avea Danger Zone, un documentar polonez despre o tendinţă neliniştitoare din turismul global: în schimbul a unei sume pipărate, agenţiile de turism la oferă clienţilor acces pe front în zone de conflict activ. Clienţii au acces la "acţiune" reală, cu gloanţe adevărate şi pericol iminent. Documentarul discută cât de morală este această abordare, care e profilul clientului doritor de experienţe extreme (probabil identic cu cel al "vânătorilor" care se fotografiază lângă cadavrul vreunei girafe după un safari african) şi ce ar trebui să simţim când turistul bogat poate pleca oricând acasă, dar localnicii nu îşi permit acest privilegiu, deşi viaţa lor este într-un continuu pericol.
Pentru prima oară în istoria festivalului, în competiţia oficială sunt două filme indiene. Nu, nu sunt superproducţii bollywoodiene, ci dovezi că cinema-ul independent indian este tot mai vibrant. Prima opţiune ar fi The Adamant Girl/Fata îndărătnică, o dramă despre o tânără dintr-un sat care se îndrăgosteşte de o un băiat dintr-o castă inferioară, iscând furia părinţilor. Aceştia vor fi gata de orice pentru a-i băga fetei "minţile în cap", iar noi ar trebui să ne gândim dacă nu cumva acest tip de autoritate nu se poate manifesta, cu consecinţe similare, şi mult mai aproape de noi, în vreun sat românesc... Tot în competiţie se va vedea Girls Will Be Girls, despre o elevă de pension care ţine morţiş să muşte din viaţă, iar o altă opţiune indiană în festival este inclasabilul Seven Hills Seven Seas/Peste șapte mări și șapte țări, în care povestea începe de la un... şobolan, iar un personaj principal este un nemuritor ce cutreieră lumea de milenii întregi.
În secţiunea Lună plină avem un film canadian premiat la Veneţia şi Salonic, Vampir umanist caută sinucigaș/Vampire humaniste cherche suicidaire consentant (foto), care reinventează protagonistul filmelor cu vampiri spunând povestea unei vampiriţe prea sensibile să ucidă. Ameninţată cu moartea din... milă, Sasha dă peste un adolescent cu tendinţe sinucigaşe care are lăsa-o să se înfrupte din el, doar că are câteva ultime dorinţe de îndeplinit înainte de a muri.
Secţiunea Focus Japonia este plină de tentaţii. Un film obligatoriu este clasicul Balada lui Narayama, câştigătorul Palme d'Or-ului în 1983. Protagonistă este Orin, o femeie în pragul aniversării a 70 de ani, momentul când bătrânii din satul ei sunt părăsiţi pe munte pentru a muri în gerul ierii. Împăcată în faţa acestui destin sumbru, Orin mai are un lucru de făcut: să-i găsească o soţie vrednică fiului ei. Tot în Focus Japonia este şi Concurentul/The Contestant, documentar despre un bărbat, Tomoaki Hamatsu, care a trăit 15 luni închis într-o cămăruţă, iniţial gol-puşcă şi fără niciun pic de mâncare. Acţiunile lui au fost baza unui reality show urmărit de 17 milioane de japonezi, fără ca Hamatsu să aibă habar de gigantica sa popularitate.
Din secţiunea MiniTIFF (denumită până la această ediţie EducaTIFF) iese în evidenţă Excursia, un film bosniac despre o adolescentă care, pentru a-şi impresiona colegii, minte că a făcut sex. Minciuna va avea urmări greu de prevăzut într-o altă poveste ce se poate repeta oriunde pe glob.
