Tomorrowland, pozitiv

Un film original văzut în aceşti ani dominaţi de continuări şi ecranizări nu poate fi decât un motiv de bucurie. Când la cârma unui astfel de proiect se află Brad Bird (The Incredibles, Ratatouille, Mission: Impossible - Ghost Protocol) aşteptările cresc, iar faptul că filmul îi oferă lui Britt Robertson unul dintre cele mai elaborate roluri feminine de văzut anul acesta într-un blockbuster hollywoodian este un motiv în plus de laudă. Poate că Tomorrowland nu satisface întrutotul, dar energia sa, efortul de producţie şi un mesaj pozitiv pe care ar trebui să-l auzim mai des la cinema o să te facă să nu regreţi banii daţi pe bilet.

Totul porneşte de la o misterioasă insignă. Aceasta ajunge la Casey (Britt Robertson), o adolescentă cu fenomenală intuiţie ştiinţifică şi spirit întreprinzător: ea va avea parte de o surpriză de proporţii când, doar atingând insigna, va fi transportată ca prin minune într-un oraş futurist. În încercarea de a se întoarce acolo, Casey va trebui să înfrunte extraordinare pericole, să facă echipă cu un inventator morocănos (George Clooney) şi să accepte ajutor dintr-o direcţie neaşteptată. Cu trei eroi atipici în centrul atenţiei, Tomorrowland se îndepărtează de formula clasică de blockbuster hollywoodian şi ar trebui lăudat pentru curajul de a reinventa reţeta.

Entuziasmul benign al filmului ar putea fi o carte de vizită foarte interesantă pentru cei mici. Poate că aceasta funcţionează mai puţin la adulţi, dar cei mai mici spectatori nu doar că se vor bucura la festinul vizual aranjat cu atenţie pe marele ecran, dar ar putea rămâne cu o pildă folositoare pe termen lung. Tomorrowland are toate şansele să-i facă să viseze pe copii, pentru că le transmite mesajul că entuziasmul şi energia depusă în direcţia cea bună se transformă într-un motor cu o influenţă pozitivă pe termen lung. Cu toate problemele poveştii imaginate de Damon Lindelof şi Brad Bird, acest mesaj este o adevărată raritate la Hollywood şi nu e niciodată prea des să ni se repete că împreună putem face o lume mai bună. Nici mesajul eco nu este de ignorat în cazul premierei de vineri.

Din păcate Tomorrowland dezamăgeşte cu un villain rizibil, iar scenariul pare să înlocuiască creativitatea cu efortul de a-şi surprinde încontinuu spectatorul. Probabil că marea problemă a proiectului a fost aportul lui Damon Lindelof, scenarist care face parte din formula păguboasă 99% ambalaj şi 1% esenţă. Lindelof se poate lăuda cu proiecte dezamăgitoare pe termen lung (Lost), dar şi Cowyboys & Aliens şi Prometheus, iar Star Trek Into Darkness stă dovadă că scenaristul nu ştie să-şi controleze antagonistul. Tomorrowland are aceeaşi problemă: o idee bună, dar tratată necorespunzător, care se prăbuşeşte lent sub povara intenţiilor sale pozitive.

Cu toate defectele, Tomorrowland este de lăudat pentru că celebrează entuziasmul cu care facem paşi în necunoscut, paşi motivaţi nu de faimă sau profit, ci de simpla dorinţă a cunoaşterii şi de împlinire a binelui comun. Este o motivaţie tot mai rar întâlnită în zilele noastre, când cercetările ştiinţifice sunt justificate financiar, iar omul obişnuit are tendinţa de a se folosi de evenimente oricât de insignifiante pentru a-şi promova o imagine pozitivă, cool, pe reţelele de socializare. Tomorrowland este lumea în care cunoaşterea, binele şi altruismul merg mână în mână, iar Brad Bird şi Disney trebuie să primească laude pentru că au investit 200 de milioane de dolari într-un mesaj care poate multora nu le va părea la modă.