Wim Wenders, 5 filme de ne-ratat

Pina 3D se lansează în cinematografele româneşti pe 9 septembrie, iar Cinemagia face o trecere în revistă a celor mai importante cinci titluri din filmografia lui Wim Wenders. Una dintre cele mai influente figuri ale cinematografiei europene a ultimelor decenii, Wenders este preşedintele Academiei Europene de Film din 1996 şi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai Noului Cinema German, mişcarea-manifest care a marcat istoria filmului în anii '70.

Activitatea lui Wim Wenders cuprinde şi profesoratul la Universitatea de Arte din Hamburg, fotografia sau critica de film.
Wim Wenders are la activ peste 45 de distincţii la festivaluri de film prestigioase, precum şi trofee sau nominalizări la cele mai importante premii cinematografice din lume. Printre acestea se numără Palme d'Or – distincţia supremă a Festivalului de Film de la Cannes (Paris, Texas – 1984), Leul de Aur la Festivalul de la Veneţia (The State of Things – 1982), Premiul BAFTA (Paris, Texas – 1984), Premiul Academiei Europene de Film (Wings of Desire – 1988) şi nominalizarea la Premiul Oscar (Buena Vista Social Club – 1999).

Afișează:

1 din 6

Paris, Texas (1984)

Filmul este povestea tulburatoare a unui „strain”, a unui om care nu se poate integra intr-o „ordine simbolica”. In incercarea sa de a se reinsera in societate, Travis intra desigur in relatii cu alti marginalizati – de pilda, cu o tanara latino-americana care ii da lectii excentrice despre cum sa se imbrace si sa se poarte – si mai ales cu Hunter, de care este legat intrun mod copilaresc, emotionant. “Paris, Texas” a fost un moment de cotitura in cariera lui Wenders. La fel cum Travis negociaza cu prudenta raporturile sale cu societatea, Wenders accepta, treptat, prezenta naratiunii in cinema – un element practic absent pana atunci din operele episodice, caleidoscopice ale perioadei sale germane, “Alice in orase” (1974) si “In goana timpului” (1976).

Regizorul se apropie, de asemenea, de evocarea valorilor traditionale: camin, familie, comunitate. Pentru unii, Wenders a mers apoi prea departe, sucomband cinematografului comercial si valorilor traditionale. Dar “Paris, Texas”, ca si “Cerul Deasupra Berlinului” (1987), se afla la intersectia celor doua perioade din cariera sa, exprimand perfect nostalgia unui camin si recunoasterea concomitenta a alienarii moderne.

In imagine, Nastassja Kinski, in rolul soţiei pierdute a lui Travis.

Citeşte şi: