Ultimul week-end al lunii iunie aduce în cinematografele românești thriller-ul horror The Purge, cu Ethan Hawke în rol principal. Lansat pe teritoriul nord-american cu o săptămână în urmă, a obținut 34 de milioane de dolari la un buget de doar 3 milioane. Un succes neașteptat, ce a determinat producătorii să se apuce deja de o continuare a poveștii. Filmul vine cu o premisă incitantă, cu trimiteri subversive la societate și natura umană, în ambalajul captivant al cruzimii și al violenței. Filmul a reuşit să-şi adjudece locul întâi în box-office-ul american al săptămânii trecute – trimiţând pe doi Fast & Furious 6 – şi a generat un număr record de discuții în mediul online: în primele zile ale lunii iunie a strâns peste 10 mii de comentarii doar pe Twitter, mai mult decât strânsese până la acea vreme Man of Steel.
Cum ar fi dacă o noapte pe an ai avea voie să ucizi fără să fii pedepsit?
Iată care este conceptul de la care pornește scenaristul și regizorul filmului, James DeMonaco: într-o Americă a anului 2022, prosperă și lipsită de povara procentuală crescută a șomajului și a criminalității, Guvernul a ales să menţină aceste rate la nivel minim permiţând an de an cetățenilor săi 12 ore de eliberare a energiei negative. Pe scurt, o noapte pe an, de la 7 seara la 7 dimineața, orice act criminal este acceptat, chiar și uciderea cu sânge rece. Așa cum aflăm încă din trailer, „toate serviciile de urgență sunt oprite”, nu se intervine în nici un fel în proclamata „noapte a judecății”.
Aflată la linia dintre utopie și distopie, societatea americană „renăscută” a viitorului este clădită astfel pe ideea unui rău necesar, un program menit, paradoxal, să facă viața mai bună.
„Această seară permite oamenilor să se elibereze de orice fel de ură sau pornire violentă reprimată până acum”, spune familiei sale și James Sandin, managerul unei firme de sisteme de securitate. Este ceea ce le-a fost predicat de către „noii fondatori ai Americii” că ar funcţiona precum o supapă de siguranță a societății lor utopice. În fond, nu ar avea de ce să nu funcționeze. Dacă în rest ai fi pedepsit pentru infracțiunile comise, iar vreme de 12 ore pe an ți s-ar permite orice faptă reprobabilă, nu ai aștepta atât să jefuiești un magazin de bijuterii, să te răzbuni pe cel care ți-a făcut o nedreptate sau, pur și simplu, să experimentezi violența ca pe un fruct oprit?
Dar tocmai premisa șubredă și ușor atacabilă a fost cea care a captivat la maxim publicul. Ideea ocolește cumva nucleul moralității umane, căci regulile acceptate de această societate a viitorului suprascriu comenzile forului interior după care se ghidează ființa umană evoluată din punct de vedere spiritual. Acest „ceva” îl îndeamnă și pe protagonistul lui The Purge să prefere apărarea în locul atacului, deși este de acord cu „legea” impusă de autorităţi. Sandin și familia lui – soția și cei doi copii – se baricadează an de an în locuința lor și așteaptă liniștiți trecerea orelor de măcel. Numai că, într-un an, fiul său adolescent începe să pună la îndoială corectitudinea măsurii de purificare prin cruzime și violență și adăpostește în casa familiei – punând-o astfel în pericol de moarte - un fugar. Grupul care îi dorea moartea anunță că va face o misiune din a pătrunde în locuință și a-i tranşa fără milă pe toți cei din interior, dacă nu le este înapoiat „mielul de sacrificiu”. Evident că acest lucru nu se întâmplă, așa că „distracția” începe.
Cum s-a născut ideea filmului?
Într-un interviu acordat la scurtă vreme după încheierea filmărilor, regizorul James DeMonaco a mărturisit că, dacă interesul său pentru știrile legate de criminalitate au format baza viitorului scenariu, scânteia inspirației a fost aprinsă de către soția sa. Asistând împreună la o altercație violentă ivită între doi șoferi pe o stradă din Brooklyn, New York, aceasta a opinat: „Ar trebui să ni se permită tuturor să comitem o crimă pe an”. Șocat și intrigat de cuvintele partenerei sale (chiar medic de profesie) pe care le-a asimilat ulterior cercetărilor efectuate de el în Statele Unite, Canada și Franța legate de incidența infracțiunilor și a crimelor (şi uimit de cât de violenţi au ajuns să fie americanii faţă de canadieni sau alte popoare), a ajuns ulterior la scenariul lui The Purge.
Pelicula nu numai că a avut la dispoziție un microbuget (3 milioane de dolari), dar a și fost filmată în timp record. În doar 20 de zile și fără rulote în care actorii să se retragă după turnarea unei scene, echipa de producție, cea creativă și interpreții au format un grup compact și extrem de eficient, în care orice problemă legată de film a fost rezolvată creativ și rapid, fără a sacrifica vreuna din ideile de bază. De ajutor pentru DeMonaco a fost și faptul că se afla deja la a treia colaborare cu Ethan Hawke – anterioare sunt Little New York, debutul său regizoral, și Assault on Precinct 13, unde a semnat doar scenariul.
Succesul financiar şi părerea criticilor
Deşi a făcut furori la box-office, horror-ul atât de ofertant al lui DeMonaco nu a obţinut un scor bun şi din partea criticilor. Agregatul de film Rottentomatoes interesul şi atracţia publicului şi a specialiştilor în doar 39 de procente, iar notele obţinute pe Metacritic, CinemaScore şi IMDB confirmă concluziile mixte ale specialiştilor, a căror părere este rezumată de către Neil Yong de la The Hollywood Reporter: „Acestui înşelător vehicul al groazei îi lipsesc distincţia şi robusteţea necesare pentru a putea susţine ambiţioasele sale teorii sociale”. În fapt, subliniază Kofi Outlaw de la ScreenRant, „În ciuda unor personaje şi a unor metafore-clişeu, The Purge este recomandat tuturor acelora ce gustă plăcerile rapide, dulci, violente, purificatoare, oferite de un thriller solid”. În sprijinul acestei idei vine şi comentariul lui Grady Smith de la Entertainment Weekly, ce a asemănat începutul filmului cu The Hunger Games, transformat rapid în Panic Room şi evoluat apoi în Taken – „un rollercoaster al emoţiilor în care încerci să ţii pasul cu intriga alambicată”.
Ce a făcut în The Purge un succes financiar a fost de fapt o combinaţie fericită de factori: conceptul original şi intrigant, ambalajul horror, puternic magnet al încasărilor (unul dintre producătorii filmului, Jason Blum, este şi numele din spatele unor producţii horror precum franciza Paranormal Activity, Sinister şi Insidious), dar şi frenezia generată online pe canalele social media şi bugetul redus al producţiei.
Părerea ta
Spune-ţi părerea