Ultima Carte Citita

[aniela07]

pe LiterNet sunt carti pe care vi le puteti download-a gratuit. unele sunt bunicele

http://editura.liternet.ro/catalog

LE: download-ul de pe site este legal :)

[Mercutio]

Vad ca sunt si scenarii de film:

http://editura.liternet.ro/catalog/toate/0/12/Scenarii.html

[Presedintele]

Ma mir ca Cinemagia nu are un asemenea link pe prima pagina:
http://www.gutenberg.org/catalog/

[aniela07]

Vad ca sunt si scenarii de film:

http://editura.liternet.ro/catalog/toate/0/12/Scenarii.html

da, am uitat sa precizez. cred ca asa vindeam mai bine link-ul. of, iar mi-am uitat teoriile de marketing, la naiba. trebuie sa dau un refresh ca pierd teren... :) multumesc de comentariu

[aniela07]

Tatiana Tolstaia –Zâtul -minunatã!

Pierderea civilizaţiei dupã un dezastru nuclear care a distrus o mare parte resursele sau arhivele de cunoștinţe achiziţionate de umanitate de-a lungul întregii ei istorii. Ne aratã vulnerabilitatea dezvoltãrii noastre –câţi știm de fapt cum funcţioneazã chiar și lucrurile elementare din viaţa noastrã astfel încât sã le putem re-crea singuri ?

Astfel, societatea se regãsește brusc într-un stadiu apropiat de neolitic (regresia limbajului este semnificativã –nici mãcar noţiunea de cal nu este accesibilã).

Tatiana Tolstaya construiește aceastã lume post-apocalipticã pe tot felul de detalii simpatice (coerenţa unei astfel de lumi nu este punctul forte al cãrţii, dar pânã la urmã nici nu e necesarã pentru cã romanul este totuși unul metaforic): șoarecii sunt principala hranã (și monedã de schimb), focul e ceva mistic (și o metodã de abuz de putere pentru fochiști –oricum abuzul de putere pare sã fie unul dintre cele mai larg rãspândite scopuri în viaţã); mai sunt și “urmãrile” (mutaţiile genetice –unele foarte amuzante, mi-a plãcut personajul care avea urechile la subraţ așa cã îţi poţi da seama când trage cu urechea pentru cã e nevoit sã ridice braţele -și acestea sunt metafore, moduri de a reflecta monstruozitatea interioarã sau trãsãturile personajelor pe care ele încearcã sã le ascundã de ceilalţi, ca și cum viaţa interioarã, neavând instrumentele verbale necesare pentru a se exterioriza, se manifestã prin aceste excrescenţe fizice care dintre care mai bizare).
Dupã o "mezalianţã" (cãsãtoria cu Olenka, care se dovedește a fi fiica Sanitarului șef : “Sanitarii” sunt "organele" de teroare, ei te înhaţã imediat ce bãnuiesc cã dosești vreo carte -cãrţile sunt interzise, monopolul cunoașterii este cea mai puternicã armã a totalitarismului), Benedikt este mutat brusc din izba lui sãrãcãcioasã într-o vilã luxoasã, unde principala activitate este halitul (și nu de șoareci, ca înainte, ci de tot felul de bunãtãţi). Pentru a-și ocupa timpul cu ceva (acum nu mai are nevoie sã munceascã), Benedikt dã iama în bibliotecã (pânã la urmã apanajul Sanitarului șef este deţinerea unei biblioteci bogate) și devine dependent de cãrţi (din nefericire la un nivel relativ superficial și nediscriminativ –aceastã sete aparentã de cunoaștere nu îl face sã-și doreascã progresul personal și al societãţii în general, ci, dimpotrivã, îl îndeamnã sã adopte cu frenezie rolul de ajutor al socrului sanitar pentru a vâna potenţiali deţinãtori de cãrţi, perpetuând astfel sistemul totalitar aberant și tiranic a cãrui existenţã depinde de menţinerea maselor în starea lor de ignoranţã și teroare).
Intrucât ajunge sã nu mai aibã victime potenţial ascunzãtoare de cãrţi, Benedikt se lasã influenţat de Sanitarul șef pentru a se implica împreunã cu acesta în rãsturnarea de la putere a lui Fiodor Kuzmici ca sã punã mâna pe cãrţile acestuia, fãrã nici un alt fel de scop revoluţionar cu privire la îmbunãtãţirea condiţiilor existenţei oamenilor din oraș. Oricum, la final Benedikt tot nu gãsește (cum e și de așteptat) cartea care sã îl înveţe cum sã trãiascã (i-a venit lui o idee cum cã ar exista așa ceva). Deși cãrţile te ajutã sã pãstrezi cunoștinţele și lucrurile descoperite de-a lungul civilizaţiei, ele nu îţi pot spune cum sã-ţi trãiești viaţa și ce decizii sã iei ; pânã la urmã acestea depind de felul de persoanã care ai devenit și, deși cãrţile îţi pot influenţa dezvoltarea personalã, ele nu oferã o reţetã perfectã despre cum sã-ţi trãiești viaţa.

Si te mai și gândești cã pânã la urmã dacã o carte nu este creatã ca o reflecţie naturalã a stadiului de evoluţie la care a ajuns societatea, atunci ea nu poate fi de mare ajutor cãci nu acoperã diferenţa de dezvoltare, ci, dimpotrivã, dã naștere la neînţelegeri și poate avea efecte chiar contrare intenţiei sale iniţiale.

Oricum mâncãrimea asta mentalã pe care o simte Benedikt, melancolia lui, faptul cã râvnește la "altceva", în cãutarea unei soluţii pentru un disconfort existenţial, sentimente care de altfel sunt salutare pentru cã ar trebui sã constituie motorul schimbãrii, sunt încã percepute negativ sub forma fantasticã, superstiţioasã a faimosului și ameninţãtorului zât, creaturã imaginarã care vine sã exprime o realitate ce nu-și gãsește o formulare verbalã pentru a o încadra în spaţiul psihologic al acestor fiinţe primitive.

[Cmd93]

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler


"Am visat ca am avut un interviu cu Dumnezeu.
•«Deci vrei sa ai un interviu cu mine?» a întrebat Dumnezeu.
•«Daca ai timp...» am raspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:
•«Timpul meu este vesnic. Ce te gândesti sa ma întrebi?»
•«Ce te surprinde cel mai mult la omenire?»

Dumnezeu a raspuns:
•«Se plictisesc cu copilaria, se grabesc sa creasca mari si apoi iarasi tânjesc sa fie copii.»
•«Îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea.»

Bratele lui Dumnezeu m-au luat si am tacut un moment, apoi am întrebat:
•«Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile vietii, pe care vrei sa le învete copiii Tai?»

Dumnezeu a raspuns zâmbind:
•«Sa învete ca ei nu pot face pe nimeni sa-i iubeasca. Ce pot face însa, este sa se lase iubiti.»
•«Sa învete ca cel mai valoros lucru nu este ceea ce au în viata lor, ci pe cine îl au în viata lor.»
•«Sa învete ca nu-i bine sa se compare pe ei însisi cu altii.»
•«Sa învete ca o persoana bogata nu este una care are cel mai mult, ci una careia îi trebuie cel mai putin.»
•«Sa învete ca doar în câteva secunde pot provoca rani adânci în persoana iubita si pot trece multi ani ca sa le vindece.»
•«Sa învete sa ierte, prin practicarea iertarii.»
•«Sa învete ca exista persoane care îi iubesc mult, dar pur si simplu nu stiu sa exprime sau sa-si arate sentimentele.»
•«Sa învete ca banii pot cumpara orice, dar nu...FERICIREA!»
•«Sa învete ca doi oameni pot privi la acelasi lucru, dar îl pot vedea foarte diferit.»
•«Sa învete ca nu totdeauna este suficient sa fie iertati de altii, ci de asemenea trebuie sa se ierte pe ei însisi.»
•«Si sa învete ca EU sunt aici cu ei, întotdeauna."

[bremen1980]

Federico parca mi-ai taiat aripile atunci cind l-ai vorbit de rau pe Mann. Dupa 80 de pagini incep si eu sa dau semne de sictireala. Cel mai tare ma doborit insa un comentariu facut ieri la radio de Radu Banciu : ''N-am citit azi tot editorialul lui Ovidiu Ioanițoaia pentru ca ăsta scrie uneori chestii mai greu de citit ca romanele lui Thomas Mann '' :-?

[aniela07]

Nu stiu daca te ajuta foarte tare, dar Muntele Vrajit e Thomas Mann-ul meu preferat. L-am citit, intr-adevar, acum ceva timp, dar, spre deosebire de Kafka unde non-sensul societatii, al civilizatiei, al ideologiilor prindea forme clar absurde, Mann este mult mai subtil si imi aduc aminte ca mi-a facut o deosebita placere sa ma balacesc intr-o carte imensa plina mai mult de idei (unele aberante, desi nu intr-un mod "ostentativ" si tocmai asta era farmecul) decat de personaje sau actiune, poate pentru ca ma si identificam cu Hans care tocmai isi terminase studiile si era nerabdator sa cunoasca lucruri, sa discute despre tot felul de idei, sa-si formeze pareri despre lume al caror adevar universal sa il apere cu inversunare... cat despre timp, domnul Mann are atat de mare dreptate!

[bremen1980]

Inca n-am bagat cartea in groaoa.E la aparate dar inca traieste .

Am gasit o chestie mai veche cu recomadari facute cindva de Cotidianul :


PRM si lupta impotriva comunismului
-Traian Basescu si renasterea liberalismului. Unificarea dreptei.
-“Mircea Geoana sau povestea unui om de succes”
-Am fost consilierul lui Basescu. Zece ani la Cotroceni
-“Crezurile lui Bucurenci: Proprietatea si Intimitatea”
-“Internetul - locul in care nu se lasa nimeni pacalit de nimeni”
-.Sunitii si siitii in muzicologia antenelor de pe bloc
Prefata:I.Cristoiu
-Zile toride in Alaska
. Ofensiva poloneza in cel de-al doilea razboi mondial
. Abstinenta la prostituate
. Submarine in Sahara
Mari victorii militare ale eschimosilor
. Cum m-am lasat de bautura. Un interviu cu Nicolae Vacaroiu
. Originalitatea in opera lui Costi Ionita
Etica hrebenciucana
. Ultima noapte de heroina, intaia noapte de “Tedi”
. De ce iubim frizerii
-”Eleganta limbajului politic” - C.V.Tudor
“Seriozitatea la romani”.
Hegel in Nigeria. O perspectiva.”
“De ce iubim femeile”, de Adrian Nastase.
-Contiunuitatea romanilor in Transilvania, de Laszlo Tokes
-Marile Enigme al Omenirii
- vol I: salariul Andreei Esca
- vol II: diploma de bacalaureat a lui Vanghelie
- vol III: conturile lui Ceausescu
- vol III (completare): conturile lui Voiculescu

[sabinalin]

MARGINEA FUNDATIEI de Isaac Asimov.

Au trecut aproape cinci secole de cand Hari Seldon a pus pe picioare cele doua Fundatii. Ciondanelile dintre cele doua par de domeniul trecutului insa nu-i deloc asa. Primarul Branoo, de pe intaia Fundatie, vrea neaparat sa-si impuna dominatia mai devreme asupra intregii galaxii. Oratorul Gendibal nutreste ambitii de a ajunge numarul 1 in cea de-a doua Fundatie si e constient ca are sanse doar daca isi reduce la tacere adversarii. Intr-un noian de ambitii nemasurate, consilierul Trevize e silit sa ia o hotarare, mai ales ca in scena intervine un element necunoscut, pe care multi il considera exclusiv mitologic...

[Federico]

sabine, lasa vrajeala cu cartile si mai pune si tu mana pe un film B-)

[Chambord]

Cel mai tare ma doborit insa un comentariu facut ieri la radio de Radu Banciu : ''N-am citit azi tot editorialul lui Ovidiu Ioanițoaia pentru ca ăsta scrie uneori chestii mai greu de citit ca romanele lui Thomas Mann '' :-?

Radu Banciu era OK cand comenta Turul Frantei. Acum, de cand are emisiune, s-a trezit in el un cocalarism ceva de speriat. Diferentele intre el, Mircea Badea si Bendeac sunt minime.

[bremen1980]

Eu ii reprosez lui Banciu multe lucruri dar unul sare in ochi :ura .Una e sa critici in stinga si in dreapta si alta este sa urasti visceral . Adica si eu pot sa fac misto la o bere de Chivu ,Mutu ,Adelina Pestritu ,Mircea Badea si alte personaje. Nu pot insa sa-i urasc asa fara motive .La Banciu ( si uneori la CTP ) observ o ura implacabila de tip Saint -Just .Oamenii astia ar fi in stare sa apese pe butoanele alea care sa declanseze o catastrofa nucleara.
E si asta un simptom apocaliptic :toata lumea critica si este nemultumita de toate lucrurile si de toata lumea .Prefer critica pe care artistii o aplica oamenilor pentru ca in ea (inca ) se mai gaseste un dram de intelegere pentru tarele umane .Ce duiosie gasesti in : La Strada ,Hotii de biciclete , Piesa netermina pentru pianina mecanica (revazut sambata) ,etc.
Cita cruzime insa in filmele lui Altman sau Haneke .

The End Is Nigh my friends .

[Chambord]

Exact. Aceeasi visceralitate am obsevat-o si eu. :( Mai are insa de lucrat la tehnica pana sa il ajunga pe CTP. Scrasnelile din dinti, spumele si cautatura de taur a celui din urma sunt greu de egalat :))

[iiii]

Bremen , trebuie totusi sa nu uiti ca Banciu are un stil aparte de a comenta forbal si aici nu ma refer la meciurile de fotbal. Are cultura generala, chiar foarte multa, si are multi ghimpi referitor la anumite persoane din presa fie scrisa fie tv.

eu il ascult la sptfm de ceva vreme, recunosc ca nu tot timpul sunt de acord cu ce zice , dar zice bine unele chesti

[Presedintele]

Banciu e un cretin plin de el, care transpira - si transpira! - ura prin toti porii. Este detestabil prin insusi faptul ca detesta absolut tot ce-l inconjoara si nu tine de (si cu) Marseille. E "haterul" prin definitie. El are numai certitudini, niciodata indoieli. El stie totul cel mai bine si da verdicte. E categoric totul pentru el si musai e sa fie pentru umanitate. De ce? Pentru ca asa a fost educat in famila sa de securisti.

Ce cauta o discutie despre sfertodoctul asta la acest topic?:-/

[Presedintele]

Recitit azi-noapte "Groapa" de Eugen Barbu. Si inca o data realizez ca acest scriitor este urias, poate cel mai mare scriitor roman de secol XX.

[klaudya_e]

Extrem de tare si incredibil de aproape - Jonathan Safran Foer

http://1.bp.blogspot.com/_NP40rzexJsc/SOfdCKwvODI/AAAAAAAACMQ/4af2yGMp-UM/s1600/extrem_tare_incredibil_aproape.jpg


L-am descoperit pe J.S. Foer cand am vazut debutul regizoral a lui Liev Schreiber. Mi-a placut atat de mult filmul, incat am zis ca trebuie sa pun neaparat mana pe cea de-a doua carte inainte sa apara filmul. Sper sa ne faca din nou o surpriza placuta Stephen Daldry si sa surprinda atat de bine atmosfera cum a facut si in The Hours
Autorul a ales un subiect sensibil chiar si pt cei care nu au simtit pe propria piele tragicul eveniment. Pe Oskar il simti alaturi de tine.. de parca mergi si tu cu el in cautarea lui Black. Te face sa razi, ii simti tristetea, dezamagirea, hotararea. Te intrebi daca o sa descopere ceea ce cauta sau o sa se descopere pe sine, pe ceilalti.

Un fragment care mi-a placut f mult:
"M-am simtit in noaptea aceea incredibil de aproape de toate lucrurile din univers, dar si extrem de singur. M-am intrebat, pentru prima oara in viata, daca viata merita toata munca pe care o depui ca sa traiesti. Ce anume face ca viata sa merite toate astea? Ce-i atat de ingrozitor in a fi mort pentru totdeauna, fara sa simti nimic, fara ca macar sa visezi? Ce-o fi asa grozav sa simti si sa visezi?"

P.S. Nu cititi descrierea de pe coperta pt ca o sa va strice placerea lecturii.

[Presedintele]

Aristotel - "Politica". Haios. :D

[Presedintele]

Petru Comarnescu - "Chipurile si privelistile Europei", vol. 1. O editie ingrijita de Traian Filip. Minunatie.

Rugaminte: imi puteti recomanda niscai edituri care au tradus romani in portugheza?

[joana_18]

recunosc ca ultima carte pe care am citit-o a facut parte din seria Twilight,:"> de curiozitate , insa acuma mam apucat sa citesc "11 minute " de Umberto Eco;)

[aniela07]

Va rooooog eu frumos!!!!!! Putem face ceva sa nu mai fie confuzia de mai sus intre Umberto Eco si Paulo Coelho. :(( X( :(( vai vai vai.mi-am stricat toata duminica.

joana, scumpo, scrie pe coperta: e Colehooo, Coelho, da? Eco nu ar scrie asa ceva nici in faza terminala de Alzheimer.

Oricum, eu iti sugerez sa o schimbi pe o carte unde chiar scrie Umberto Eco pe coperta. Eroarea nu e la autor, e la titlul. Autorul e bun.

[iiii]

Aniela, asta e cultura romanului. Bag mana in foc ca doar a auzit de carte, de la pedichiurista, sau la mall, vorbeau doua vanzatoare si i-a ramas in cap..

[aniela07]

i-o fi ramas, da' tot e bine ca i-a ramas de undeva si Umberto Eco. deci nu e totul pierdut. acum trebuie numai sa uite titlul si sa retina autorul. deja e un pas inainte.

si sa stii ca nu e neaparat cultura romaneasca. cand am fost in Praga cu un prieten (amandoi suntem fani Kundera), intr-un bar, o chelnerita (foarte aratoasa) citea. si prietenul meu o intreaba (ca sa intre in vorba desigur si cu speranta ca va primi un raspuns de genul Kundera, Kafka, Musil etc. -un inceput literar de exceptie pentru o relatie cu viitor stralucit) ce citeste. raspunsul a cazut sec si transant: Danielle Steel. mda, i s-a cam inmuiat ardoarea... intelectuala.

[dooma]

John Saul - Creatura.

Doar pentru amatorii genului.

[bremen1980]

Doris Lessing ''Carnetul auriu '' -o caramida de 800 de pagini -ed.Polirom
Tanti asta care a luat Nobelul scrie destul de bine desi o parte din problematica acestei carti s-ar putea sa nu (mai ) intereseze multa lume .Ma refer la miscarile africane de independenta din anii '50-'60 si la dezbaterile din cadrul partidului comunist britanic din care Doris Lessing a facut parte o buna perioada de timp. In rest cartea este un fel de ''Sex and the City '' mult mai rafinat bineinteles. Relatiile dintre barbati si femei sunt luate la puricat si analizate la greu din toate pozitiile.. Concluzia lui madam Lessing : femeile vor dragoste si respect si au parte de barbati care vor doar sex si ofera foarte putin ( spre deloc ) ceva emotional.Cu alte cuvinte pentru barbati femeile sunt un fel de benzinarii in care acestia-si fac plinul si pleaca mai departe la drum .Este foarte greu pentru o femeie sa-i priponesca fara sa-i mutileze .Astazi toate aceste lucruri sunt stiute si dezbatute prin toate revistele femeiesti dar in 1962 cind a aparut cartea erau destul de indraznete si au prins bine feministelor arzatoare de sutiene.

[aniela07]

O am si eu pe lista. Dupa cate zici tu, eu as cam scoate-o :( Mai ales ca e kilometrica. Poate o inlocuiesc cu altceva de Lessing, ca sa nu-mi para rau...

[miercuri]

Da, trebuie remarcat ca Lessing s-a apucat sa scrie despre astfel de problematici cu ceva vreme inainte ca acestea sa suprasatureze literatura anglofona. Si nu-i vorba doar de feminism, in The Fifth Child de exemplu (care e scurta si se citeste f repede) face o analiza penetranta si destul de ingrozitoare in esenta ei a felului in care e perceput handicapul psihic in societate, normalitate vs. anormalitate si cum aceasta ajunge sa fie egala cu "raul".

[sabinalin]

SUPERSTEAUA de Andrei Vochin.

Sunt dinamovist de mic dar inainte de a fi dinamovist sunt roman asa ca seara de 7 mai 1986 ramane o borna unica, de neuitat, in memoria mea de microbist impatimit. Cartea scoasa impreuna cu Gazeta Sporturilor are ceva mai mult de 500 de pagini din care se pot afla lucruri foarte interesante despre cea mai frumoasa aventura a unei echipe romanesti in cupele europene la fotbal. A trecut un sfert de veac, parca a fost ieri... Apaaaaaaaaaaaaaaaara Duckadam! Suntem finalisti! Am castigat cupa! Ce amintiri frumoase!

[Presedintele]

Tot e bine ca exista oameni care mai si citesc inainte sa scrie pe forumuri si bloguri. B-)

[Igor12]

Pe Eric-Emmanuel Schmitt l-am descoperit citind ,la recomandarea cuiva, o nuvela "Oscar si Tanti Roz", simpla si profunda ce mi-a starnit curiozitatea de a mai citi din scrierile sale. A urmat "Evanghelia Dupa Pilat", un roman extraordinar. Si, cea mai recenta carte citita- "Copilul Lui Noe", o poveste spusa din prisma unui copil evreu, din timpul celui de-al doilea razboi mondial, in stilul simplu, simplist dar atat de graitor si profund al lui Schmitt. Religia e iubire sau respect? E mai bine sa fii evreu sau catolic? Intrebari pe care si le pune un copil de noua ani, La Vila Galbena, un adapost clandestin al copiilor evrei prigoniti de nazisti, ingrijiti de blandul Parinte Ponce.

[Mercutio]

Scrie remarcabil, intr-adevar. Am ascultat acum catva timp o colectie de scurte povestiri,
citite excelent de Pierre Arditi
http://ecx.images-amazon.com/images/I/41jsbyTDpKL._SS500_.jpg

[Kriss_Kringle]

I Am Legend de Richard Matheson

In primul rand,vreau sa zic ca ultima ecranizare (sunt 3 la numar) cu Will Smith,fiind si singura care am vazut-o, nici macar nu zgarie suprafata in termeni de subiect comparativ cu romanul si asta pentru ca e bazat doar vag dupa el.Cartea dateaza din 1954 si a redefinit genul horror,mai exact povestile cu vampiri,tratand cu logica miturile cum ar fi tarusul in inima,frica de cruce si de usturoi, dand chiar explicatii in termeni medicali.In ciuda faptului ca romanul este vechi de 57 de ani,se pastreaza foarte bine,datorita viziunii lui Matheson care prezinta convingator o lume post apocaliptica in care bantuie creaturile noptii.Sper ca intr-o zi sa se adapteze cum trebuie romanul,pentru ca o merita cu varf si indesat.

[shagrath]

John Saul - Shadows

[sabinalin]

ULTIMA REVERENTA. ARHIVA LUI SHERLOCK HOLMES de Arthur Conan Doyle.

Sunt 20 de povestiri care compun al patrulea si cel din urma volum al "colectiei Sherlock Holmes", colectie publicata la editura Adevarul. Sir Arthur Conan Doyle a avut o tentativa de a-si lichida personajul dar, la cererea ulterioara a publicului, a trebuit sa revina si sa publice si alte intamplari. Bine a facut pentru ca, fara discutie, personajul Sherlock Holmes e cel care ii asigura locul de cinste in istoria literaturii. In ultima vreme s-au realizat doua ecranizari importante: aceea a lui Guy Ritchie, n-am vazut filmele dar ele nu par sa aiba legatura cu spiritul cartilor lui Doyle, si serialul englezesc difuzat si redifuzat de AXN. Aceste ecranizari incearca "modernizarea" lui Holmes dar parca era mai bine daca-l lasau cum l-a creat sir Arthur...

[corinka]

Azi-noapte pe la 3 am terminat volumul 2 din "Jocurile foamei - Sfidarea" si astept ecranizarea primului volum. Pe mine chiar m-a prins cartea asta si sunt curioasa cum va fi filmul, sper ca macar primul - am inteles ca urmeaza si ecranizarile celelorlalte volume - sa nu fie dezamagitor.
Trailer: http://www.imdb.com/video/imdb/vi2402131481/

[BenPC]

I Am Legend de Richard Matheson

In primul rand,vreau sa zic ca ultima ecranizare (sunt 3 la numar) cu Will Smith,fiind si singura care am vazut-o, nici macar nu zgarie suprafata in termeni de subiect comparativ cu romanul si asta pentru ca e bazat doar vag dupa el.Cartea dateaza din 1954 si a redefinit genul horror,mai exact povestile cu vampiri,tratand cu logica miturile cum ar fi tarusul in inima,frica de cruce si de usturoi, dand chiar explicatii in termeni medicali.In ciuda faptului ca romanul este vechi de 57 de ani,se pastreaza foarte bine,datorita viziunii lui Matheson care prezinta convingator o lume post apocaliptica in care bantuie creaturile noptii.Sper ca intr-o zi sa se adapteze cum trebuie romanul,pentru ca o merita cu varf si indesat.

bine punctat, "I Am Legend" e una din cartile mele preferate.

filmul lui Smith nu e rau, daca l-ar fi lansat sub alt nume si n-ar fi pomenit de romanul lui Matheson ar fi un film de actiune decent .. dar daca il privesti ca o adaptare a romanului "I Am Legend" vei vedea ca filmul e pur si simplu o bataie de joc, fata de ce putea fi cu un subiect atat de bine dezvoltat in carte, asa cum ai spus si tu, si nu mai zic de buget, cu banii aia se putea face ceva epic .. de-asta urasc filmul ala asa de mult :)

recomand The Last Man on Earth (1964) (http://www.imdb.com/title/tt0058700/) probabil cea mai buna adaptare a cartii lui Matheson

[Kriss_Kringle]

bine punctat, "I Am Legend" e una din cartile mele preferate.

filmul lui Smith nu e rau, daca l-ar fi lansat sub alt nume si n-ar fi pomenit de romanul lui Matheson ar fi un film de actiune decent .. dar daca il privesti ca o adaptare a romanului "I Am Legend" vei vedea ca filmul e pur si simplu o bataie de joc, fata de ce putea fi cu un subiect atat de bine dezvoltat in carte, asa cum ai spus si tu, si nu mai zic de buget, cu banii aia se putea face ceva epic .. de-asta urasc filmul ala asa de mult :)

recomand The Last Man on Earth (1964) (http://www.imdb.com/title/tt0058700/) probabil cea mai buna adaptare a cartii lui Matheson

De acord,e un film decent in care Will isi face treaba dar in afara de cateva idei luate din carte e cu totul altceva.Daca ar fi fost loial sursei probabil ca iesea un fel de capodopera horror in mainile unui regizor competent dar au tintit spre publicul tanar ceea ce e trist,pentru ca multe adaptari dupa romane in ziua de azi sunt coborate la nivelul publicului care nu prea e obisnuit sa-si foloseasca creierul.Intr-un top cu cele mai bune romane post apocaliptice care l-am gasit pe net,spunea cineva ca sfarsitul din The Omega Man ar fi superior celui din carte cu toate ca ma indoiesc ca ar putea sfarsi mai bine, dar nu am vazut filmul ca sa comentez mai mult.Chiar o sa vad The Last Man on Earth si The Omega Man ca sa compar care-i mai fidel cartii.E chiar aiurea cand te gandesti ca-s atatea carti care n-au fost adaptate cum trebuie si ei fac remake-uri la filme care nici nu necesita asa ceva.

[sabinalin]

CRACIUNUL LUI MAIGRET de George Simenon.

E al 54-lea roman din seria anchetelor comisarului intruchipat candva exceptional de catre cel care a fost Jean Gabin. Maigret n-are parte de liniste nici macar in ziua in care crestinatatea sarbatoreste Nasterea Domnului dar nu se poate spune ca acest fapt il deranjeaza. Chiar in dimineata de Craciun comisarul e vizitat de doua femei care locuiesc in apartamentele de vis-a-vis. Domnisoara Doncoeur e fata batrana, veche admiratoare a lui Maigret in vreme ce mai tanara doamna Martin o are in grija pe micuta Colette, fiica fratelui sotului ei. Colette e imobilizata la pat si l-a vazut in noaptea Craciunului intrand la ea in camera pe... Mos Craciun. Domnisoara Doncoeur a considerat chestiunea suficient de ciudata si a convins-o pe vecina ei sa-i faca o vizita celebrului anchetator. Maigret merge la fata locului si constientizeaza ca povestea e mult mai serioasa decat pare la prima vedere. Cu binecunoscutu-i fler, el reuseste pana seara sa dezlege misterul.

[bremen1980]

Se mira cineva la televizor de conformismul tinerei generatii si de faptul ca nu se mai revolta precum tinerii din '89 /Piata Universitatii .
Iata si un pasaj din ''The Golden Notebook ''de Doris Lessing care lamureste unele lucruri si explica apatia tinerilor :

''When Janet first asked her mother if she could go to boarding-school, Anna was reluctant. She hated everything boarding-schools stood for. Having made enquiries about various 'progressive'schools, she talked to Janet again; but meanwhile the little girl had brought homea friend of hers, already at a conventional boarding-school, to help persuade her mother. The two children, bright-eyed and apprehensive that Anna might refuse,chattered about uniforms, dormitories, school outings and so on; and Annaunderstood that a 'progressive' school was just what Janet did not want. She was saying, in fact, 'I want to be ordinary, I don't want to be like you.' She had taken a look at the world of disorder, experiment, where people lived from day today, like balls perpetually jigging on the top of jets of prancing water; keeping themselves open for any new feeling or adventure, and had decided it was not for her. Anna said: 'Janet, do you realise how different it will be from anythingyou've ever known? It means going for walks in crocodiles, like soldiers, and looking like everyone else, and doing things regularly at certain times. If you're not careful you're going to come out of it like a processed pea, just like everyone else.''Yes, I know,' said the thirteen-year-old, smiling. The smile said: I know you hate all that, but why should I? 'It will be a conflict for you.''I don't think it will,' said Janet, suddenly sullen, reacting away from the idea that she could ever accept her mother's way of life enough to be in conflictover it. ''

[sabinalin]

MAIGRET SI VAGABONDUL de George Simenon.

E al 55-lea roman din seria dedicata anchetelor comisarului intruchipat remarcabil de catre marele Jean Gabin. Un vagabond este aruncat in apele Senei dar este salvat de la moarte in ultimul moment. Pare un fapt banal si, la urma urmei, pe cine intereseaza soarta unui vagabond cand exista "cestiuni" mult mai arzatoare in agenda zilei ? Totusi, e greu de explicat cine ar intentiona sa ucida un amarat si Maigret devine foarte interesat de caz cand afla ca individul fusese in trecut un medic respectabil...

[alexandru_d]

Jules and Jim - Henri Pierre Roche 10/10

O carte minunata care cu greu lasa loc posibilitatii de a face pauza; trei personaje care "lupta" pentru viata lor incercand sa-si "umple" golurile urmand un itinerar bine stabilt de impulsul momentului al unei femeii care traieste cu adevarat.
Filmul nu il recomand, duce lipsa de amanunte destul de importante.

Scafandrul si fluturele - Jean-Dominique Bauby 6/10

O aventura deosebita care pe mine nu m-a atins asemenea altora. Incep sa percep altfel rolul Bibliotecii Judetene si ajutorul pe care aceasta il poate oferi.
Urmeaza si filmul ...

[dragonfly_drk]

Andre Glucksmann - Discursul urii.

O carte destul de groaie dar foarte interesantă. Mai mult filosofică, poate şi puţin politică încercând să explice de unde provine ura, fie că e ea individuală sau de masă. (Cu o luciditate şi o capacitate de anticipaţie care deranjează, A.G. evidenţiază principala problemă filosofică a secolului al XXI-lea: a supravieţui, înseamnă a supravieţui urii.)

Şi pentru a vă convinge, un mic extract:

"Ura explodeaz, radicală, şi face tabula rasa, chiar dacă îşi găseşte sfărştul într-o sinucigaşă ură de sine.
O ură atât de împărtăşită este structurată ca un discurs care răspunde la tot, satisfăcându-i pe toţi... (ea) ne înveseleşte intimitatea, întrebându-ne pe fiecare dintre noi despre raţiunea noastră de a trăi şi a iubi."

[Manusa]

Sven Hassel - Imperiul Iadului

O carte de nota 10 care merita citita si mi-a placut foarte mult.

[aniela07]

Scafandrul si fluturele - Jean-Dominique Bauby 6/10

O aventura deosebita care pe mine nu m-a atins asemenea altora. Incep sa percep altfel rolul Bibliotecii Judetene si ajutorul pe care acesta il poate oferi.
Urmeaza si filmul ...

Ce ma bucur cand gasesc oameni carora cartea asta li s-a parut mediocra!
Dupa Mar adentro, filmul deja nu mai conteaza nici el.

[alexandru_d]

Ce ma bucur cand gasesc oameni carora cartea asta li s-a parut mediocra!
Dupa Mar adentro, filmul deja nu mai conteaza nici el.

Eu am luat-o de la Biblioteca Judeteana pentru o prietena, primul lucru pe care doamnele de acolo mi l-au spus a fost ca este o carte trista si mi-au starnit curiozitatea, voiam sa vad ce anume le-a impresionat, in special pentru faptul ca au acces la un numar mare de carti (sunt impresionate asemenea majoritatii femeilor de orice sau chiar are ceva cartea aceasta). Povestea o consider trista pentru ca incerc sa imi imaginez ce poate insemna un astfel de incident pentru o persoana (personajul avusese o viata "la limita",tocmai voia sa isi achizitioneze o masina rapida ca mai apoi sa se afle la polul opus), pentru familia acesteia, insa cartea nu mi-a transmis nimic.

Am urmarit postarile tale si am observat ca ai un ochi critic, poti sa postezi te rog o lista cu titluri pe care tu le recomanzi ?

Am vazut ca ai citit trilogia Millennium si nu ai fost foarte incantata de ea si mai am exemplul unei prietene care incepuse sa citeasca o carte scrisa de o persoana (tot nordica) care s-a trezit cu veleitati de scriitoare si partea frumoasa este ca avea si niste preturi "interesante" la carti ceea ce ma face sa ajung la concluzia ca sunt totusi persoane care incurca talentul pentru a scrie cu dorinta de a-si vedea numele scris pe o carte.

[andreeeeeeea]

A Clockwork Orange de Anthony Burgess.

a devenit una din preferatele mele.

[Presedintele]

Horia Ursu - "Asediul Vienei". Recitita, de fapt, intr-o zi. Recomandata cu incredere.

PS
4i - tie ti-o imprumut cu cea mai mare placere. ;)

[bremen1980]

Am terminat primul volum din ''Muntele vrajit '' .Mai urmeaza alte 2 vol . (mai groase =)) ).
Concluzia primului volum :daca aveti o ruda tebecista -pastrati distanta altfel s-ar putea sa v-o luati .

[mihaelabr]

Ultima carte citita este Lolita de Vladimir Nabokov - desi majoritatea persoanelor nu au reactii pozitive fata de "descrierile " personajului principal asupra Lolitei mie chiar mi-a facut placere sa parcurg romanul .;)
Acum citesc Nesuferitele zile de luni de Arnon Grunberg - sunt debia la jumatatea cartii asa ca o sa revin cu o parere dupa ce o termin:)

[klaudya_e]

un fragment din Opiniile unui clovn - Heinrich Böll

"În filmele despre artiști, suferințele sufletului artistului, mizeria și lupta cu demonul sunt proiectate întotdeauna în trecut. Un artist în viață, care n-are nici măcar o țigară și nu-și poate cumpăra pantofi soției, este neinteresant pentru cineaști, întrucât nu le-a fost confirmat de trei generații de flecari că ar fi un geniu. O singură generație de flecari nu le-ar fi de ajuns."

[marcusARCUS]

Ultima carte citita a fost un comic-book (gros,cred ca mai lung decat Persepolis) Maus,scris de Art Spiegelman in decursul a 6/7 ani.Cartea este despre tatal sau ( in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial) ,Vladek Spiegelman,un supravietuitor al Holocaustului,dar si despre relatia tata-fiu ce incepe sa se destrame incet-incet.Evreii sunt portretizati ca fiind soareci,nazistii sunt pisici,polonezii sunt porci,iar francezii sunt broaste.Foarte politically incorrect la prima vedere.

O carte incredibila,sunt niste fragmente care chiar te dau pe spate,nu numai din punct de vedere emotional,dar si ideatic.Acum nu va stric placerea de a citi cartea,dandu-va exemple.

9/10

A,da.Cartea a luat premiul Pulitzer in 92.

[alexandru_d]

Extrem de tare si incredibil de aproape - Jonathan Safran Foer - 10

O carte remarcabila, impresionanta; autorul reuseste sa transmita trairile personajului, intri in lumea creata de el. La sfarsit te gandesti cu greu ca trebuie sa renunti la "dialogul" cu personajul principal. O recomand la randul meu cum si mie mi-a fost recomandata.

[aniela07]

Florina Ilis –Cruciada copiilor 8/10

Primul lucru la care te gândeşti atunci când îţi dai seama care e subiectul principal: W. Golding Lord of the Flies. Dacã ai trecut pe la facultate pe la vreun curs de literaturã englezã, deja dai ochii peste cap pentru cã (alãturi de Catcher in the Rye) te-ai cam sãturat de analiza unei astfel de tematici (ştii cã este overrated). Dar totuşi te prinde şi ţi-e cam greu s-o laşi din mânã (primele 250 de pagini pentru cã ştie sã te agaţe, apoi, deşi începe sã te cam exaspereze puţin cu stilul, îţi pare rãu sã renunţi cã parcã nu prea ai vrea sã laşi baltã o carte care deja ţi-a ocupat timpul în care tu ai fi putut citi un Murakami simpatic, aşa cã mai pierzi încã pe-atâta ca sã ajungi la sfârşit –dar, pe alocuri, eşti recompensat de suferinţã şi pe final ritmul chiar este bunicel).
Ideea de a avea nişte copii care îşi creeazã propria lor societate în afara sferei logice, sociale, morale a adulţilor nu este una nouã, dar are succes de fiecare datã. Pe scurt, sunt nişte puşti care ocupã un tren. Deşi subiectul nu debordeazã de originalitate, copiii sunt interesanţi pentru cã reflectã amestecul ãsta de violenţã şi visare care îi caracterizeazã pe copiii din ziua de azi mai mult decât pe cei din trecut (dupã atâtea filme cu terminatori şi ucideri în serie, moartea nu mai înseamnã renunţarea la viaţã, viitor, prieteni, pãrinţi, bucurii, ci doar o dovadã secundarã a iscusinţei terminatorului). Fiecare copil are traumele lui neexprimate (visele în germanã cu mama care a fugit cu amantul) şi soluţiile imaginare corespunzãtoare (tricoul cu Harry Potter care te face invizibil în faţa unui tatã vitreg cu principii disciplinare aspre formate dupã modelul din armatã, întors recent dintr-o misiune în Afghanistan). Doar copiii strãzii, conduşi de Calman, au numai partea de violenţã realã (Calman ştie cã invizibilitatea nu este datã de nici un tricou magic, ci de starea de panicã în care oamenii nu sunt atenţi la ce se întâmplã în jur, aşa cã poţi trece cu uşurinţã neobservat).

Ce mi-a plãcut:
 sfiala sexualã a copiilor strãzii, ei pãstrând totuşi o parte din acea inocenţã a-sexualã, o curiozitate stângace privind sexualitatea, deşi toţi dintre ei au fost obligaţi sã treacã prin experienţe de acest gen (fie ca victime ale prostituţiei infantile, fie ca victime ale ierarhiei canalelor, fie ca victime ale abuzatorilor din instituţiile de ocrotire);
 gãselniţa scriitoriceascã de la final cu bãiatul care foloseşte repetiţia obsesivã a versurilor lui Eminem ca paravan între duritatea celor întâmplate şi lumea lui imaginarã interioarã cu limitele ei de înţelegere şi acceptare a realului.

Ceea ce nu mi-a plãcut deloc la carte a fost faptul cã mã ducea mereu cu gândul la alte cãrţi: Golding prin subiect, Rushdie prin procedeul de puzzle de personaje, Marquez prin eliminarea punctelor şi înlocuirea lor cu virgule, Dan Brown (cum nu sunt un fan al genului el este punctul meu de referinţã) prin ideea de naşterea pe internet a unui misterios ordin al inocenţei.

[aniela07]

Extrem de tare si incredibil de aproape - Jonathan Safran Foer - 10

O carte remarcabila, impresionanta; autorul reuseste sa transmita trairile personajului, intri in lumea creata de el. La sfarsit te gandesti cu greu ca trebuie sa renunti la "dialogul" cu personajul principal. O recomand la randul meu cum si mie mi-a fost recomandata.

aaaaaa. daca e de 10, atunci o mut mai sus pe lista de asteptare. am vazut trailer-ul filmului si am cam strambat din nas asa. oricum vreau sa citesc cartea inainte de a vedea filmul.

multumesc pentru aprecierea din post-ul anterior :) nu prea sunt eu asa cu lista de recomandari pentru ca eu tot cu clasicii votez. daca e sa jur pe ceva, eu tot pe Dostoievski jur.
dar sunt si din astia mai proaspeti asa care-mi plac destul de mult. Imi plac japonezii (Yukio Mishima si mai abordabilii Haruki Murakami si Ryu Murakami). Imi place si Julian Barnes si am fost multumita ca a luat man booker prize-ul de anul asta (mai ales ca mi-am cumparat toate cartile lui de la Nemira atunci cand erau la reduceri la 5 ron, ca acum vad ca au sarit de 25...). Si-mi mai plac scrantitii ca Houellebecq sau Philip Roth. Imi plac si Margaret Atwood, Jose Saramago, Jeffrey Eugenides, Kazuo Ishiguro, Italo Calvino. si urmaresc in general ce mai apare si fie ma milogesc sa-mi trimita si mie vreun prieten din strainatate cartea, fie imi download-ez eu de pe net sau mai dau iama prin anticariate cand mai plec in vacanta prin strainatate.

[sabinalin]

NOAPTEA DE SANZIENE de Mircea Eliade.

E cel mai bun roman romanesc pe care l-am citit pana acum, si n-am citit putine... Marele intelectual roman si-a propus sa scrie un mic "Razboi si pace" si, pe fond, se poate considera ca a reusit. E romanul unor iubiri imposibile, e romanul generatiei de tineri intelectuali care au suferit cumplit din cauza celui de-al doilea razboi mondial si din cauza orientarilor extremiste instalate in Romania inainte si dupa marea conflagratie. E romanul unor personaje de neuitat precum Stefan, Ileana,Ioana,Irina,Biris, Bibicescu, Vadastra si lista poate continua. Are un imens potential de ecranizare, ce pacat ca regizorii nostri nu sunt interesati de o asemenea carte exceptionala!

[bremen1980]

Un articol pe care-l citeam mentiona numeroase pasaje din ''Lupul de stepa '' cartea lui Hermann Hesse .Tin minte ca am citit cartea asta acum 6 ani dar nu-mi mai amintesc nimic din ea :"> Stiu ca mi-a placut foarte mult dar nu mai stiu de ce :-O .
Am mai avut o discutie asemanatoare cu un prieten dupa ce ma aratasem impresionat de ''Orbirea '' lui Canetti ;tipul sustinea ca-i placuse foarte mult cartea dar nu mai tinea minte nimic din ea . Atunci nu-l credeam dar am ajuns acum in aceeasi situatie.

[anaemona]

NOAPTEA DE SANZIENE de Mircea Eliade.

E cel mai bun roman romanesc pe care l-am citit pana acum, si n-am citit putine... Marele intelectual roman si-a propus sa scrie un mic "Razboi si pace" si, pe fond, se poate considera ca a reusit. E romanul unor iubiri imposibile, e romanul generatiei de tineri intelectuali care au suferit cumplit din cauza celui de-al doilea razboi mondial si din cauza orientarilor extremiste instalate in Romania inainte si dupa marea conflagratie. E romanul unor personaje de neuitat precum Stefan, Ileana,Ioana,Irina,Biris, Bibicescu, Vadastra si lista poate continua. Are un imens potential de ecranizare, ce pacat ca regizorii nostri nu sunt interesati de o asemenea carte exceptionala!

Sabine, stii cum se zice. Cum iti alegi asa citesti :)

[sabinalin]

NOAPTEA DE SANZIENE de Mircea Eliade.

E cel mai bun roman romanesc pe care l-am citit pana acum, si n-am citit putine... Marele intelectual roman si-a propus sa scrie un mic "Razboi si pace" si, pe fond, se poate considera ca a reusit. E romanul unor iubiri imposibile, e romanul generatiei de tineri intelectuali care au suferit cumplit din cauza celui de-al doilea razboi mondial si din cauza orientarilor extremiste instalate in Romania inainte si dupa marea conflagratie. E romanul unor personaje de neuitat precum Stefan, Ileana,Ioana,Irina,Biris, Bibicescu, Vadastra si lista poate continua. Are un imens potential de ecranizare, ce pacat ca regizorii nostri nu sunt interesati de o asemenea carte exceptionala!

Sabine, stii cum se zice. Cum iti alegi asa citesti :)

Just!

[aniela07]

Dan Lungu -In iad toate becurile sunt arse 10/10

De mult nu am mai citit o carte atât de antrenantã la nivel verbal. E o vitaminã efervescentã de argou şi combinaţii inedite („soarele ca o farfurie murdarã de ou”).

In faimosul Botoşima (!) Victor, pe culmile disperãrii inutilitãţii exitenţiale, încearcã sã îşi revinã din nenumãratele morţi succesive dintr-o viaţã în care înaintarea în vârstã echivaleazã cu impostura tot mai accentuatã şi îşi hrãneşte dâra de plãcere de a trãi din amintirile unei adolescenţe cu o gaşcã mai mult decât savuroasã. Cu cât întoarcerile în trecut sunt mai amuzante şi mai pline de viaţã, cu atât prezentul e mai searbãd şi mai sufocant. Dar ceea ce susţine toatã cartea este limbajul colorat care transmite atât bucuria bãieţilor de a descoperi sexul, bãutura, nepãsarea etc., cât şi amãrãciunea şi lehamitea unei maturitãţi cu nostalgii adolescentine.

Dupã cum a spus frumos chiar autorul: nu poţi face literaturã despre nişte inşi supãraţi rãu de tot pe lume folosind expresii de pension.

[sabinalin]

CLIMATE de Andre Maurois.

Exista iubirea perfecta ? Exista sufletul-pereche ? Sunt oameni care isi petrec viata cautand in permanenta pe cineva alaturi de care sa traiasca si sa fie fericiti. Mai multi erau, probabil, in vremurile trecute pentru ca in zilele noastre e mult mai complicat, capitalismul salbatic ii lasa omului modern din ce in ce mai putin timp pentru el insusi. Autorul "Istoriei Angliei" scrie un splendid roman "de dragoste" cu actiunea plasata in Franta inceputului de secol XX. Philippe Marcenat si Isabelle de Cheverny sunt personaje memorabile care cauta o fericire iluzorie. El crede ca poate gasi femeia perfecta, ea crede in fidelitatea fata de barbatul iubit. Romanul a fost ecranizat in 1962 de Stellio Lorenzi avandu-i in rolurile principale pe Jean Pierre Marielle, Emanuelle Riva, Marina Vlady si Michel Piccoli.

[flapjack]

Romanul "Maitreiy" destul de interesant

[iiii]

@flapjack... unu la mana, ma qaq pe spamu tau de rahat.nu vreau animale!!!
doi la mana , e doar ïnteresanta? doar atat poti spune despre o capodopera?

[aniela07]

Mario Vargas Llosa –Rãtãcirile fetei nesãbuite 8/10

E un roman de dragoste –deci nu chiar genul de lecturã care sã mi se potriveascã. Dar, totuși, fiind vorba de Llosa are și pãrţile lui bune.

Intâlnirile repetate dintre cei doi sunt destul de previzibile. Fata nesãbuitã se va abandona suficient pentru a re-aprinde pasiunea lui Ricardo, dupã care îl va pãrãsi din nou pentru alte scopuri superioare din punct de vedere material, pentru a reveni în braţele lui dupã ce acesta își linge singur rãnile sentimentale și se crede vindecat. Aceste pendulãri dau naștere la un oarecare suspans care menţine ritmul lecturii atunci când te cam plictisești de aceste oscilaţii emoţionale între aceiași parametri. Nimic nou nu vine sã întregeascã relaţia la fiecare regãsire. Sunt aceleași reproșuri de trãdare din partea lui Ricardo, aceleași plecãri furtunoase ale fetei nesãbuite (eventual însoţite de o golire a vreunui cont bancar) sãtulã de o existenţã « bughezã » lipsitã de extravaganţe (de la financiare la sexuale).

Ideea care însoţește toatã povestea asta de du-te vino amoros este criza de identitate. Ricardo se simte dezrãdãcinat, un etern strãin, în Parisul cosmopolit de altfel, iar în plus, pe mãsurã ce i se destramã legãturile familiale și de prietenie din Peru, nu se mai regãsește nici în destinul ţãrii lui natale. Pe de altã parte, fata nesãbuitã nu are nici o problemã în a-și schimba mãștile dupã cerinţele situaţiei noului amant, de preferinţã suficient de bogat. Ricardo este definit prin pasiunea lui pentru fata nesãbuitã, iar aceasta este definitã prin lipsa acestei pasiuni sau confuzia ei sentimentalã în cel mai bun caz. Așa cã întrebarea asupra a ce ne face sã fim noi înșine este destul de interesantã în acest context în care lipsesc reperele geografice (prin faptul cã sunt paradoxal prea multe), în care prea-plinul sentimentelor pot caracteriza o persoanã la fel de bine ca și lipsa lor cronicã.

Deși stilul este pe alocuri foarte antrenant, unele din personajele secundare sunt pline de viaţã, cu istorii personale captivante (hipiotul peruan din Londra care moare de SIDA, traducãtorul polonez cu tendinţele lui compulsive îndrãgostit iremediabil de o japonezã –ei construiesc imaginea interesantã a emigranţilor care nu mai au rãdãcini nu din motive materiale, ci dintr-o neliniște geograficã) și povestea ajunge sã te prindã prin modul în care este scrisã, relaţia celor doi este neverosimilã, nu convinge.

[sabinalin]

PARINTI SI COPII de I.S Turgheniev.

Bazarov e un nihilist prin excelenta, undeva la limita intre burghez si comunist, un tanar caruia propriile sentimente ii produc sila si rusine. Arkadi Kirsanov e mare admirator al lui Bazarov si bun prieten al acestuia, dar in acelasi timp e si odrasla de boier de vita veche. Anna Sergheevna e o femeie mandra si independenta, ii place sa "invarteasca" barbatii pe degete. Katia e sora mai tanara si mai supusa a Anei Sergheevna. In jurul acestor patru personaje graviteaza parintii, cu deosebire cei ai lui Arkadi si Bazarov. Se ajunge la conflicte contondente intre generatii, uneori infruntarile depasesc taramul ideilor...

[aniela07]

Carlos Ruiz Zafon -Umbra vantului 8/10

Umbra vântului este o combinaţie reuşitã de roman istoric pe fundal, cu prim plan de mister literar în care un personaj intrigant urmãreşte sã distrugã toate cãrţile unui scriitor care nu avusese cine ştie ce succes la public.
Personajul principal (şi naratorul unei bune pãrţi din roman) este un bãiat de 10 ani, Daniel, care descoperã în cimitirul cãrţilor (o bibliotecã-labirint, bineînţeles) romanul Umbra vântului (da, e acelaşi titlul romanului, mise en abime etc.) care îi oferã nu numai o lecturã incitantã dar şi apariţia în viaţa lui a unor personaje stranii care au legãturi încã neclare cu autorul respectivei cãrţi. Astfel, Daniel va trece din adolescenţã la maturitate paralel cu descoperirea misterului din jurul lui Julian Carax, autorul din roman al romanului Umbra vântului. Bineînţeles, apare şi o poveste de dragoste. In esenţã, este o carte despre frumuseţea vieţii şi motivele pentru care meritã (sau mai bine nu) sã mori.

Primele 400 de pagini dau dependenţã de acest roman. Modul în care apar diverse ipoteze despre trecutul și identitatea lui Julian Carax nu lasã cititorului nici o clipã de rãgaz. Abia terminat un episod de dezvãluiri, cã se și începe urmãrirea unei alte ipoteze la fel de neașteptate. Este o înlãnţuire de intrigi principale și secundare care te ţine cu sufletul la gurã. Deși Zafon este un maestru al suspansului, este un nepriceput în aducerea cititorului pe o pantã descendentã pe mãsurã ce diversele fire narative ipotetice capãtã contur în rezolvarea misterului. Soluţia vine în stil deus ex machina, trântitã în scrisoarea Nuriei pe care aceasta i-o expediazã înainte sã fie ucisã în plinã stradã, și spulberã tot farmecul celor 400 de pagini. E ca și cum te-ar trezi cineva turnându-ţi o galeatã de apã îngheţatã în cap. Soluţionarea misterului aduce o versiune neinteresantã și neconvingãtoare a întâmplãrilor (unele dintre ipotezele mele de la primele 400 de pagini sunt mult mai potrivite decât finalul dat de Zafon).

Ce mi-a plãcut :
“Paris is the only city in the world where starving to death is still considered an art.”
“Nobody knows much about women, not even Freud, not even women themselves. But it’s like electricity: you don’t have to know how it works to get a shock.”
“Television, my dear Daniel, is the Antichrist, and I can assure you that after only three or four generations, people will no longer even know how to fart on their own. Humans will return to living in caves, to medieval savagery, and to the general state of imbecility that slugs overcame back in the Pleistocene era. Our world will not die as a result of the bomb, as the papers say –it will die of laughter, of banality, of making a joke of everything, and a lousy joke at that.”
Intr-un azil de bãtrâni: “You’re wasting your time, young man. Juanito only knows how to let off farts, and the others can only laugh and smell them. As you see, the social structure here isn’t very different from that of the outside world.”
“Sometimes we think people are like lottery tickets, that they’re there to make our most absurd dreams come true.”

[aniela07]

Toni Morrison –Iubire 10/10

Morrison construiește un roman familial cu o poveste încâlcitã pe fundalul cultural al Americii segregaţioniste într-un stil ce amintește de Marquez și Faulkner. Personajele romanului, toate femei de culoare, au în comun relaţii de dragoste sau de sânge cu Bill Cosey, un carismatic proprietar de hotel (cel mai renumit loc de vacanţã pentru americanii de culoare de pe coasta de est din anii ’40-’50 întrucât le oferea aceleași condiţii ca și albilor, fãrã urmã de rasism și discrimare).
Modul în care legãturile lor cu Bill Cosey le-a influenţat existenţa este dezvãluit treptat pe parcursul capitolelor care îl surprind pe acesta în ipostazele lui complexe și diverse din viaţa femeilor din jurul sãu : Portretul, Prietenul, Strãinul, Binefãcãtorul, Amantul, Soţul, Protectorul, Tatãl și Fantoma. Cititorul trebuie sã se strãduiascã puţin ca sã punã cap la cap cioburile de realitate în care fiecare personaj vede propria lui viziune asupra adevãrului. Profunzimea emoţionalã a personajelor și lirismul amintirilor (acel realism magic, acea nostalgie dureroasã care aduc a Marquez) și al modului în care ele se exprimã face ca acest efort de descifrare a unei realitãţi fragmentate subiectiv sã fie chair plãcut.

Christine (nepoata) și Heed (a doua neavastã) sunt într-o permanentã disputã și se pândesc reciproc pentru a specula orice detaliu care ar putea dovedi clar cine este moștenitoarea pe care Bill ar fi desemnat-o pentru averea sa într-un testament mai mult decât sumar și ambiguu, schiţat în timpul unei beţii. Pe lângã acest conflict, mai este și o linie secundarã de naraţiune : misterul care însoţește moartea suspectã a lui Cosey. Dar ceea ce susţine romanul este relaţia dintre Heed și Christine, între care s-a legat o prietenie copilãreascã (improbabilã din cauza mediilor complet diferite din care proveneau), dar care a fost distrusã în mod brutal de intervenţia "masculului" Cosey care a decis sã o ia pe Heed de nevastã în ciuda faptului cã aceasta avea doar 11 ani. Dupã moartea lui Cosey, poziţiile lor sunt inversate : Heed ajunge moștenitoarea averii, pe când Christine este redusã la rolul de servitoare. Romanul surprinde aceastã relaţie multidimensionalã și de multe ori contradictorie dintre cele douã femei pentru a evidenţia modul în care intimitatea prieteniei din copilãrie este iremediabil distrusã prin cruzimea unei societãţi cu ierarhii arbitrare fondate pe culoarea pielii, sex etc. fãrã a se oferi o alternativã care sã umple acest gol pentru ca fiecare sã se regãseascã împlinitã la final.

Morrison reușește sã introducã detaliile potrivite pentru a re-crea atmosfera de revoltã pentru egalitatea drepturilor și de cãutare a libertãţii de exprimare din acei ani. Trecutul lui Christine ar putea constitui un roman în sine. Ea descoperã ipocrizia inerentã nu numai societãţii, ci și fiinţei umane (negrii sunt discriminaţi la nivel social, dar și un bãrbat negru va discrimina, de asemenea, o femeie de culoare supusã abuzurilor unui bãrbat alb). Dar farmecul cãrţii stã mai puţin în mesajul general transmis, cât în acea imagine a distrugerii lucrurilor care dãdeau substanţã unei relaţii autentice prin intervenţia brutalã a unei forţe externe dintr-un alt registru (dorinţele sexuale masculine mai concret în romanul de faţã).

[Chambord]

Te admir si te "invidiez" ca gasesti timp sa citesti atat. :)
Eu am inceput de ceva timp (am ros mult timp la revistele cu care am venit din Germania) Mandrie si prejudecata, de Jane Austen. Daca mai cineva ca mine care n-a citit-o pana acum pt ca avea impresia ca e carte "de fete": nu fiti atat de prosti cum am fost eu. E extraordinara. Bine scrisa, credibila, ne-romantata artificial, o placere.

[Chambord]

[Dar farmecul cãrţii stã mai puţin în mesajul general transmis, cât în acea imagine a distrugerii lucrurilor care dãdeau substanţã unei relaţii autentice prin intervenţia brutalã a unei forţe externe dintr-un alt registru (dorinţele sexuale masculine mai concret în romanul de faţã).

A propos dorintele sexuale in literatura , exista un premiu "Bad Sex in Fiction Award" :)) http://en.wikipedia.org/wiki/Literary_Review

I do like/need/have sex as much as it's biologically healthy, BUT:
Ma tavalesc pe jos de ras la majoritatea scenelor de sex pe care le intalnec in literatura (si in filme). Multe sunt atat de "puse cu mana", atat de: hai sa bagam si o babardeala ca sunt multi oameni saracii care nu au parte de asa ceva si atunci cu siguranta o sa ne cumpere cartea/filmul ca sa apuce sa si-o frece si ei putin. Scene cu adevarat memorabile/necesare narativ nu sunt multe. Din ce imi amintesc pe moment: The Bell Jar, Nineteen Eighty-Four, Lupul De Stepa, Anna Karenina (parca),etc.

O mentiune aparte merita Haruki Murakami. Are omu asta niste faze de razi cu lacrimi. Si nu e un scriitor prost. Va recomand Cronica Pasarii-Arc. E foarte tare. In rest cartile lui sunt inegale sau slabute.

[Kriss_Kringle]

[Dar farmecul cãrţii stã mai puţin în mesajul general transmis, cât în acea imagine a distrugerii lucrurilor care dãdeau substanţã unei relaţii autentice prin intervenţia brutalã a unei forţe externe dintr-un alt registru (dorinţele sexuale masculine mai concret în romanul de faţã).

A propos dorintele sexuale in literatura , exista un premiu "Bad Sex in Fiction Award" :)) http://en.wikipedia.org/wiki/Literary_Review

I do like/need/have sex as much as it's biologically healthy, BUT:
Ma tavalesc pe jos de ras la majoritatea scenelor de sex pe care le intalnec in literatura (si in filme). Multe sunt atat de "puse cu mana", atat de: hai sa bagam si o babardeala ca sunt multi oameni saracii care nu au parte de asa ceva si atunci cu siguranta o sa ne cumpere cartea/filmul ca sa apuce sa si-o frece si ei putin. Scene cu adevarat memorabile/necesare narativ nu sunt multe. Din ce imi amintesc pe moment: The Bell Jar, Nineteen Eighty-Four, Lupul De Stepa, Anna Karenina (parca),etc.

O mentiune aparte merita Haruki Murakami. Are omu asta niste faze de razi cu lacrimi. Si nu e un scriitor prost. Va recomand Cronica Pasarii-Arc. E foarte tare. In rest cartile lui sunt inegale sau slabute.

Aici sunt de acord cu tine,deabia am citit jumatate din carte de pe la sfarsitul lui decembrie pana acum si nu stiu cand o s-o termindar scena de cotzaiala din padure e destul de penala.Si cea din camera de deasupra magazinului de antichitati la fel.:))

[Cristina_]

Felicitari Aniela ca ai timp sau ca iti faci timp sa citesti carti! Eu vreau sa ma apuc sa citesc The Lost Symbol de Dan Brown.

[aniela07]

Sunteti niste draguti. :"> Dar eu nu imi fac neaparat timp pentru carti, cred ca e o dependenta (ar trebui documentata clinic). E in loc de tutun care nu a reusit sa ma prinda. In loc de pauza de tigara eu imi iau pauza de citit. Si am si simptome de sevraj daca sunt in lipsa.

@Cham: ai citit The Bell Jar? Tocmai mi-am luat-o, dar am pus-o mai jos pe lista. Ar trebui s-o urc in lista? (p.s. nu gasesc, frate, de Pynchon decat rainbow si the crying, V. s-a bagat in gura de sarpe; mai bat o data anticariatele la salariu, poate cine stie...) Cum Norman Mailer e in top the worst sex scenes in litterature, poate fac schimbul cu Sylvia ca el e mai sus pe lista (cu un alt roman e drept, dar poate merita).

De ce va luati, mai, de Murakami? Mie-mi place, scrie bine. Si la voi criteriu: scenele de cotaiala! :P Eu ma pregatesc vijelios de 1q84 pentru ca pana acum mi-a placut. E drept ca eu imi amintesc alte chestii din cartile lui, dar nici o scena de sex, insa parca sunteti cam duri cu el.

[Liviu-]

Apropo de intrebarea adresata lui Chambord: http://www.cinemagia.ro/forum/showpost.php?p=1589709&postcount=893

De atunci si eu am pus-o pe lista, dar inca n-am ajuns sa o cumpar. Momentan am altele in fata, dar tare as vrea sa o citesc.

[aniela07]

Of, Liviu, ar trebui sa faci si niste reguli de folosire a forumului pentru useri mai obtuzi asa ca mine. Normal ca iar mi-au scapat post-uri. Multumeeesc.

LE: am citit. clar urca mult pe lista de lecturi. ce bine ca il depaseste pe Salinger (mie nu mi-a placut de veghe in lanul de secara).

[Chambord]

Of of of aniela aniela, daca te-am iertat ca nu ti-au placut Tarkovski si Dreyer, o sa te iert si pt Salinger odata si odata :P Eu i-am citit toata "opera" (e si foarte vasta) si e unul din preferatii mei. Chiar daca nu ti-a placut "Catcher" incearca candva volumul "9 Povestiri". Am o presimtire ca asta s-ar putea sa-ti placa. ;)

Cat despre Bell Jar, cred ca are un efect si mai puternic pe zapezile si gerurile astea care nu se mai termina.

[Chambord]

Nineteen Eighty-Four

Aici sunt de acord cu tine,deabia am citit jumatate din carte de pe la sfarsitul lui decembrie pana acum si nu stiu cand o s-o termindar scena de cotzaiala din padure e destul de penala.Si cea din camera de deasupra magazinului de antichitati la fel.:))

Pai nu, in 1984 (si in celelalte enumerate) cotzaiala e OK, zic eu.La Murakami si altii nu e.

[Liviu-]

LE: am citit. clar urca mult pe lista de lecturi. ce bine ca il depaseste pe Salinger (mie nu mi-a placut de veghe in lanul de secara).

That makes two of us :P NIci mie nu-mi placu defel lanul de secara. O sa tin cont de sfatul lui Chambord si poate imi schimba "9 povestiri" parerea.

[aniela07]

Sa zicem ca o sa pun si 9 povestiri, da' la capatul listei. Am indoieli... :D

Dreyer nu-mi place. Nu-mi place si gata. Dar Tarkovski imi place mult de tot. Nu mi-a placut un singur film, dar in rest he's the god, clar!

[Chambord]

Poti sa imi faci un mic favor si sa o urci 2-3 locuri mai sus ? Promit ca n-o sa-ti para rau. ;;)

[Mercutio]

eu am citit The Catcher in the Rye pe engleza si ma intreb cum o fi sunand tradus (si adaptat) in romaneste. cu toate expresiile si in special injuraturile, care au alta pondere in limba romana fata de engleza. mi se pare aproape intraductibil.

[aniela07]

eu mereu mi-am pus intrebarea cum sunt injuraturile din romana traduse in engleza. invers nu m-am gandit niciodata ca ar fi vreo problema. :)

[andreiu7z]

Colecţionarul - Fowles John. Curiozitatea m-a împins să o citesc, deoarece în urmă cu câteva zile, Magicianul aceluiaşi autor m-a impresionat foarte tare. Alegerea a fost una cât se poate de inspirată. Stilul incofundabil abordat de autor reuşeşte să îmbine excepţional stările de ură, dragoste, teamă, obsesie, cu alte cuvinte conţine un conglomerat de trăiri ce face să o citeşti pe nerăsuflate.
Tânărul inadaptat, complexat şi incult, Frederick Cleg, cu măiestrie creionat de autor, este prezentat în antiteză cu noua sa "piesă de colecţie", frumoasa Miranda Grey, o tânără studentă. Dragostea platonică, radiantă ce colecţionarul o poartă pentru Miranda, îl împinge la lucruri extreme, inumane.
Un lucru admirabil la Fowles este că lasă "sfârşitul" deschis la îndemâna cititorului...
*****/5

[sabinalin]

FILMUL SURD IN ROMANIA MUTA de Cristian Tudor Popescu.

Foarte incrancenatul gazetar poate fi si altfel. Atunci cand vine vorba de film sau de tenis cade masca, CTP devine mult mai uman chiar daca rautatea ramane pe-acolo, pe undeva, inradacinata. Scriitura merita citita de orice cinefil care se pretinde a fi mare iubitor de film romanesc. Sunt foarte interesante si bine documentate punctele de vedere ale CTP-ului raportat la filme celebre precum "Padurea spanzuratilor", "Reconstiturea", "Mihai Viteazul", "Dacii" sau "Puterea si adevarul". Intamplarea face ca ultimul din enumerarea de mai devreme s-a difuzat la TVR 3 chiar in saptamana in care am citit cartea. In mod sigur, daca n-as fi citit "Filmul surd in Romania muta", n-as fi stat pana la 1 noaptea sa vizionez pelicula regizata de Manole Marcus si regizata de Titus Popovici. Am rezistat pana la acea ora tarzie si nu mi-a parut rau: e cel mai rezistent film de propaganda national-comunista a perioadei si are parte de interpretari excelente din partea unor monstri sacri ai ecranului autohton precum Mircea Albulescu, Ion Besoiu si Amza Pellea.

[contlacinemagicieni]

Bel Ami (Guy de Maupassant)
Intr-o editie veche si , in ciuda mirosurile caracteristice ale hartiei ingalbenite de timp si ale prafului , nu m-am desprins de ea pana n-am dat-o gata.

[bremen1980]

In sfirsit am reusit sa termin (dupa 3 luni si ceva) ''Muntele vrajit '' de Thomas Mann .M-a muncit cartea asta de parca am scris-o eu si pot spune ca pe alocuri chiar mi-a placut . Viata insa e prea scurta si promit insa ca n-o sa mai pun mana pe ea .Ma gindesc deja s-o dau cadou unui prieten .Nefericitul nici nu stie ce-l asteapta . :))

[Manusa]

"Am fost medic la Auschwitz" - Dr. Nyiszli Miklos

O carte care m-a impresionat. Am mai citit carti despre Auschwitz dar aceasta carte este peste toate. Este descris amanuntit tot ceea ce se intampla in acel lagar, de la sosirea evreilor pe peronul "statiei de tren" pana la "gura" crematoriilor. O carte ce merita citita, eu am cautat-o prin librarii dar nu am gasit-o, dar in cele din urma am gasit-o la biblioteca.

[margott]

Satra - Zaharia Stancu

[andreiu7z]

"Am fost medic la Auschwitz" - Dr. Nyiszli Miklos

O carte care m-a impresionat. Am mai citit carti despre Auschwitz dar aceasta carte este peste toate. Este descris amanuntit tot ceea ce se intampla in acel lagar, de la sosirea evreilor pe peronul "statiei de tren" pana la "gura" crematoriilor. O carte ce merita citita, eu am cautat-o prin librarii dar nu am gasit-o, dar in cele din urma am gasit-o la biblioteca.
Încearcă "Cuptoarele lui Hitler" de Olga Legyel sau "Moartea e meseria mea" de Robert Merle.

[sabinalin]

INTALNIRE CU MOARTEA de Agatha Christie.


Dupa ce m-am delectat in timp cu peste 50 dintre anchetele comisarului Maigret, acum am de citit si trei carti ale celei mai cunoscute si valoroase scriitoare de romane politiste. Prima dintre ele are drept subiect familia americana Boynton care se afla in excursie la Petra. Unul dintre membrii familiei moare aparent din cauze naturale insa doctorul francez Gerard crede ca nu-i tocmai asa. Intamplarea face ca Hercule Poirot sa fie prin zona si celebrul detectiv trebuie sa-si puna la bataie toata priceperea pentru a decoperi nu cine dorea, ci pe acela care NU avea motive sa ucida personajul cu pricina. Bineinteles ca Hercule Poirot se descurca stralucit...

[the_andreea]

Eu am inceput in dimineata asta La furat de cai de Per Petterson, o aveam de mult de la colectia Cotidianul si am tot citit recenzii foarte bune despre carticica asta.
Aseara am terminat Nimicul de temut, Julian Barnes, e o meditatie despre moarte ce cuprinde un fel de eseuri despre religie, filosofie, arta, viata si moartea unor scriitori, compozitori sau filosofi cunoscuti, toate avand ca si catalizator teama de disparitie a autorului. Sunt si multe elemente autobiografice, iar cartea este foarte bine scrisa, mie personal mi-a placut foarte mult. De abia astept sa citesc si The Sense of an ending.

[sabinalin]

Eu am inceput in dimineata asta La furat de cai de Per Petterson, o aveam de mult de la colectia Cotidianul si am tot citit recenzii foarte bune despre carticica asta.
Aseara am terminat Nimicul de temut, Julian Barnes, e o meditatie despre moarte ce cuprinde un fel de eseuri despre religie, filosofie, arta, viata si moartea unor scriitori, compozitori sau filosofi cunoscuti, toate avand ca si catalizator teama de disparitie a autorului. Sunt si multe elemente autobiografice, iar cartea este foarte bine scrisa, mie personal mi-a placut foarte mult. De abia astept sa citesc si The Sense of an ending.

Si eu am cartea de la "Cotidianul", o s-o citesc candva, acum am alte prioritati. Au scos multe carti bune la Cotidianul, pacat ca nu mai apare...

[the_andreea]

Dap, au fost multe titluri de care nu auzisem pana la acel moment si care au fost pe gustul meu. Si a fost si singura colectie pe care am urmarit-o. De la Adevarul am luat doar 2 romane pe care nu le aveam si doream sa le citesc (inca mai asteapta sa le vina randul)

[MariaMona]

Dap, au fost multe titluri de care nu auzisem pana la acel moment si care au fost pe gustul meu. Si a fost si singura colectie pe care am urmarit-o. De la Adevarul am luat doar 2 romane pe care nu le aveam si doream sa le citesc (inca mai asteapta sa le vina randul)

Intr-adevar o colectie ce merita citita. Taica-meu le-a luat pe toate si le-am citit pe toate minus doua pe care nu le-am putut digera la vremea respectiva - Jack Kerouac - desi chiar m-am straduit... si inca una scrisa parca de o tanara frantuzoaica. In rest - toate au fost super, chiar daca pe unele le citisem deja - le-am mai citit o data.

Acum citesc Cantecul de gheata si foc de George R.R. Martin - dupa care s-a facut Game of Thrones. Primele 3 romane le-am devorat in vacanta de iarna, m-am impotmolit la al 4-lea din care tot citesc cate un capitol-doua pe zi. Faina fantezie, dar lunga - 5 volume de 8 kile in total (le-a cantarit taica-meu :D ) - si inca nici nu e terminata.

[bremen1980]

Ma enerveaza cartile astea fantasy care sunt traduse acum si pe la noi. Daca apareau in urma cu 15-20 de ani cred ca le-as fi citit la greu. Trecand insa de 30 de ani vad ca nu mai am rabdare pentru elfi ,vampiri ,strumfi ,zei , sirene ,orci si alte creaturi imaginare .Nu mai reusesc sa ma prinda deloc . Am incercat sa-l recitesc si pe Jules Verne si dupa o carte mi s-a parut atat de naiv in pozitivismul lui . Pot in schimb sa-l recitesc pe Ion Creanga si povestile alea nemuritoare aparute pe la ed.Ion Creanga .

[MariaMona]

Ma enerveaza cartile astea fantasy care sunt traduse acum si pe la noi. Daca apareau in urma cu 15-20 de ani cred ca le-as fi citit la greu. Trecand insa de 30 de ani vad ca nu mai am rabdare pentru elfi ,vampiri ,strumfi ,zei , sirene ,orci si alte creaturi imaginare .Nu mai reusesc sa ma prinda deloc . Am incercat sa-l recitesc si pe Jules Verne si dupa o carte mi s-a parut atat de naiv in pozitivismul lui . Pot in schimb sa-l recitesc pe Ion Creanga si povestile alea nemuritoare aparute pe la ed.Ion Creanga .

Oooo! Ion Creanga e mereu savuros!! Eu am citit Capra cu trei iezi de sute de ori fetelor mele - nu exagerez deloc, plus celelalte povesti! E incomparabil...

Uite, Jules Verne n-am avut curiozitatea sa il citesc la varsta asta... poate intr-o buna zi.

Imperiul de gheata si foc nu este un fantasy cu atat de multe personaje mitice - ce e fain la el e ca e vorba de un imperiu imaginar in care se tes o multime de intrigi - "urzeala tronurilor", se dau lupte reale sau pentru putere - nu creaturile mitice, existente si ele in numar destul de limitat - ii dau valoare cartii - ci, cum am spus, intrigile de la curte si marea varietate a personajelor - piticul Tyrion - un mare nobil, plin de sarm, umor si inteligenta, dar blestemat sa fie un pitic urat, Arya Stark - tanara fiica de vita nobila care devine fugara si isi insuseste diferite nume si trecuturi, Cersei - marea regina care ar trece peste cadavrele oricui pentru putere... - acestea sunt atuurile cartii. Total altceva decat Lord of the Rings, de exemplu, pe care acum nu-mi explic cum am putut s-o citesc... acum ceva ani.

[aniela07]

Lolita 9/10

Lolita e o carte mult mai inocentã decât te-ai aştepta pe baza descrierii comune cum cã e povestea unui semi-incest pedofil. Humbert este într-adevãr un pervers de vârstã mijlocie, iar Dolores are 12 ani. Dar nu e nimic obscen în toatã cartea, iar perversitatea lui Humbert este descrisã în mod realist, cu doza necesarã de luciditate privind propria devianţã şi ciudãţeniile propriilor plãceri.

Dacã e sã priveşti de la mare distanţã toatã povestea şi sã-i faci un rezumat: e un roman de cãlãtorie cu un european „copt” şi o americancã adolescentinã care bântuie împreunã de-a lungul Statelor Unite încercând sã scape de un trecut frustrant şi conflictual pentru a-şi gãsi un loc de unde sã nu mai fugã şi care oricum nu prea are şanse sã se materializeze.
Dacã e sã trecem şi peste acest nivel rudimentar alegoric, este o poveste de dragoste neconvenţionalã, originalã şi şocantã.

Insã povestea nu este cel mai important aspect al cãrţii, deşi ea are cea mai puternicã impresie asupra cititorului. Romanul este construit foarte ingenios şi complex, Nabokov ştiind cum sã stãpâneascã o abundenţã de aluzii literare, istorice, de opinii critice la adresa societãţii, culturii, psihanalizei, de sancţionãri ale urâţeniei lumii în care trãim (de la ideile educaţionale pânã la descrierile de moteluri), de jocuri de cuvinte şi un umor subtil. Stilul alterneazã pasajele înflãcãrate, agitate cu unele jucãuşe, amuzante astfel încât dimensiunea eroticã şi violentã a romanului este temperatã de o tentã liricã sau (auto)ironicã privind ipocrizia societãţii, a stereotipurilor şi prejudecãţilor ei.

[Pupaila]

Imi poate recomanda cineva niste romane psihologice? Multumesc anticipat.

[Chambord]

^Amintiri din copilarie, Coltz alb ...

[redmen]

Evadare din Alkaseltzer.

[bremen1980]

Ascultam zilele astea la radio si am dat peste piesa ''Enigma Otiliei '' in varianta radiofonica . Nu mai stiu daca am citit cartea dar stiu ca Otilia l-a lasat pe Felix cu buzele umflate si s-a cuplat cu un mos bogat . Vreau sa stiu din ce cauza s-a intamplat acest lucru :
1.Otilia era o panarama materialista
2.Felix era un pampalau cu apucaturi dubioase si nu s-a dat la Otilia de frica
3.Mosul era potent financiar si in alte domenii

[White1]

1.Check.
2.Check.
3.Potent financiar sigur era deci semi-check.

[bremen1980]

Saracu' Felix a ramas pe bara :(( :))

[sabinalin]

ADAM SI EVA de Liviu Rebreanu.

Mahavira si Navamalika in India foarte veche. Unamonu si Isit in Egiptul faraonilor. Gungunum si Hamma in Babilon. Axius si Servilia in Imperiul Roman in vremurile cand Iisus venise pe Pamant. Adeodatus si Maria in Evul Mediu german. Gaston si Yvonne in Franta revolutionara de la 1789. Toma si Ileana in Romania interbelica. Indiferent de vremuri, iubirea adevarata e intotdeauna patimasa si, de cele mai multe ori, neimplinita. "Adam si Eva" nu se numara printre romanele de capatai ale lui Liviu Rebreanu: "Ion", "Rascoala", "Padurea spanzuratilor", "Ciuleandra". Cu toate acestea scriitorul a afirmat, ori de cate ori a avut ocazia, ca e romanul care-i e cel mai apropiat de suflet. Rebreanu foloseste procedeul metempsihozei, intalnit si la Eminescu, si se avanta pe teritoriul prozei fantastice. Scriitura nu are forta in domeniu a lui Mircea Eliade dar se citeste cu mare placere de catre sufletele sensibile.

[andreiu7z]

Să nu mă părăseşti - Kazuo Ishiguro
Cartea este relatarea tristă a unor fiinţe create în eprubetă care au o menire aparte pe lumea aceasta, aceea de a-şi dona organele. Totul începe încă de pe băncile şcolilor speciale în care aceşti copii-clone sunt crescuţi. Aceştia au parte de o viata aseptică, ruptă de realitate, în care îngrijitorii le canalizează comportamentul si raţiunea către un sigur scop: "misiunea lor de afară". Autorul apelează la detalii privind acţiunile si gesturile aparent banale ale personajelor, care, odată transpuse în realitate se dovedesc a primi o semnificaţie aparte. Pe tot parcursul romanului, tensiunea şi incertitudinea sunt în egală măsură apăsătoare şi pe umerii cititorului.
****/5

[Federico]

Ascultam zilele astea la radio si am dat peste piesa ''Enigma Otiliei '' in varianta radiofonica . Nu mai stiu daca am citit cartea dar stiu ca Otilia l-a lasat pe Felix cu buzele umflate si s-a cuplat cu un mos bogat . Vreau sa stiu din ce cauza s-a intamplat acest lucru :
1.Otilia era o panarama materialista
2.Felix era un pampalau cu apucaturi dubioase si nu s-a dat la Otilia de frica
3.Mosul era potent financiar si in alte domenii

Otlia a fugit de Felix pentru binele lui. S-ar putea sa nu mai tin minte exact, dar cumva cariera lui Felix urma sa fie periclitata daca-si facea lipeala cu ea.

[MariaMona]

Să nu mă părăseşti - Kazuo Ishiguro
Cartea este relatarea tristă a unor fiinţe create în eprubetă care au o menire aparte pe lumea aceasta, aceea de a-şi dona organele. Totul începe încă de pe băncile şcolilor speciale în care aceşti copii-clone sunt crescuţi. Aceştia au parte de o viata aseptică, ruptă de realitate, în care îngrijitorii le canalizează comportamentul si raţiunea către un sigur scop: "misiunea lor de afară". Autorul apelează la detalii privind acţiunile si gesturile aparent banale ale personajelor, care, odată transpuse în realitate se dovedesc a primi o semnificaţie aparte. Pe tot parcursul romanului, tensiunea şi incertitudinea sunt în egală măsură apăsătoare şi pe umerii cititorului.
****/5

Am auzit ca si filmul este foarte impresionant! Este pe lista mea de filme de vazut. Never Let Me Go (http://www.imdb.com/title/tt1334260/)

[andreiu7z]

Să nu mă părăseşti - Kazuo Ishiguro
Cartea este relatarea tristă a unor fiinţe create în eprubetă care au o menire aparte pe lumea aceasta, aceea de a-şi dona organele. Totul începe încă de pe băncile şcolilor speciale în care aceşti copii-clone sunt crescuţi. Aceştia au parte de o viata aseptică, ruptă de realitate, în care îngrijitorii le canalizează comportamentul si raţiunea către un sigur scop: "misiunea lor de afară". Autorul apelează la detalii privind acţiunile si gesturile aparent banale ale personajelor, care, odată transpuse în realitate se dovedesc a primi o semnificaţie aparte. Pe tot parcursul romanului, tensiunea şi incertitudinea sunt în egală măsură apăsătoare şi pe umerii cititorului.
****/5

Am auzit ca si filmul este foarte impresionant! Este pe lista mea de filme de vazut. Never Let Me Go (http://www.imdb.com/title/tt1334260/)
Acum urmează şi filmul. Nu obişnuiesc să văd filmul şi apoi să citesc cartea.
Tks pentru recomandare.

[MariaMona]

Acum urmează şi filmul. Nu obişnuiesc să văd filmul şi apoi să citesc cartea.
Tks pentru recomandare.

Cu placere, desi nici eu nu am vazut inca filmul, deci nu sunt sigura. Nici eu nu obisnuiesc sa ma uit la film inainte de carte, dar uite tocmai acum fac acest lucru. :) Sunt fana a serialului True Blood si am vazut toate sezoanele, iar acum citesc cartile dupa care a fost facut serialul. Desi cineva scria pe-aici ca nu merita, mie mi se par foarte savuroase - ca filmul, de altfel, iar personajul Sookie Stackhouse este adorabil in carte, ca si in film. Plus ca fiind o serie de 11-12 volume dupa care s-a facut un serial de 4 sezoane deocamdata, iar serialul nu a respectat intocmai ce e in romane, dau peste surprize placute. De azi dimineata am terminat un volum de 350 de pagini, te tine in priza.

[Kriss_Kringle]

1984 - George Orwell

In sfarsit am terminat de citit cartea dupa ce-am lalait-o vreo 2 luni si ceva cu ea.
E fantastic nivelul de detaliu pe care-l prezinta Orwell, iti formeaza o imagine destul de reala in minte a vietii sub regimul totalitar si chiar reuseste sa te puna in pielea lui Smith si a neputintei sale de a reactiona impotriva Fratelui Cel Mare.
Finalul e de-a dreptul depresiv cum poate sa fie jupuit individul de tot ceea ce il face uman,ramanand doar o marioneta operata de catre Partid in orice fel isi doreste.
Romanul are un aer profetic daca stam sa ne gandim cum se vrea din ce in ce mai mult sa ne fie invadata intimitatea,iar faptul ca a fost scris acum 63 de ani nu-l face decat sa fie si mai fascinant si sa ne dam seama cat de vizionar era Orwell pentru felul in care vedea viitorul.

Acum urmeaza sa vad filmul in seara asta cat e proaspata amintirea in minte,sa vad daca e o adaptare buna sau nu a romanului.

[White1]

Uita-te la Brazil, uita-te la Brazil, uita-te la Brazil:D

[marcusARCUS]

Am citit Enigma Otiliei,care mi-a placut putin mai mult decat Cartea Nuntii.Povestea m-a prins mai tare. 7/10

Si Naked Lunch care e geniala.Am vazut filmul si eram sigur ca nea Cronenberg o sa o dea in bara.Sunt multe carti despre care se spune ca sunt neecranizabile.Asta chiar e. 9/10

[Kriss_Kringle]

Uita-te la Brazil, uita-te la Brazil, uita-te la Brazil:D

O sa ma uit in curand ca l-am tot amanat de ceva vreme.Stiu ca ma uitam dupa el acum cateva luni si erau 2 versiuni,edited version si director's cut iar fanii se certau care e mai buna asa ca l-am amanat.:P

[White1]

Daca Edited Version e aia care cred eu ca e (love conquers all) sa te fereasca Fratele Cel Mare sa te uiti la ea:D

[Kriss_Kringle]

Daca Edited Version e aia care cred eu ca e (love conquers all) sa te fereasca Fratele Cel Mare sa te uiti la ea:D

Got it!:))

[andreiu7z]

Acum urmează şi filmul. Nu obişnuiesc să văd filmul şi apoi să citesc cartea.
Tks pentru recomandare.

Cu placere, desi nici eu nu am vazut inca filmul, deci nu sunt sigura. Nici eu nu obisnuiesc sa ma uit la film inainte de carte, dar uite tocmai acum fac acest lucru. :) Sunt fana a serialului True Blood si am vazut toate sezoanele, iar acum citesc cartile dupa care a fost facut serialul. Desi cineva scria pe-aici ca nu merita, mie mi se par foarte savuroase - ca filmul, de altfel, iar personajul Sookie Stackhouse este adorabil in carte, ca si in film. Plus ca fiind o serie de 11-12 volume dupa care s-a facut un serial de 4 sezoane deocamdata, iar serialul nu a respectat intocmai ce e in romane, dau peste surprize placute. De azi dimineata am terminat un volum de 350 de pagini, te tine in priza.
La fel mi s-a întâmplat cu trilogia Millenium, am văzut filmele şi abia acum am pus mâna pe cărţile lui Stieg Larsson. Atâta timp cât nu îţi faci un obicei de a vedea filmul şi apoi cartea, e bine. Eu am avut parte de foarte multe dezamăgiri în privinţa filmelor ecranizate după cărţi celebre, de aceea prefer să citesc;
Ce să-ţi zic, mult spor la lecturat...

[bremen1980]

Vladimir Nabokov ''Disperare'' .Am o problema cu cartile lui nea Nabokov :stilul ma incanta dar subiectul cartii se risipea la citeva luni dupa ce terminam cartea . Acum e mai simplu : un domn bine situat se intalneste cu un vagabond care seamana perfect cu el si se hotaraste sa-l foloseasca intro combinatie cu iz penal .
Un scurt fragment :''Aveam o nevasta cu un creier de pasare ,dar seducatoare si care ma adora ;un apartament mic si dragut ;un stomac fara pretentii ;si o masina albastra .'' -poti sa ceri mai mult de la viata ????


Bernhard Schlink ''Minciuni de vara'' - o supriza placuta pentru mine - o culegere de 7 povestiri in care minciunile bine ascunse ies la iveala si darima toata sandramaua construita in timp .Mi-au placut stilul sobru ( unii critici il asemana cu Raymond Carver :x ) si atentia indreptata pe relatiile cu ceilalti semeni ,semeni pe care-i aburim cu gogosile noastre .
Alte volume care aduna povestiri incep cu ale bune si pierd din turatie pe la sfarsit .La nea Șliț este exact invers alea bune fiind puse la coada . :''Ziua in care a incetat a-si iubi copiii era o zi obisnuita.A doua zi dimineata ,cind se intreba ce-a facut-o sa simta asa , nu stia ce sa raspunda .....N-avea ce sa le reproseze copiilor ei .''

http://oi43.tinypic.com/25zjud3.jpg


http://oi42.tinypic.com/kegndw.jpg

[andreiu7z]

Bernhard Schlink ''Minciuni de vara'' - o supriza placuta pentru mine - o culegere de 7 povestiri in care minciunile bine ascunse ies la iveala si darima toata sandramaua construita in timp .Mi-au placut stilul sobru ( unii critici il asemana cu Raymond Carver :x ) si atentia indreptata pe relatiile cu ceilalti semeni ,semeni pe care-i aburim cu gogosile noastre .
Alte volume care aduna povestiri incep cu ale bune si pierd din turatie pe la sfarsit .La nea Șliț este exact invers alea bune fiind puse la coada . :''Ziua in care a incetat a-si iubi copiii era o zi obisnuita.A doua zi dimineata ,cind se intreba ce-a facut-o sa simta asa , nu stia ce sa raspunda .....N-avea ce sa le reproseze copiilor ei .''


Să înţeleg că o recomanzi? Acu câteva zile mi-am comandat-o, dar nu ştiu cât de mult să o urc în pending list.

[the_andreea]

Eu citesc acum The Help si cum termin vreau sa vad si filmul. Am citit vreo 80 de pagini pana acum, este Ok, te prinde, dar nu te bulverseaza prin nimic. Iti da totul mura in gura, nu lasa loc pentru ambiguitate si imaginatie, ceea ce devine din ce in ce mai iritant pe masura ce inaintez in lectura.

[sabinalin]

Eu citesc acum The Help si cum termin vreau sa vad si filmul. Am citit vreo 80 de pagini pana acum, este Ok, te prinde, dar nu te bulverseaza prin nimic. Iti da totul mura in gura, nu lasa loc pentru ambiguitate si imaginatie, ceea ce devine din ce in ce mai iritant pe masura ce inaintez in lectura.

Cam asa e si filmul, pe mine m-a cam dezamagit...

[klaudya_e]

m-ai convins s-o adaug in lista urmatoarelor titluri.;) si multumesc ca, cu ocazia asta am si aflat ca Vellant are un concurs care are ca premiu cartea asta:)

[the_andreea]

Daaa, Microfictiuni, o am de cativa ani buni in biblioteca si nu am ajuns sa o citesc desi este exact genul meu de carte (am citit primele 2-3 povestiri). Gata, dupa ce termin The Help urmeaza alt roman amanat prea mult, Dinti albi, dar pe urma sigur ma apuc de Microfictiuni.
Foarte rar citesc o carte imediat dupa ce o cumpar, trebuie sa petreaca mai intai ceva timp pe raft, sa o vad eu cum sta acolo si isi asteapta randul. Doar pentru Murakami si Houellebecq cred ca am facut exceptii pentru ca sunt printre autorii mei de suflet si mor de nerabdare cand aud ca le mai apare o carte. Desi cu 1Q84 a fost altceva: am devorat primele 2 volume, am tot asteptat sa se traduca si ultimul iar cand in sfarsit a aparut l-am cumparat imediat dar nu l-am citit nici pana acum. Problema este ca a trecut prea mult timp de cand am citit primele parti iar acum nu stiu daca o sa mai pot intra usor in poveste. Mai bine asteptam sa le am pe toate trei:|

[the_andreea]

Dar stiti ce nu inteleg eu apropo de Microfictiuni? Eu am originalul in franceza si are 1024 de pagini, cartea are format mare iar scrisul este normal. Cum de au putut sa scoata varianta in romana la doar 528 pagini eu nu pot sa pricep.

[Liviu-]

Careva care a citit complet In cautarea timpului pierdut imi poate spune cam cat de bune sunt vol. 2-6(7)? Eu am citit doar Swan si mi-a placut enorm, dar toata colectia e destul de costisitoare si vreau sa stiu daca se merita sa dau banii acum. Probabil tot o voi cumpara mai tarziu, dar, in caz ca poate nu e la aceeasi valoare, as astepta o perioada cand imi voi permite cu mai mare usurinta efortul financiar.

[bremen1980]

Vreau sa-mi retrag recomandarea si sa-i sfatuiesc pe potentialii amatori sa nu citeasca ''Microfitiuni'' .Dupa 100 de povestiri am ajuns la saturatie si mi-am dat seama ca am recomandat o otrava.O pilula sclipitoare ,dulce dar otravitoare . Atata cinism fata de oamenii din jur reuseste sa te aduca la greata .Atata talent ( pe alocuri geniu ) pus in slujba desfiintarii omului rar am vazut .Sunt satul pina peste cap de scriitorii ,cineastii si dramaturgii care incearca sa ne arate cat de rai ,stupizi ,oribili si egoisti sunt oamenii .Acelasi lucru ni-l baga pe git pina la voma si Jauffret in culegerea lui de povestiri .Parca s-a inteles cu LvT si ar vrea sa distruga in stil ''Melancholia'' intreaga omenire .
Gata !Sunt satul de schelelaielile si vaicarelile in care sunt denuntate tarele umane fara ca autorul sa arate si (un pic de ) mila si compasiune .Jos cinismul si dezabuzarea .Nu voi mai sponsoriza cu banii (timpul si nervii mei ) imbogatirea unor indivizi care chicotesc cu gindul la o posibila anihilare a umanitatii .Mai bine beau o bere la terasa si ma simt mai bine decit sa-mi strice berbecii astia ''minusculele zile '' care mi-au mai ramas .

[andreiu7z]

De veghe în lanul de secară - Jerome David Salinger
Pot spune încă de la început ca mult controversatul roman a lui Salinger m-a impresionat prea puţin spre deloc. Probabil dacă l-aş fi citit în urmă cu câţiva ani ar fi avut un alt impact asupra mea. Rezumând, adolescentul răzvrătit şi inadaptat, Holden Caulfield, îşi petrece, după exmatricularea sa din şcoală, câteva zile "în lume". Această intrigă este punctul de plecare pentru disecarea caraterului personajului principal. Aflăm pe parcursul romanului, povestit la persoana I de către Holden însuşi, de frustrările, decepţiile în dragoste, aventurile, trăirile acestuia. Vârsta critică a adolescenţei şi grava criză de personalitate, îl împing la lucruri mult prea mature pentru el.
Nu am putut savura pe deplin romanul probabil şi din cauza traducerii nu tocmai insirate în limba română, acesta pierzându-şi mult din consistenţă.
***/5

[Liviu-]

Ca tot am vazut azi episodul: http://www.southparkstudios.com/full-episodes/s14e02-the-tale-of-scrotie-mcboogerballs Treceti peste titlu, are legatura cu De veghe in lanul de secara :P Mie mi s-a parut amuzant, poate si pentru ca nu mi-a placut cartea.

[andreiu7z]

Ca tot am vazut azi episodul: http://www.southparkstudios.com/full-episodes/s14e02-the-tale-of-scrotie-mcboogerballs Treceti peste titlu, are legatura cu De veghe in lanul de secara :P Mie mi s-a parut amuzant, poate si pentru ca nu mi-a placut cartea.
Înseamnă că nu sunt singurul căruia nu i-a plăcut Catcher-ul.

[Namaste]

Careva care a citit complet In cautarea timpului pierdut imi poate spune cam cat de bune sunt vol. 2-6(7)? Eu am citit doar Swan si mi-a placut enorm, dar toata colectia e destul de costisitoare si vreau sa stiu daca se merita sa dau banii acum. Probabil tot o voi cumpara mai tarziu, dar, in caz ca poate nu e la aceeasi valoare, as astepta o perioada cand imi voi permite cu mai mare usurinta efortul financiar.

Eu le-am luat de la anticariat, la un preţ accesibil. Acum câţiva ani, erau în pasaj la Universitate câteva anticariate foarte bune. Din păcate n-au supravieţuit noilor modernizări. Dacă nu găseşti la anticariat sau nu preferi metoda asta, ţi le pot împrumuta. Just say the word.

[Federico]

Careva care a citit complet In cautarea timpului pierdut imi poate spune cam cat de bune sunt vol. 2-6(7)? Eu am citit doar Swan si mi-a placut enorm, dar toata colectia e destul de costisitoare si vreau sa stiu daca se merita sa dau banii acum. Probabil tot o voi cumpara mai tarziu, dar, in caz ca poate nu e la aceeasi valoare, as astepta o perioada cand imi voi permite cu mai mare usurinta efortul financiar.

Nu le-am citit pe restul 6 si nici n-am de gand in viitorul apropiat, desi mi-a placut si mie primul, dar am auzit ca e falie calitativa (progresiva) in consecutia volumelor. Cartarescu zicea ca chiar o ia pe aratura de multe ori.

Vreau sa-mi retrag recomandarea si sa-i sfatuiesc pe potentialii amatori sa nu citeasca ''Microfitiuni'' .Dupa 100 de povestiri am ajuns la saturatie si mi-am dat seama ca am recomandat o otrava.O pilula sclipitoare ,dulce dar otravitoare . Atata cinism fata de oamenii din jur reuseste sa te aduca la greata .Atata talent ( pe alocuri geniu ) pus in slujba desfiintarii omului rar am vazut .Sunt satul pina peste cap de scriitorii ,cineastii si dramaturgii care incearca sa ne arate cat de rai ,stupizi ,oribili si egoisti sunt oamenii .Acelasi lucru ni-l baga pe git pina la voma si Jauffret in culegerea lui de povestiri .Parca s-a inteles cu LvT si ar vrea sa distruga in stil ''Melancholia'' intreaga omenire .
Gata !Sunt satul de schelelaielile si vaicarelile in care sunt denuntate tarele umane fara ca autorul sa arate si (un pic de ) mila si compasiune .Jos cinismul si dezabuzarea .Nu voi mai sponsoriza cu banii (timpul si nervii mei ) imbogatirea unor indivizi care chicotesc cu gindul la o posibila anihilare a umanitatii .Mai bine beau o bere la terasa si ma simt mai bine decit sa-mi strice berbecii astia ''minusculele zile '' care mi-au mai ramas .

Asta zicea si Tarkovski (cred ca-i a 100 oara cand folosesc expresia asta) ca "mesajul" artei tre sa fie la sfarsitul zilei unul optimist, pozitiv, altfel aia nu mai e arta. Insa atentie la aparente. Mie Haneke si Lvt imi priesc de minune cand trag linie desi live sunt de cele mai multe ori amari (desi intr-un sens masochist-benign-fetisist al termenului). Tarkovski insusi a fost acuzat de multe ori ca e deprimant, insa nu cred ca se poate nega progresul spiritual (sorry) cu care te pricopsesti dupa ce stai de vorba cu domnul Andrei. La antipod, atentie la utopiile spalatoare de creier si la ideologiile rozosine imbecilizatoare. Oops, cred c-am depasit doza zilnica de solemnitate pe care o suporta forumul. As face bine sa contenesc aici.

[aniela07]

Careva care a citit complet In cautarea timpului pierdut imi poate spune cam cat de bune sunt vol. 2-6(7)? .

Mie mi-a placut Sodome et Gomorrhe. Dar s-ar putea ca eu sa am niste gusturi mai ciudate... Mie nu mi-a placut primul volum, mai putin tehnica celebra cu memoria olfactiva.

In ordinea volumelor, preferintele mele au fost:
1. Sodome et Gomorrhe (v.4)
2. Le Cote de Guermantes (v.3)
3. A l'ombre des jeunes filles... (v.2)
4. Le Temps retrouve (v.7)
si restul.

[aniela07]

Life -Keith Richards 5/10

A fost o carte pe care am citit-o greu, timp de luni de zile, din cauza stilului. Nici nu sunt foarte mare fan cãrţi auto-biografice, dar unele pasaje şi detalii sunt cam plictisitoare (500 de pagini sunt cam multe -dar e bine ca are si poze, care sunt delicioase).

Cartea este cumva un roman „on the road”, cu povestiri amuzante ale tertipurilor folosite pentru a scãpa de acuzaţiile poliţiei de deţinere de droguri, cu episoadele realistice, şi tocmai de aceea percutante, despre experienţa şi consecinţele consumului de droguri puternice (toate, scandaluri faimoase care au ocupat prima paginã a ziarelor de-a lungul timpului), dar mai ales cu descrierea relaţiilor cu alţi muzicieni sau despre colaborarea din trupã, mai ales cu Mick Jagger.

Relaţia cu Mick este descrisã ca asemãnându-se mai curând cu relaţia dintre Germania de Vest şi cea de Est, decât cu cea dintre Coreea de Nord şi de Sud. Dacã în perioada în care Keith era dependent de heroinã, Mick a menţinut trupa pe linia de plutire, atunci când Keith a scãpat de dependenţã şi a început sã se implice mai mult în activitatea grupului, Mick a refuzat sã îşi împartã „autoritatea”, ceea ce a dus la o serie de frustrãri, de conflicte şi de sentimente de trãdare, mai ales dupã ce Keith aflã cã acesta a încheiat, în secret, un contract cu casa de producţie pentru 3 albume solo şi Mick declarã într-un interviu cã formaţia e ca o piatrã de moarã în jurul gâtului sãu.

Pãrţile care mi-au plãcut sunt cele în care Keith vorbeşte despre muzica lui. Cu elemente oarecum alchimiste despre cum te desprinzi de ceea ce ai auzit în trecut, cum îţi gãseşti stilul propriu, cum ia naştere un cântec, ce te influenţeazã, cum creezi într-o trupã. Spre deosebire de Mick, Keith nu este interesat de celebritate, de titluri, de aerele de vedetã (deşi în cazul lui Mick acestea fac parte tocmai din farmecul lui). Povesteşte despre toate influenţele lui de blues şi R&B, soul, country music, funk, stiluri jamaicane, de muzicienii care l-au inspirat, pe care i-a venerat şi despre dorinţa lui de a crea, la rândul sãu, ceva autentic.

Ce mi-a plãcut:

„There is something inside me that just wants to excite that thing in other people, because I know it’s there in everybody. There’s a demon in me, and there’s a demon in everybody else [...] People love that image. They imagined me, they made me, the folks out there created this folk hero. Bless their hearts. And I’ll do the best I can to fulfill their needs. They’re wishing me to do things that they can’t. They’ve got to do this job, they’ve got this life, they’re an insurance salesman… but at the same time, inside of them is a raging Keith Richards.”
„I can rest on my laurels. I’ve stirred up enough crap in my time and I’ll live with it and see how somebody else deals with it. But then there’s that word “retiring.” I can’t retire until I croak [...] The fact is, I’ve always said, if we were black and our name was Count Basie or Duke Ellington, everybody would be going, yeah yeah yeah. White rock and rollers apparently are not supposed to do this at our age. But I’m not here just to make records and money. I’m here to say something and to touch other people, sometimes in a cry of desperation: “Do you know this feeling?” ”
„I was looking for the core of it—the expression. You would have no jazz without blues out of slavery—that most recent and particular version of slavery, not us poor Celts for example, under the Roman boot. They put those people through misery, not just in America. But there’s something produced by its survivors that is very elemental. It’s not something you take in in the head, it’s something you take in in the guts.”

Ce nu mi-a plãcut:

Mi se pare nedrept sã menţionezi așa ceva: „Then she met Jimi Hendrix, saw him play and adopted his career as her mission, tried to get him a recording contract with Andrew Oldham. In her enthusiasm, during a long evening with Jimi, as she tells it, she gave him a Fender Stratocaster of mine that was in my hotel room. And then, so Linda says, she also picked up a copy of a demo I had of Tim Rose singing a song called “Hey Joe.” And took that round to Roberta Goldstein’s, where Jimi was, and played it to him. This is rock-and-roll history. So he got the song from me, apparently.”
Si nici când povesteşte despre Lennon care se fãcea varzã la el acasã.

[Chambord]

Ce mi-a plãcut:

„There is something inside me that just wants to excite that thing in other people, because I know it’s there in everybody. There’s a demon in me, and there’s a demon in everybody else [...] People love that image. They imagined me, they made me, the folks out there created this folk hero. Bless their hearts. And I’ll do the best I can to fulfill their needs. They’re wishing me to do things that they can’t. They’ve got to do this job, they’ve got this life, they’re an insurance salesman… but at the same time, inside of them is a raging Keith Richards.”


about 4 months ago:
http://www.cinemagia.ro/forum/showpost.php?p=1595500&postcount=994

Oh aniela aniela why didn't u listen to Papa Chamb :-< I could have saved u hundreds of pages and thousands of precious life seconds

[aniela07]

daaaa, stiu, m-ai avertizat. dar stii cat am cautat pe net cartea asta??? mi-a trimis-o cineva abia dupa ce m-am milogit pe FB. a trebuit sa o citesc, pur si simplu. A TREBUIT. era acolo bine instalata pe to read list si obsesiv-compulsivul din mine nu a putut sari peste ea.a avut totusi un efect benefic: mi-am scos de pe lista toate cartile autobiografice, ca 5 ani de-acum inainte nu mai pun mana pe asa ceva. mai bine citesc interviuri.

[sabinalin]

INSULA PINGUINILOR de Anatole France.

"Toate patimile care dauneaza sporirii sau pastrarii avutiilor erau socotite lucruri de ocara. Moliciunea, trandavia, gustul pentru cercetari dezinteresate, cultul artelor si, mai presus de toate, risipa erau infierate fara crutare. Milostenia era osandita ca o slabiciune primejdioasa. Pe cand orice inclinatie spre voluptate starnea dezaprobarea publica, violenta unei pofte potolite cu brutalitate era trecuta cu vederea, violenta parand mai putin daunatoare moravurilor, fiind o manifestare a uneia dintre formele energiei obstesti. Statul se bizuia cu strasnicie pe doua virtuti publice: respectul pentru cel bogat si dispretul pentru cel sarac. Sufletelor firave, pe care le mai tulbura inca suferinta omeneasca, nu le mai ramanea altceva decat sa se retraga la adapostul unei fatarnicii pe care nimeni n-o dezaproba intrucat contribuia la pastrarea ordinii si la trainicia asezamintelor publice". Suntem in Romania zilelor noastre? Nu, in Insula Pinguinilor. Anatole France face o admirabila trecere alegorica prin istoria omenirii. Iar concluziile nu-s deloc optimiste...

[Kriss_Kringle]

Mai fac un mic off-topic,a cam devenit un obicei in ultimele zile dar sper sa nu ma ia la suturi moderatorii.
Voi de obicei cititi cartea intai si vedeti filmul dupa,sau invers?
Eu am observat ca daca citesc cartea intai si dupa aia vad filmul imi strica toata vizionarea.
In schimb daca vad filmul si astept vreo 1-2 luni ma pot bucura de carte fara probleme pentru ca dau de detalii neprezentate in film si in general totul e mai bine conturat.
In mare parte am pus intrebarea pentru ca nu stiu daca sa ma apuc sa citesc The hunger games sau sa astept dupa ce vad filmul.
As aprecia un mic feedback,multumesc!:D

[aniela07]

Eu mai intai citesc cartea. Pentru ca, daca vad filmul inainte, iau imaginile de acolo in timp ce citesc. Si, de asemenea, in film regizorul alege, inevitabil, o anumita interpretare a cartii de care mi-e greu sa scap atunci cand citesc cartea.
Daca citesc cartea inainte, imi imaginez eu lucurile si ma mai cert cu scriitorul pe diverse teme, asta nu ma incurca atunci cand vad filmul pentru ca imaginile imi sunt oferite gata, nu interfereaza cu ce mi-a trecut mie prin cap, si ma pot certa si cu regizorul ca sa-mi justific punctul meu de vedere, in caz ca e diferit. Oricum, mi-e mai usor sa-mi dau seama de aspectele care sunt aduse numai de film, fara a fi necesar transmise sau clare in carte. Pe cand invers, mi-e mult mai greu.

[Kriss_Kringle]

Din moment ce-am vazut trailerul si stiu distributia iti dai seama ca o sa vad persoanele alea cand citesc cartea,deci imaginatia se cam reduce.

[Windom]

O lectura delicioasa:
1825

[Federico]

Holy fuck!!
Am cautat-o un pic asa, la misto, desi eram absolut convins ca n-am cum s-o e-gasesc, si cand colo, ce sa vezi. http://e-edu.nbu.bg/pluginfile.php/300435/mod_resource/content/0/Litterature/David_Lynch.pdf
Jesus, what a country.
Asta tre sa fie faza zilei.

[margott]

Fumul amagirilor - W. Somerset Maugham

Filmul The Painted Veil cu Naomi Watts si Edward Norton e ecranizarea acestei carti. Una din rarele situatii in care filmul e tot atat de bun precum cartea, daca nu chiar mai bun.

[Chambord]

Deci cartea e proasta. Daca nu chiar foarte proasta.

[margott]

Nu pot spune ca e proasta, mai degraba mi-a placut mai mult filmul decat cartea. De fapt, mi-a placut prea mult, de aceea am fost dezamagita de carte, n-am regasit atmosfera aia din film. De exemplu, Kitty din carte e departe de Kitty (Naomi Watts) din film, pare mai degraba o femeiusca frivola si superficiala, spre deosebire de Naomi Watts care pare eterica in film, ai impresia ca mai are putin si se evapora.

[Chambord]

Mda, mi-a placut cum se mai "evapora" in Mulholland Drive 8->

[bremen1980]

Stupoare .De un an de zile ce nu stia Einstein a aflat Monica Tatoiu . A aflat unde este a patra dimensiune , a 4 gaura (de vierme ) , a 4 poarta stelara . Daca gaseste si unde se afla Tannhauser Gate eu dau o bere la toti cinemagicienii .Caut de mult portile astea dar nu dau de ele .:-/ X(

http://www.youtube.com/watch?v=a_saUN4j7Gw

http://oi44.tinypic.com/b82zd0.jpg

[aniela07]

OMFG OMFG! Asta e o pregatire pentru 1 aprilie, nu??? Spuneti-mi ca DA! nu poate sa fie adevarat! nu se poate!

[sabinalin]

RUSOAICA de Gib Mihaescu.

Locotenentul Ragaiac e un ofiter roman care comanda un batalion ce trebuie sa faca fata migratiei de dincolo de Nistru undeva in zilele de dupa primul razboi mondial. Ragaiac asteapta sa se iveasca, de dincolo, rusoaica perfecta si in acest timp are parte de experiente de neuitat... Romanele lui Gib Mihaescu au influente rusesti, unii critici vorbesc chiar de "dostoievskianism", nu prea mi s-a parut ca ar fi cazul. Cert e ca scriitura e alerta, romanul se citeste cu placere, e de calitate.

[andreiu7z]

Copiii teribili a lui Jean Cocteau. O poveste surprinzător de consistentă şi pătrunzătoare, în ciuda faptului că este cuprinsă în cca. 100 de pagini. Întâlnim aici personaje, puţine la număr, ce-i drept, extrem bine conturate, între care se încheagă un "joc", într-un micro-univers boem destinat pieirii.
***/5

Urmează filmul...

[sabinalin]

CITINDU-L PE TURGHENIEV de William Trevor.

Ce pacat ca nu mai exista colectia "Cotidianul"! A avut multe carti bune printre care si aceasta, care-i volumul 48. Scriitorul irlandez William Trevor scrie despre o casnicie ratata, despre oameni obisnuiti care-i consuma zilele in conflicte marunte, despre iubirea adevarata care-i intotdeauna foarte complicata, despre relatii familiale complexe. Intamplarea face ca am citit recent "Parinti si copii" de Turgheniev. E bun, foarte bun, numai ca nu trebuie luat ad litteram. De altfel, din pacate, romanul si realitatea sunt doua notiuni complet diferite.

[bremen1980]

CITINDU-L PE TURGHENIEV de William Trevor.

Ce pacat ca nu mai exista colectia "Cotidianul"! A avut multe carti bune printre care si aceasta, care-i volumul 48. Scriitorul irlandez William Trevor scrie despre o casnicie ratata, despre oameni obisnuiti care-i consuma zilele in conflicte marunte, despre iubirea adevarata care-i intotdeauna foarte complicata, despre relatii familiale complexe. Intamplarea face ca am citit recent "Parinti si copii" de Turgheniev. E bun, foarte bun, numai ca nu trebuie luat ad litteram. De altfel, din pacate, romanul si realitatea sunt doua notiuni complet diferite.
Se leaga de ceea ce ascult eu sapatamana asta la teatru radiofonic in serial pe RRCultural:''Rudin'' de Turgheniev . Rudin om cultivat dar sarac se aciueaza pe la mosia unei mari doamne si bineinteles ca se indragosteste de Natalia , fata acesteia .Toata lumea este impotriva lor dar Natalia se transforma din pustoaica naiva intro leoaica gata sa-si apere cu orice pret dragostea . Rudin nu se ridica la inaltimea situatiei si cedeaza prea usor la presiunile celor din jur . Natalia tocmai era coapta si gata sa-i cada in brate dar Rudin nu are curajul sa fuga cu ea in lume cum doreste fata . Pleaca de la conac infrant :(( :-q cu coada intre picioare, fara fata si plin de datorii .
Rol mare facut de Constantin Codrescu care-l joaca pe Rudin , omul cuvintelor neacoperite de actiune. In alte roluri :Margareta Pogonat,George Constantin ,Adrian Pintea ,Mirela Gorea .
Pentru amatori :
http://teatrale.nobody.ro/2011/05/11/ivan-sergheevici-turgheniev-rudin-1986/

[margott]

Zilele si noptile unui student intarziat - Gib I Mihaescu

Ar merita o ecranizare, mie mi se pare excelenta cartea, are un umor delicios.

[Presedintele]

Zilele si noptile unui student intarziat - Gib I Mihaescu

Ar merita o ecranizare, mie mi se pare excelenta cartea, are un umor delicios.
Holy shit! :D

[iiii]

nu sari asa man, dar genu ala de idee e interesant, decat ca , nu multa lume a citit gib I mihaiescu... asa ca , caca maca buli buli... ideea se poate vedea in ceva gen van wilder... student intarziat.... ramas in facultate... femei... dar in anii 1920 ... pf... intelegi ?

[sabinalin]

PADUREANCA de Ioan Slavici.

Filmul m-a trimis la nuvela. Am citit-o in patru zile, jumatate inainte de a vedea ecranizarea lui Nicolae Margineanu, jumatate dupa. Finalul e un pic diferit fata e film dar spiritul cartii e pastrat. Mi-au placut si nuvela si filmul, le recomand.

[bremen1980]

PADUREANCA de Ioan Slavici.

Filmul m-a trimis la nuvela. Am citit-o in patru zile, jumatate inainte de a vedea ecranizarea lui Nicolae Margineanu, jumatate dupa. Finalul e un pic diferit fata e film dar spiritul cartii e pastrat. Mi-au placut si nuvela si filmul, le recomand.

Nu-mi aminti de Manuela Harabor ca mi-a obsedat adolescenta :"> . Se intampla niste faze acolo total nepotrivite pentru o minte necoapta :P .

Am inceput romanul ''Purificare '' scris de finlandeza Sofi Oksanen si aparut la Polirom .
Povestea e destul de misto : o baba estoniana se trezeste cu o pustoica in batatura . Tipa e batuta si evident foarte speriata de ceva si cineva .Primirea pe care i-o face baba este destul de rece dar apoi ostilitatea dintre cele doua femei cedeaza treptat si aflam amanunte greu digerabile : prostitutie fortata pentru pustoaica si vremurile grele din razboi si comunism de partea babei .
Sofi Oksanen :x a facut o vizita si prin Romania in urma cu doua saptamani pentru a-si lansa cartea . Un prieten mi-a imprumutat cartea (cu autograful autoarei ) si eu am scapat-o pe jos in tramvai :(( .Bine ca nu a cazut in ditamai baltoaca aflata la citiva centimetri de scaunul meu pentru ca mi-as fi pierdut un prieten :-/

http://oi42.tinypic.com/j75jm9.jpg

[klaudya_e]

M-am delectat cu trei piese de Eugène Ionesco: Jacques sau supunerea, Viitorul e in ouă sau Mare e grădina Domnului! si Scaunele
http://libraria.com.ro/upload/images/Teatru-II-Jacques-Viitorul-e-in-oua-Scaunele.png
Lectura e savuroasa, pacat ca tocmai de la 2 absolvente de litere mi-a fost dat sa aud "Nu-mi place teatrul absurdului" cu un aer de superioritate bineinteles:|
Eram interesata in special sa citesc Scaunele pt ca vazusem piesa regizata de Kincses Elemér si interpretata magistral de cine altul decat Ilie Gheorghe si Tamara Popescu. Personajele sunt doi batrani, oratorul si multe personaje invizible care de fapt sunt o multime de scaune. Ionesco si-ar fi dorit ca oratorul sa para ireal si regizorul a gasit o modalitate de a respecta viziunea scriitorului. Se simte starea de plictiseala de la inceput apoi ritmul devine din ce in ce mai alert pana se tranforma in haos. Piesa implica multa miscare, de asta si Ionesco vedea in rolul batranei o femeie tanara sau chiar 2. E interesant ca se simte aglomeratia creata, dar in acelasi timp simti golul.

[sabinalin]

M-am delectat cu trei piese de Eugène Ionesco: Jacques sau supunerea, Viitorul e in ouă sau Mare e grădina Domnului! si Scaunele
http://libraria.com.ro/upload/images/Teatru-II-Jacques-Viitorul-e-in-oua-Scaunele.png
Lectura e savuroasa, pacat ca tocmai de la 2 absolvente de litere mi-a fost dat sa aud "Nu-mi place teatrul absurdului" cu un aer de superioritate bineinteles:|
Eram interesata in special sa citesc Scaunele pt ca vazusem piesa regizata de Kincses Elemér si interpretata magistral de cine altul decat Ilie Gheorghe si Tamara Popescu. Personajele sunt doi batrani, oratorul si multe personaje invizible care de fapt sunt o multime de scaune. Ionesco si-ar fi dorit ca oratorul sa para ireal si regizorul a gasit o modalitate de a respecta viziunea scriitorului. Se simte starea de plictiseala de la inceput apoi ritmul devine din ce in ce mai alert pana se tranforma in haos. Piesa implica multa miscare, de asta si Ionesco vedea in rolul batranei o femeie tanara sau chiar 2. E interesant ca se simte aglomeratia creata, dar in acelasi timp simti golul.

La "Scaunele" mai exista o varianta recenta pe care am avut sansa s-o vad la teatrul Bulandra, cu Razvan Vasilescu si Oana Pellea. Am vazut si "Jaques sau supunerea" la teatrul Mic si mi-a placut, chiar daca transpunerea scenica n-a avut aceeasi calitate. De altfel sunt interesat de tot ce inseamna Eugen Ionescu, ca doar e "conorasan" cu subsemnatul...

[sabinalin]

LUNA SI DOI BANI JUMATE de Somerset Maugham.

Daca stiti cine a fost Gaugain si va pricepeti la pictura e necesar sa cititi aceasta carte. Daca nu stiti cine a fost Gaugain si nu va intereseaza pictura tot trebuie sa cititi pentru ca Somerset e scriitor de mare calitate. Charles Strickland e un personaj pe care un om normal il detesta, dar e inubliabil... Mi-as dori sa pot sa am sansa de a vedea ecranizarea din 1959 cu Laurence Olivier in rolul principal.

[Manusa]

Drum sangeros catre moarte - Sven Hassel

" In plin razboi, invadata de trupele germane, insorita Grecie mai are inca multe secrete. Unul dintre ele este padurea de cactusi unde misuna serpii, scorpionii si furnicile uriase si unde fiecare picatura de apa este pretioasa. Mai pretioasa decat viata camaradului......."


O carte foarte buna a lui Hassel care descrie foarte bine evenimentele din acea perioada a razboiului, o carte care merita citita.

[bremen1980]

Problemele noastre zilnice sunt microscopice fata de nenorocirile de care au avut parte milioane de oameni supusi gulagului sovietic . Citesc impresionanta carte scrisa de Anne Appelbaum ''Gulagul .O istorie .'' O carte mare si la propriu si la figurat ,aparuta la editura Humanitas in 2011 .O carte obligatorie pentru toti ce care se vaicaresc astazi ,pentru nostalgicii presupuselor ''zile bune de altadata '' si pentru amnezici.

http://oi44.tinypic.com/14lmr5w.jpg

[sabinalin]

DOAMNA MC GINTY A MURIT de Agatha Christie.

Doamna Mc Ginty e o batranica linistita care isi castiga existenta muncind cu ziua si subinchiriind odai. Cine ar vrea sa ucida o astfel de femeie, care nu pare sa deranjeze pe nimeni? Si totusi cineva se gandeste ca e bine sa-i zdrobeasca extremitatea cefalica. Mobilul crimei e considerat a fi jaful iar suspectul de serviciu este James Bentley pe care toate probele il incrimineaza. Comisarul Spence, acela care a adunat probele, e insa nemultumit: chiar daca Bentley e daja condamnat la moarte, el simte ca nu tanarul e ucigasul. Ca atare Spence i se adreseaza lui Hercule Poirot...

[sabinalin]

RABDAREA LUI MAIGRET de George Simenon.

In Paris se fura din greu bijuterii. Nu se fura haotic, cineva ii coordoneaza pe infractorii care par a fi veniti din provincie. Maigret banuieste ca in spatele intregii afaceri sta un gangster de moda veche care acum e tintuit in scaunul cu rotile dar care se pricepe sa conduca afacerea in ciuda aspectului aparent inofensiv. Comisarul nu reuseste sa previna un episod care va fi decisiv in declansarea cercetarilor si in rezolvarea unei povesti care dureaza de circa doua decenii.

[Malombra]

nişte piese de Vişniec.

dintr-una din ele, un modul. în linii mari, şi la rammstein aţi găsit acelaşi soi de critică. dar cam anemică după mine.

Toţi actorii cocoţaţi pe o bară transversală, ca şi cum ar sta pe un gard. Toţi privesc în gol, fără să clipească. Fiecare ţine în poală un walkman.

Actorul 1: Eu sunt croat.
Actorul 2: Eu sunt român.
Actorul 3: Eu sunt român din Voivodina.
Actorul 4: Eu sunt bulgar.
Actorul 5: Eu sunt sîrb.
Actorul 6: Eu sunt bosniac.
Actorul 1: Eu sunt ungur.
Actorul 2: Eu sunt bosniac.
Actorul 3: Eu sunt macedonean.
Actorul 4: Eu sunt albanez.
Actorul 5: Toţi suntem din Balcani.
Actorul 6: Sau din Europa de Răsărit.
Actorul 1: Toţi suntem fraţi.
Actorul 2: Şi privim cu toţii spre apus.
Actorul 3: Spre Occident.
Actorul 4: Stăm cu toţii unii lîngă alţii, umăr la umăr, şi privim în aceeaşi direcţie.
Actorul 5: Adică spre Occident.
Actorul 6: Nu ne uităm niciodată unul la altul.
Actorul 1: Nu ne uităm niciodată unii la alţii.
Actorul 2: Ne uităm doar spre Occident.
Actorul 3: Ne uităm ţintă spre Occident.
Actorul 4: Eu personal nu ştiu cum înjură vecinii mei. Nu ştiu cum înjură un ucrainean, un ungur, un sîrb sau un bulgar. Dar ştiu cum înjură americanii.
Actorul 5: Fuck.
Actorul 6: Sau Fuck you.
Actorul 1: Sau Son of a bitch.
Actorul 2: Habar n-am cum se spune "căcat" la vecinii mei, adică în bulgară, în macedoneană, în română sau în ungureşte.
Actorul 3: Dar ştiu cum se spune căcat în limbile occidentale.
Actorul 4: Shit.
Actorul 5: În engleză se spune shit.
Actorul 6: În franceză se spune merde.
Actorul 1: Iar în italiană se spune merda.
Actorul 2: Habar n-am cum se spune DA şi NU în ucraineană, rusă, poloneză, sîrbă, română, bulgară, sau la alţi vecini de-ai mei.
Actorul 3: Dar ştiu cum se spune în engleză.
Actorul 4: Yes, no.
Actorul 5: Şi mai ştiu cum se spune DA şi NU în franceză.
Actorul 6: Oui, non.
Actorul 1: Şi mai ştiu cum se spune DA şi NU în germană.
Actorul 2: Ja, nein.
Actorul 3: Stăm toţi aici, pe gard, şi privim spre Occident.
Actorul 4: În viaţa mea n-am văzut un film ucrainean.
Actorul 5: Şi nici nu mă interesează.
Actorul 6: În viaţa mea n-am citit o carte scrisă de un ucrainean.
Actorul 1: Şi nici nu mă interesează.
Actorul 2: Mă interesează filmele americane.
Actorul 3: Las Vegas 21.
Actorul 4: Funny games US.
Actorul 5: Jackpot.
Actorul 6: Grace is gone.
Actorul 1: Diary of the dead.
Actorul 2: Suntem toţi fraţi. Vecini. Stăm pe gard. Zece naţionalităţi diferite.
Actorul 3: Sîrb din Balcani.
Actorul 4: Croat din Balcani.
Actorul 5: Macedonean din Balcani.
Actorul 6: Bosniac din Balcani.
Actorul 1: Albanez din Balcani.
Actorul 2: Român din Balcani.
Actorul 3: Avem multe lucruri în comun.
Actorul 4: Coca-Cola.
Actorul 5: Jeans.
Actorul 6: Far west. Cowboy. John Wayne.
Actorul 1: Harrison Ford.
Actorul 2: Indiana Jones.
Actorul 3: American dream.
Actorul 4: Microsoft.
Actorul 5: New York, New York.
Actorul 6: Fast food.
Actorul 1: McDonald's. Hamburger.
Actorul 2: Kent.
Actorul 3: Time is money.
Actorul 4: Al Capone. Sing Sing.
Actorul 5: Bonnie and Clyde.
Actorul 6: Titanic.
Actorul 1: Santa Barbara.
Actorul 2: God bless America.
Actorul 3: Good boy.
Actorul 4: T-shirt.
Actorul 5: Avem o limbă comună. Avem valori comune. Avem o direcţie comună în care privim.
Actorul 6: Hi!
Actorul 1: Bye, bye.
Actorul 2: See you...
Actorul 3: How are you?
Actorul 4: Glad to meet you.
Actorul 5: Bye, bye...
Actorul 6: Bye, bye...

Toţi îşi pun căştile pe urechi şi încep să se agite ascultînd,
bineînţeles, muzică americană.

nu e cea mai bună parte din această piesă modulară, mie personal îmi place foarte mult modulul în care un doctorand vorbeşte despre potenţialul subversiv al ambalajelor din apus, pentru că ele au întreţinut, ca nimic altceva, flacăra imaginaţiei, incitînd la reverii despre o lume liberă şi colorată :)) . nu are rost să mai spun, probabil, că vişniec nu e genul de scriitor care uzează permanent de merda şi puta madre ca să-şi atragă clientela.

[MariaMona]

Foarte fain citatul! Te cam pune pe ganduri.

[aniela07]

Tournier -Le Roi des Aulnes

O carte despre destin și despre indiciile și semnele premonitorii pe care le avem cu toţii în viaţã atât timp cât știm sã fim deschiși pentru a le înţelege.
Tournier se joacã mult cu detaliile. Semnificaţia, importanţa unui element din naraţiune se clarificã treptat, pe mãsurã ce Tiffauges trece prin etapele surprinzãtoare ale experienţei lui din timpul rãzboiului.

Traiectoria plinã de rãsturnãri de situaţie (de altfel, cam mult deus ex machina pentru gustul meu) a lui Abel Tiffauges pornește de la copilãria din colegiul Saint Christophe (de unde și legenda acestui sfânt care, dorind sã fie în serviciul celui mai puternic stãpân, este mai întâi în slujba diavolului pânã sã descopere cã Iisus este chiar și mai puternic și, în numele lui, îi carã pe oameni în spate peste o apã periculoasã), trecând prin acuzaţia nedreaptã de viol asupra unei fetiţe, pânã la cel de-al doilea rãzboi mondial și prizonierat. Tiffauges ajunge sã lucreze într-o napola, o școalã a SS de instruire a copiilor înainte de a fi trimiși pe front, convingându-i pe ţãrani sã își lase copiii sã fie înrolaţi în aceastã instituţie.

La final : modul în care lagãrele de concentrare se potrivesc organizãrii "napolei" unde obsesiile lui Tiffauges sunt pe deplin satisfãcute (pornirile compulsive, cu realizarea de liste, clasificãri etc., fascinaţia pentru trupurile de copii, plãcerile phoriei: cãratul copiilor, o pulsiune sexualã ambiguã și inocentã, întrucât nu presupune nici un act propriu-zis sexual asupra copiilor, dar care îi oferã o plãcere fizicã inexplicabilã).
Atunci când bãieţelul evreu fugit de la Auschwitz îl face sã realizeze pe deplin cât de atroce este sistemul în care și-a gãsit locul (deși Tiffauges nu este un adept al nazismului, pânã atunci adoptase o atitudine mai curând curioasã, de analizã a fenomenului, acum având revelaţia adevãratei dimensiuni a obsesiei privind rasa, a dorinţei de moarte a sistemului la care s-a conformat), Abel duce la extrem sacrificiul simbolic al supunerii prin phorie.

Partea cu cãratul copiilor pe umeri e destul de ciudatã. Ideea aceasta a unei maternitãţii masculine e deranjantã.
Deşi este cea mai cunoscutã carte a lui, mie mi-a plãcut cel mai puţin dintre romanele lui Tournier. Mi se pare cã a renunţat prea mult la acea cursivitate a povestirii care te fãcea sã simţi partea magicã a lucrurilor în favoarea unei structuri care sã demonstreze ideea simbolurilor care se leagã pentru a constitui un sens ce depãşeşte nivelul individual dobândind o semnificaţie universalã.

[bremen1980]

Inca o carte mare si la propriu si la figurat : 900 de pagini sunt pe cale sa bag in mine .Desi ma cam lasasem de cartile care rememorau nenorocirile cauzate de totalitarisme iata ca dau iarasi peste asemenea scriituri .De data asta e vorba de Vasili Grossman si cartea sa ''Viaţă şi destin '' .Mai bine il las pe sa va povesteasca ce si cum pe nenea DJ C Mihailescu .
Cum scria un disparut de pe forum (temporar ) -esentiala .

http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_vasili-grossman-viata-si-destin_8854.html

http://oi47.tinypic.com/jj5t86.jpg

[White1]

Am citit si eu in sfarsit Numele Trandafirului. Singurele nemultumiri pe care le am se refera la editia pe care am citit-o, nu foarte prietenoasa cu cititorii. In primul rand pentru ca nu are nici un fel de note de subsol si in al doilea pentru ca postfata se ocupa mai mult cu justificarea acestei lipse in loc sa incerce o mica interpretare a romanului. Cateva fire calauzitoare ar fi prins bine prin labirintul cartii lui Eco.
Si da, Numele.. e un roman de o complexitate covarsitoare care, sunt sigur, poate sa fie privit dintr-o multime de unghiuri. Eu l-am ales pe cel al "sfarsitului lumii". Mai exact spus, al unei lumi. A celei medievale, evident. Si nu doar din cauza motivelor alegorice care prefigureaza acest sfarsit (cele 7 trambite simbolizate de mortile suspecte ale calugarilor, figura Antichristului- Jorge, "ecpiroza" apocaliptica din sfarsit-aici nu poate fi vorba de "purificare prin foc", e distrugerea micro-cosmosului reprezentat de abatie si atat) ci si pentru ca Eco insista, direct sau printre randuri, la unele din motivele care duc la sfarsitul acestei epoci. Scaderea influentei bisericii pe fondul luptei dintre puterea ecleziastica (papa de la Avignon) si cea seculara (imparatul "Sfantului Imperiu"), imbatranirea spirituala a aceleiasi biserici, altadata ultimul adapost al culturii, acum refuzand schimbarea (literatura scrisa in latina vulgara sau limbile vernaculare) si agatandu-se doar de comorile trecutului (pe care nu le protejeaza, cum remarca Guglielmo, ci le ascund), ridicare oraselor state si a universitatilor acestora etc.
Dar dupa cum am spus acesta e doar un punct de vedere, sunt sigur ca nu cel mai generos, prin care poate fi privit acest roman. Cu siguranta un must read. Sau, daca tot e la moda: 10/10 (esential).

[iiii]

perfect albule, acum poti vedea si filmul!

[White1]

L-am vazut deja, inainte sa citesc cartea. Destul de interesant ca atmosfera insa din cate imi aduc eu aminte se axezeaza mai mult pe intriga politista si nu mi se pare foarte corect fata de roman.

[aniela07]

Dan Lungu -Sunt o babã comunistã

Romanul are şi o laturã personalã pentru mine: Mica şi Alice, fiicã-sa, oglindesc relaţia mea cu mama din dotare. Ca şi Alice, eu sunt vehementã împotriva celor cu nostalgii comuniste. Dar Mica, baba comunistã din carte, m-a fãcut sã înţeleg cã nu e vorba de valorizarea unui sistem în sine, ci a unei tinereţi care, inevitabil, ţi-a rãmas în suflet ca o perioadã foarte frumoasã, pe care este nedrept sã o renegi pentru cã tu ai fost fericit pe atunci. E adevãrat cã era dificil din punct de vedere economic şi ideologic, dar, pânã la urmã, tot a fost perioada cea mai distractivã din viaţa ta.
Mi-a plãcut cum e pusã problema din pespectiva Micãi. In ciuda abuzurilor comuniste, în fond este foarte greu sã îţi condamni acea parte din viaţã pe care ai trãit-o la maxim. Cã altfel, ce-ţi mai rãmâne?
Singurul reproş pe care i l-aş face cãrţii: pe alocuri stilul Emiliei se rupe şi îl recunoşti pe Dan Lungu care-şi bagã coada în gândurile Micãi.

“Emilia Apostoae a fost cu adevãrat fericitã sau doar i se pare, de fapt este o nebunã? Da, în felul tãu ai fost fericitã!, îmi spuneau toate amintirile. Dar, odatã smuls rãspunsul la întrebarea asta, din ea ieşeau, ca dintr-o adevãratã matrioşkã, alte întrebãri: cum de ai putut fi tu fericitã când alţii erau nefericiţi? Ce ai fãcut tu pentru fericirea altora? Câţi oameni fericiţi ar fi trebuit sã fie în jurul tãu ca sã ai şi tu dreptul sã fii fericitã?”

“Pânã la conversaţia cu Alice, nu mã gândisem niciodatã la mine ca la o comunistã. Mã trezisem adesea visând la perioada frumoasã din viaţa mea, când eram tânãrã şi munceam voiniceşte, când fãceam mese îmbelşugate în familie şi mergeam în concedii,dar niciodatã nu-mi trecuse prin cap cã asta poate însemna sã fii comunist. Regretam timpurile acelea, oamenii de care eram înconjuratã, veselia, solidaritatea, dar, nu ştiu de ce, nostalgia asta nu se lipea deloc cu numele de comunist. Adicã s-ar putea sã ştiu. Poate pentru cã pe vremuri, între noi, îi numeam comunişti pe cei care ţineau discursuri înflãcãrate, la şedinţe pictisitoare şi lungi. Pe cei care ţineau linia partidului […] fãrã nici o grijã pentru oameni şi fãrã înţelegere pentru situaţii particulare. […] Pe ãştia nu-i regretam. Acum comuniştii erau cei care au minţit, au luat cu de-a sila, au bãgat la închisoare, au torturat şi multe altele. Eu nu mã numãram nici printre unii, nici printre alţii. Eu ce fel de comunistã eram? Dacã aceea erau comuniştii, atunci înseamnã cã eu vreau un communism fãrã comunişti? […] Dacã numai aceia erau comuniştii, atunci nu mai voiam sã fiu comunistã. Nu mai voiam sã fiu, dar eram. Se poate sã fii fãrã sã vrei sã fii?”

[Malombra]

e bine că cineva scrie despre asta, dar nu cred că situaţia e nouă. ai mei regretă ordinea de atunci, chiar dacă nu ştiu ce fel de ordine or fi văzut sau apucat să realizeze, pentru că 89 i-s prins pe amîndoi sub 30 de ani. fiind mezini,nu au aflat nimic din ce li se întîmplase bunicilor, pentru că aceştia s-au ferit să le spună, de teamă că, în joacă sau la o beţie s-ar putea să se apuce să povestească în stînga şi în dreapta. în plus, vizitele miliţiei le aminteau permanent că în era post-deportări, dacă o fi fost aşa ceva, certitudinea că nu mai aveai de ce te teme, că nu mai aveai cum să fii transplantat în kazahstan nu-şi avea locul. deci, cînd au fost prea mici, nu le puteai spune, cînd au crescut nu ai mai avut cui spune, pentru că te priveau nedumeriţi, de gen: ce vor şi ăştia, de unde scornelile astea bruşte? ideea e nu să îţi condamni fericirea, tinereţea, ci, odată ce ai aflat ce a fost, să condamni sistemul politic, nu inconştienţa naivă a vîrstei. la orice vîrstă există nostalgii, şi eu am deja nostalgii, mi-e dor de era combinată a mircului şi a lui californication, asta nu înseamnă că îl regret pe constantinescu :)) . mai tîrziu voi regreta ziua de azi, nu înseamnă că o voi regreta pe udrea. dar dacă voi afla, peste ani, că în timpul lu udrea oameni au fost bătuţi, anchetaţi, schingiuiţi, nu voi întîrzia să critic epoca asta, în care mi s-a inserat tinereţea vrînd nevrînd. poate mă voi acuza că nu am investigat destul, că nu am avut o privire foarte acută şi m-am lăsat dusă de val, dar acum, că ştiu, ce mă mai scuză? nu înţeleg de ce oamenii sar ca arşi cînd le critici nişte timpuri care pentru ei sunt de o puritate şi seninătate extremă. oaze de comfort s-au făcut întotdeauna, chiar şi în cea mai cruntă dictatură, întotdeauna au fost oameni care au închis ochii. sau n-au ştiut că absurditatea şi teroarea e atît de vastă. ce ar fi rezonabil să li se ceară acestor oameni fericiţi în dictatură este să aibă minima modestie de a concede că le-a fost bine cînd altora nu le-a fost. asta nu îi pune la zid, ci le impune un legitim regret şi respectarea memoriei celor care au văzut mai mult decît fervoarea cu care se lucra la cîmp sau în fabrică. mă îndoiesc că fericirea tinereţii putea fi pusă integral în cîrca partidului, aceea ţine de prieteni, de comunicare, chiar şi de interese convenţionale, dacă te interesai de samizdat poate deveneau şi alţii prea interesaţi de tine. dar, mă repet, umanitatea se manifestă şi prin alergia spontană la nedreptate. cînd aflu ce a fost nu-mi reneg instantaneu trecutul, pentru că oricum nu pot, dar îi judec contextul acela mai larg în care, fără voia mea, l-a băgat istoria. nu mai pot da timpul înapoi, nu mai pot repara nimic, dar asta nu înseamnă că voi purta veşnică recunoştinţă partidului care a făcut posibilă (oare?) acea fericire. şi mai ales astăzi cînd pana mea, poţi să spui orice ! nu spune nimeni să îţi pui cenuşă în cap, să fi purtat doliu atunci (se ştie că la parade, dacă nu erai prin cu o faţă suficient de fericită în mulţime, riscai să fii luat pe sus şi întrebat brutal ce nu-ţi convine) sau să faci asceză acum, ci doar să ţii mintece nu ai trăit, să-ţi faci loc în minte şi pentru nefericirea altora. să fim serioşi, vicarious unhappiness e la tot pasul: suferim pentru telenoveliste, pentru personajele din filmele cu holocaust, pentru copiii din somalia, de ce atunci nu şi pentru o istorie paralelă cu a ta? asta le zic la ai mei, dar degeaba. şi cred că nu acceptă pentru că ţin cu dinţii de o anumită tipologie de Adevăr şi cred că dacă îţi dau dreptate, îşi falsifică experienţa. dar ce are una cu alta?

cartea poartă, pare-mi-se, un argument de tip germania nazistă. toţi au ştiut (nu cred), deci toţi trebuie să plătească. acelaşi argument l-aş putea aplica şi sistemului sovietic, chiar şi rusiei de astăzi (cazul politkovskaia). dar poţi? pentru că dacă în cazul germaniei merge, şi în cazul blocului comunist merge, nu?

[Malombra]

am şters comentariul, dar îl pun la loc. în fond, de idei greşite nu mă vindec decît scoţîndu-le la lumină.

[aniela07]

Nu știu exact cât de bine am înţeles toate ideile tale. Eu am un lucru care m-a mãcinat dintotdeauna: eu cum aș fi reacţionat dacã aș fi trãit mai mult pe timpul comunismului. In general, îmi este cam greu sã îi condamn pe cei care s-au conformat, pentru cã mã întreb întotdeauna dacã nu aș fi fãcut și eu la fel pânã la urmã.

Si la mine acasã se asculta Europa Liberã, dar tata s-a înscris în partid. Mama a refuzat deoarece nu-i dãdeau mâncare bunã pentru copil, însã din același motiv nici nu i-a suportat pe « ãștia noi ». Pânã la urmã ea tot cu Iliescu a votat, cã mãcar nu stricã atât de mult lucrurile ca liberalii (cu care pe atunci a votat tata). Si mereu m-am întrebat cam ce ar putea însemna asta : cã era clar cã mama nu este comunistã, dar nici nu alegea sã se schimbe într-adevãr ceva.
Ca și Mica din roman, mama nu detesta neapãrat sistemul, ci oamenii care-l reprezentau. De aceea, ea nu era foarte pornitã împotriva comunismului în sine, ci a lichelelor care au fãcut parte din el, pentru cã așa vedea ea lucrurile care o afectau direct. De bine de rãu pe timpul comunismului tot mai puneam ceva în farfurie, nu ca în anii ’90 când mâncam cartofi prãjiţi cu salatã de varzã de ni se apleca și mai stãteam și cu fricã nu cumva sã-l dea afarã din serviciu pe tata. Si mereu a votat cu socialiștii cã a avut mai mare încredere în ei decât în « hoţii ãștia noi ». Nu i-a plãcut de Ceaușești, dar îi folosește generic pentru a denumi perioada respectivã în care, dacã te adaptai niţel la reguli, nu era chiar așa rãu ca acum. Bine, în ultimul timp a început sã îi placã și în capitalismul românesc corcit. I-a luat vreo 20 de ani, însã cred cã peste 5 ani o sã îi placã și de ãștia noi. Asta dacã nu îi mai taie din pensie sau ceva.

[Malombra]

ideea mea era următoarea. frică exista şi încă multă. mulţi nu au făcut ce făceau cei din munţi, despre care se spunea, ca scuză pentru frica aia, că nu mai aveau ce pierde. cînd nu mai ai ce pierde te arunci de pe stîncă, nu petreci ani la rînd mîncînd coajă de copaci sau coborînd în vale, să cerşeşti o pîine. ei sunt idealiştii şi romanticii noştri, nebunii pe care eu i-aş cinsti la fel ca pe corneliu dumitrescu, sau cum îl cheamă pe schindlerul românesc, cel care sprijinit de casa regală a salvat de 3 ori mai mulţi evrei, dar despre care nimeni nu suflă o vorbă. în fine, ce voiam să spun este că acum, cînd nu îi mai poţi oferi o felie de pîine celui despre care propaganda comunistă spunea că e un jefuitor netrebnic (şi despre care acum ştii sigur că NU era un jefuitor netrebnic), ce mai poţi face este să ştii că a fost, să-i ştii numele, să-i aprinzi o lumînare şi să-i cinsteşti memoria.
şi eu aş fi fost laşă poate şi aş fi înghiţit la infinit, poate nu aş fi găsit temeiuri destul de tari ca să trec peste frica aia paralizantă, care să mă facă să vreau să crap, prosteşte poate, strigînd adevărul. dar de aici pînă la a preamări această voinţă de a trăi cu orice preţ şi în orice condiţii e mult. frate cu dracul te faci pînă treci puntea. chit că la parade zîmbeşti de faci riduri, ce-i în căpuşă numai tu ştii şi pentru aia eşti răspunzător. avea jean moscopol un cîntec: aşa cum ei ne minţesc, că azi neamu-i românesc, aşa şi noi să-i minţim, că îi placem şi-i iubim. minţi, dar pînă teroarea este. cînd nu mai este, n-o mai pomeneşti nostalgic. nu înnobilezi instinctul de supravieţuire, ci îl prezinţi drept ceea ce este - o limită de care trebuie să ţii cont şi pe care unii, excepţionali, au călcat-o în picioare. de fapt, exemplul oamenilor ăstora face şi ca treaba aia cu aşa-i românul, sclav şi lingău, hoţ şi neserios, laş şi gargarist, invidios şi leneş, generînd acel defetism şi lehamite de n-ai cu cine, n-ai de ce, aşa suntem noi, să pălească, măcar un pic. chiar dacă-i wishful thinking, o schimbare, chiar iluzorie, de paradigmă, vorba lui Federico şi a lui Kuhn :)) , e benefică. adevărul e cel care te face să creşti, pînă la urmă.
foame şi frig cred că au făcut mulţi. eu am lăsat şcoala de arte plastice, pentru că îmi îngheţaseră în aşa hal mîinile, că nu am mai putut termina lucrarea semestrială la sculptură. am juart că nu mai pun în veci mîna pe un creion sau ceva conex. bine, aia a fost mai mult prostia mea decît a altcuiva. critica comunismului nu se conjugă cu lauda a ceea ce e acum. deloc. sunt sigură că peste ani voi întîmpina şi eu critici din partea unei Alice, care mă va întreba: de ce ai permis (toate cele de azi)? pentru că hardly suntem mai breji ca mica astăzi, în ce priveşte luarea de atitudine. să spun că asta e moştenirea comunismului e şi adevărat, dar şi o scuză de genul celei invocate de Mica: mi-am trăit doar viaţa, am greşit?
deci, ideea e că schimbarea vine de la mansardă. dar a-ţi rearanja chipul în funcţie de vremuri nu înseamnă, după mine, a te adapta noilor reguli de piaţă, pentru că aşa cu ce diferi de cei din comunism care doreau doar să pape bine? nu e nici o diferenţă. chestia e să-ţi rearanjezi memoria, inclusiv aia indirectă. mai ales că discuţiile despre încălcarea drepturilor omului sunt la ordinea zilei, în toată lumea. peste tot există facultăţi de studii post-coloniale, la care merg inclusiv români. nu zic că nu e bine, indignarea morală face cinste, ce nu e bine este ca indignarea morală să fie selectivă, ca suferinţa să fie accesată empatic doar în funcţie de modă şi de prescripţiile vestului. nu devii occidental uitînd ce s-a petrecut la tine în curte. nu la modul melodramatic, ci lucid, respectuos şi definitiv. comunismul nu a fost doar o sumă de lichele, specie ubicuă şi astăzi peste tot, ci şi o politică de epurare masivă, de genocid. în acest caz, fericirea individuală nu serveşte nici de argument, nici de contraargument.

cred că nici acum nu m-am exprimat cum trebuie, scriu în salturi. poate reuşesc mai tîrziu să comprim.

[aniela07]

Am înţeles sã condamni un sistem criminal și sã le recunoști valoarea celor care au avut tãria sã i se opunã. Dar nu știu dacã poţi sã te aștepţi de la cei care s-au adaptat și au ales ipocrizia de dragul siguranţei proprii și a familiei, dacã poţi sã te aștepţi de la ei sã condamne în întregime acea perioadã când ei au trãit, în ciuda tuturor neajunsurilor, momente frumoase. Asta este problema mea.

Cei mai în vârstã care simt cã pe atunci au trãit mai bine, ei chiar sunt atât de mult de arãtat cu degetul ? De când am citit cartea am început și mai mult sã mã îndoiesc de vehemenţa acuzelor mele. Mã întreb dacã nu e totuși o delimitare justificatã între experienţa personalã și condamnarea , relativ detașatã, a unui sistem nedrept și abuziv pentru toatã lumea. Nu cred cã cineva justificã actele violente și aberante ale sistemului comunist, ci le eliminã atunci când vorbesc despre perioada aceea. In fond, nu poţi sã le ceri oamenilor sã fie integri și revoluţionari într-un sistem de teroare. Mã gândesc cã e destul de greu sã alegi auto-distrugerea în locul unei supravieţuiri pline de compromisuri (deși s-ar putea sã fie un pleonasm aici, nu poţi supravieţui decât prin compromisuri) de dragul unei poziţii ideologice.

Eu chiar îmi pun problema dacã atitudinea mea de acum împoriva sistemului comunist românesc ar fi fost la fel de puternicã și dacã aș fi trãit în perioada aceea. E adevãrat cã acum mã manifest împotriva lucrurilor care nu-mi plac sau care mi se par nedrepte, dar recunosc cã nu îmi simt ameninţatã siguranţa la fiecare pas. Pentru cã nu am trãit într-o perioadã extremã unde sã mi se cearã sã ignor unele realitãţi inacceptabile, nu știu cât de mult îi pot acuza pe cei care au închis ochii doar pentru a fi în siguranţã. Ii pot acuza pe cei care au fost implicaţi în mod direct în realizarea respectivelor atrocitãţi, dar pe cei care au fost indirect responsabili prin pasivitate, pe aceia chiar nu îi pot arãta cu degetul pentru cã au nostalgii pentru jumãtate din viaţa lor.

[MariaMona]

Fiecare dintre voi aveti dreptatea voastra... Chiar azi le povesteam fetelor mele de 5 si 8 ani despre ce se gasea si nu se gasea pe vremea lui Ceausescu, m-am exprimat de fapt - cand eram eu copil. Dupa ce le-am spus una-alta, le-am raspuns la intrebarile mirate, mi-am amintit de discutia si cartea mentionata aici si le-am spus ceva de genul: "Cu toate astea nu pot spune ca am avut o copilarie nefericita. Copilaria mea a fost frumoasa fiindca a fost copilaria mea". Si am mai avut o discutie cu niste tipe de varsta mea - aprox 35 de ani acum - acum cativa ani pe alt forum - unde cateva dintre ele au inceput o discutie pe tema "Copilaria noastra, fetelor" si s-a ajuns involuntar la bananele puse in ziare la copt pe dulap si la alte aberatii comuniste care insa faceau parte din viata noastra atunci. Si cateva fete "au sarit" foarte vehement ca ele nu-si vor aminti niciodata cu placere vremurile alea cand nu aveau ce pune pe masa, cand era frig in case, nu gaseai vata pentru perioada aia din luna si cate si mai cate chestii idioate, si ca ce bine ca au plecat dincolo si au acum de toate si tot asa. Iar eu le-am zis tot asa cum le-am zis azi fetelor mele - copilaria e frumoasa indiferent in ce regim politic o traiesti atata timp cat ai o familie frumoasa si ok. Asa e si cu tineretea, banuiesc. Faptul ca iti amintesti cu drag de copilaria ta sau de tineretea ta, cu nostalgie, nu inseamna ca regreti regimul politic de atunci sau ca esti o "baba comunista". Parerea mea.

[Malombra]

dar pe cei care au fost indirect responsabili prin pasivitate, pe aceia chiar nu îi pot arãta cu degetul pentru cã au nostalgii pentru jumãtate din viaţa lor.

nu îi condamnă nimenea. am spus doar că viaţa individuală şi sistemul politic în care aceasta s-a desfăşurat trebuie privite separat. e normal să regreţi copilăria, adolescenţa, etc. ce nu e normal este să vezi viaţa ta atît de legată de contextul istoric, încît să crezi că oricine critică comunismul, cel în care ţi-ai petrecut regretatele copilării şi adolescenţe, lansează un atac la adresa existenţei tale de individ. de aici posibilitatea ca, odată faptele alea de care poate nu ai ştiut ieşite la suprafaţă, să condamni acel sistem fără a reieşi de aici că îţi condamni propria alegere, aceea de a supravieţui.
în fine. cine ce a mai citit? eu citesc herta muller - leagănul respiraţiei şi am impresii amestecate.

[sabinalin]

MARESALUL ION ANTONESCU. O BIOGRAFIE de Tesu Solomovici.

"Nu ma indoiesc ca maresalul Ion Antonescu a fost un bun roman". "Antonescu, regele mai mult ca oricare altul stie cat de mult iti datoreaza Romania mare". "Tragic sef al tragicei noastre ostiri". "O canalie, un tradator", "Un mediocru megaloman" "Un militar implacabil". "Fire orgolioasa, o cruzime innascuta", "L-a facut Dumnezeu din piatra si fulger", A salvat viata a cel putin 600000 de evrei romani,"Nu credea in complot", "Un soldat excelent, un adept loial al Fuhrerului", "A inteles spiritul epocii", "Responsabil pentru distrugerea evreilor si romanilor", "Fenomen incontestabil aparut in mijlocul unei societati al carei caracter consta de fapt in lipsa de caracter". "Personalitatea maresalului Ion Antonescu va ramane subiect de controversa pentru totdeauna". Aceste opinii ale unor oameni de vaza dar si multe altele se gasesc la inceputul "tratatului" de 800 de pagini scris de un evreu despre una dintre cele mai fascinante personalitati ale istoriei romanilor in secolul XX. O carte fabuloasa despre un om care si-a iubit tara si care a platit cu varf si indesat greselile facute fiind tradat misesleste de ai sai. O carte exceptionala care trebuie citita de oricine este preocupat de istoria neamului romanesc.

[MariaMona]

Suna bine! Nu gust de obicei biografiile, dar asta chiar cred ca e un must. O sa o caut, mersi de sugestie.

[aniela07]

Michael Chabon –„Bãieţi teribili”

Grady Tripp, un profesor pe la mijlocul vârstei, este un scriitor care trece printr-o crizã personalã şi profesionalã. Timp de şapte ani, a lucrat la un roman-monstru, de dimensiuni impresionabile (peste 2000 de pagini), de al cãrei unitate a subiectului şi a structurii nici el nu mai este sigur, dar sperã cã ultimele câteva zeci de pagini, nescrise încã, vor definitiva valoarea cãrţii înainte de a arãta manuscrisul vechiului sãu priten şi editor, Terry Crabtree. Nevastã-sa îi completeazã haosul şi tensiunea mentalã printr-o plecare neaşteptatã la pãrinţi, tocmai în momentul în care Grady mai aflã şi cã amanta lui, soţia decanului, este însãrcinatã. Noroc cã existã iarbã, de care scriitorul nostru vânãtor de succes literar profitã din plin, atât pentru propria calmare şi inspiraţie literarã, cât şi pentru a face faţã perioadelor de crizã sentimentalã în care are o plãcere masochistã sã se bage.

Evoluţia subiectului cãrţii, în cuda unor situaţii surprizã care mai animã ritmul, lâncezeşte destul de mult, dar stilul este destul de plãcut ca sã mai taie din plictisealã, iar personajele sunt şi ele faine.
E interesantã aglomerarea fantomelor trecutului (roman nescris, iubiri eşuate, tâmpenii fãcute la bãuturã) care se îmbulzesc sã îl destabilizeze pe Grady, diagnosticat la final cu veritabile atacuri de panicã la toate aceste atacuri „supra-naturale”.

In fine, faimoasa idee de sfârşit cã, în ciuda dezamãgirilor, viaţa merge înainte şi cã, totuşi, e mai bine sã îţi urmezi dorinţele, chiar dacã ele nu ţi se îndeplinesc, decât nici mãcar sã nu fi încercat.

Dacã vã place Salinger, citiţi Chabon. Dacã nu, mai bine nu încercaţi.

[alyburchyshaf]

"Forta gandirii pozitive - Norman-Vincent Peale " ; o carte cu adevarat MAGICA,te va motiva foarte mult ceea ce-o sa citesti acolo. (in sensul bun)

[chuckyfan]

Mihail Drumeș - Cazul Magheru - Stau și mă întreb de ce n-a fost introdusă în programa școlară. Știu că nu se încadrează în același gen, dar este mult mai bun decât porcăria aia, Patul lui Procust. ( prostgust ).

acum tre'să cetesc moromeții...

[Manusa]

Dupa ce am citit toate cartile din romanul Eragon, 3 la numar, acum astept cu nerabdare sa apara si volumul 4 ( cred ca si ultimul ), si asta in cursul acestei luni. Le recomand aceste carti celor carora le plac carti SF si aventuri.

[Chambord]

Nu obisnuiesc sa ascult radio decat cel mult in masina. Ieri, intrand intr-o zona unde se pierdea Guerilla, scanand am dat peste o emisiune la Radio Romania Cultural unde era invitata Iulia Blaga (criticul de film) care vorbea despre cartea In salbaticie (Into the wild) de Jon Krakauer, pe care a tradus-o recent pt Humanitas. Ecranizarea din 2007, a lui Sean Penn mi-a placut mult.
A citit cineva cartea ?

Si apropo de Iulia Blaga. Are asa o vorba dulce fata asta, nu se grabeste, nu foloseste sofisticarii, le zice simplu si pe intelesul tuturor. Cam asa e si in scris. Reconfortanta.

[brax]

Am citit eu "In salbaticie". Foarte buna cartea. Filmul, vazut acum cativa ani, mi-a ramas mult timp in minte si m-a sensibilizat profund. Cartea completeaza foarte mult filmul, ceea ce e si normal; personajele, mai ales parintii lui Chris, sunt mult mai bine structurate si actiunile lor sunt percepute mult mai bine dupa citirea cartii.

[sabinalin]

FAUST de J.W. Goethe.

Una dintre operele fundamentale ale literaturii universale. In prefata din editia scoasa in urma cu multi ani la "Biblioteca pentru toti" se afirma, pe buna dreptate, ca nu exista nci un poem mai plin de semnificatii, de simboluri. Pentru a-si desavarsi capodopera Goethe a muncit aproape toata viata. Setea de cunoastere a omului poate invinge, insa iubirea e aceea care il salveaza, care il duce spre mantuire...

[sabinalin]

SUNT O BABA COMUNISTA de Dan Lungu.

Am aflat de acest roman din gura lui Stere Gulea, care se pregateste de o ecranizare, tot respectul pentru un regizor care e preocupat de literatura romana de calitate. Am descoperit cu aceasta ocazie un remarcabil scriitor autohton contemporan. Subiectul e unul ofertant: foarte multi romani, regreta, poate pe buna dreptate, vremurile care au luat sfarsit acum ceva mai bine de doua decenii. In 1989 am iesit din inchisoare si am intrat in jungla... In ceva mai putin de 200 de pagini Dan Lungu zugraveste cu mare acuratete portretul unei femei obisnuite care incearca sa traiasca o viata decenta, lipsita de ambitii deosebite. Si nu e deloc simplu sa fii om obisnuit in Romania, nici in zilele de atunci, nici in zilele noastre...

[Kramer]

Mai citește cineva Pamuk?
Că ”Viața cea nouă” pe mine aproape că m-a făcut să pățesc ce se descrie în carte.

[White1]

Am citit doar Fortareata Alba de el si a fost la fel de seaca ca (scz din nou) bancurile seci de la..bancuri 8-|

[Kramer]

Domne, după cum poate văzurăți, mie îmi plac bancurile seci, dar Pamuk nu e sec oricum ai da-o. Că Fortăreața Albă o fi seacă - asta e partea a doua, dar opera lui, per ansamblu, nu e nici pe departe așa. Nu am citit-o, apropo, deci nu-mi pot da cu părerea despre cartea în sine, dar dacă ai dreptate mi se pare perfect normal ca un scriitor cum e Pamuk s-o mai dea cu bâta în baltă. Majoritatea laureaților Nobel au câte o carte sau două cam dubioase - Llosa, de exemplu, are o carte - ultima scrisă cred - Rătăcirile fetei nesăbuite - care te face să te îndoiești de calitatea sa ca romancier dacă nu ai citit și altele romane scrise de el.

[White1]

N-am zis nimic rau de Pamuk, o sa citesc si alte carti de la el, sunt sigur ca are si mai bune.

[Mercutio]

Si apropo de Iulia Blaga. Are asa o vorba dulce fata asta, nu se grabeste, nu foloseste sofisticarii, le zice simplu si pe intelesul tuturor. Cam asa e si in scris. Reconfortanta.

mie mi se pare ca e prea jurnalistic stilul ei. are o tendinta de a banaliza, prin comentariile si interpretarile ei, situatii si intamplari din filme. prea le coboara la un nivel ordinar, prea le cotidianizeaza, ca sa zic asa. da, incearca sa scrie pe intelesul tuturor, dar asa cum sintagma "lucruri care nu pot fi spuse altfel" a lui Gorzo scartie, la fel si cea cu "pe intelesul tuturor" a Iuliei Blaga. amandoua sunt la extreme. parerea mea.

[sabinalin]

PANICA LA HOTELUL MAJESTIC de Georges Simenon.

La subsolul hotelului Majestic e descoperit intr-o dimineata cadavrul unei americance bogate aflata in floarea varstei. Femeia nu e insa ce pare a fi la prima vedere, trecutul ei e dubios si multi dintre cei care neaga ca ar cunoaste-o detin, in fapt, secrete pretioase. Apare si al doilea cadavru si incepand din acel moment lucrurile incep sa se precipite. Comisarul Maigret ancheteaza.

[sabinalin]

SALONUL ROSU de August Strindberg.

Sunt specialisti in domeniu care-l considera pe Strindberg a fi "cel mai sfasietor" spirit literar european dupa Dostoievski. O diferenta majora ar fi ca, spre deosebire de exceptionalul scriitor rus, suedezul nu si-a gasit refugiul in Dumnezeu, in religia crestina... Acesta e considerat a fi primul roman modern al literaturii suedeze, un roman in care autorul pieselor "Tatal" si "Domnisoara Iulia" supune la o critica dura, fara menajamante societatea de la sfarsitul secolului XIX. Cand au trebuit sa aleaga intre el si Selma Lagerlof, cei care decid cine ia premiul Nobel au premiat-o pe scriitoare, mult mai putin incomoda...

[Manusa]

Moarte si Viscol - Sven Hassel

O carte nemaipomenita care continua seria de carti ale lui Hassel, aceasta este cea de-a 11-a carte care dupa, mine nu trebuie ratata, de fapt niciuna nu trebuie ratata, sunt extraordinare.

[bremen1980]

''O lume disparuta '' de Arthur Conan Doyle - un tinar ziarist este ranit in amorul propriu atunci cand tipa de care s-a indragostit ii respige propunerile dar il pastreaza in friend zone . Pentru ea doar un barbat cu spirit de aventura merita introdus in mod oficial in patutul ei . Omul nostru se inhaiteza cu un savant zbanghiu care pretindea ca a descoperit un tinut izolat in America de Sud ,tinut unde dinozaurii sunt numerosi precum magarii in Teleorman . Mai adauga alti doi insi la expeditie si pleaca in America de Sud unde bineinteles ca da de dinozauri ,pterodactili ,oameni-maimuta ,s.a. lighioane .Aventuri ,lupte , evadari , un pic de rasism dar din pacate nici urma de printesa acoperita de pene si dispusa sa imbunatateasca genele tribului sau degenerat :"> . Se intorc eroii acasa cu dovezi beton dar jurnalistul nostru se acreste de femei atunci cand afla ca dama lui (Gladys) s-a maritat deja cu un ..... functionar :-O X( . Aici se vede ca o aparentele victorii ale feministelor au fost platite cu un pret mare :nimeni nu-si mai pune astazi pielea la bataie pentru o femeie ;ce America de Sud ? , ce lupte cu dinozaurii ? , unii gandesc cam asa ;'' Iubito pentru tine trec chiar prin foc .Ne vedem diseara ,daca nu ploua ''.
Satul de tertipurile feminine omul nostru se hotaraste sa se intoarca iarasi in tara diplodocilor .

[MariaMona]

Open de Andre Agassi - o biografie surprinzator de buna si surprinzator si continutul. Drumul unui copil minune care desi uraste tenisul, a castigat cam tot ce era de castigat in sportul asta. Un rebel care trebuie sa urce pe cele mai inalte culmi si apoi sa cada pentru a se gasi pe sine. Desi nu sunt fana a tenisului, am savurat-o pagina cu pagina. A big like for Andre!!

[Kramer]

ghostwriter sau chiar agassi?

[MariaMona]

E semnata de el, dar a avut un ajutor, desigur.

[bremen1980]

Ma apuc de ''Insula '' ultima carte scrisa de Aldous Huxley si mai bag pe teava si ''Vietile celor 12 cezari '' de Suetonius - o birfa sanatoasa venita din antichitate .Daca Suetonius ar fi trait astazi ar fi avut oare emisiune pe OTV sau ar fi scris in Click ??:-&
Ma bucur sa vad o noua carte scrisa de Vasili Grossman =(( si tradusa la noi : ''Drumul '' la Polirom .

[bremen1980]

Vad ca Poliromul mai pregateste niste prajiturele : ''Marea trecere '' de Cormac McCarthy ,''Cosmopolis'' -Don DeLillo ,''Nadja ''- A.Breton ,''Viziunile lui Cody'' -Kerouac ,s.a. @-) =P~

[Malombra]

NADJA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

serios?

am văzut filmul, am ascultat trupa, acum rămîne cartea, dar cred că tot in francă o voi citi. nu strică o traducere totuşi. abia aştept :D

[alin.cristian]

Crima si Pedeapsa, Dostoievsky. Un roman inefabil si uimitor de frapant, iar in prezent Soareci si oameni, John Steinbeck:D

[Liviu-]

''Marea trecere '' de Cormac McCarthy

Chiar am o dilema de cateva zile. Vreau sa incep trilogia granitei si ma enerveaza ca tradusa nu e decat prima. Misto ca apare si a doua, dar parca le-as cauta pe toate in engleza. Cred ca zilele astea am sa iau Child of God in engleza. O au pe elefant.ro si ma ajunge pe la 20 lei cu toate reducerile.

[bremen1980]

NADJA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

serios?

am văzut filmul, am ascultat trupa, acum rămîne cartea, dar cred că tot in francă o voi citi. nu strică o traducere totuşi. abia aştept :D

Chiar ea in cerneala si hartie + amprente + eticheta cu pretul

http://www.polirom.ro/noutati/carti-in-pregatire/pagina_04.html

[bremen1980]

''Marea trecere '' de Cormac McCarthy

Chiar am o dilema de cateva zile. Vreau sa incep trilogia granitei si ma enerveaza ca tradusa nu e decat prima. Misto ca apare si a doua, dar parca le-as cauta pe toate in engleza.

Am citit-o si eu in romana dar am avut-o si in engleza in audiobook :
http://www.youtube.com/watch?v=noDXwDmT0IA

O gasesti in engleza la biblioteca :
http://aleph20.bmms.ro:8991/F/EX9YEYCVCGVMQPTLBHQX3XHTH6LR3JHI78FNR33JCCAJ911LRM -94818?func=item-global&doc_library=MLB01&doc_number=000330934&year=&volume=&sub_library=71

[Liviu-]

Blood Meridian am citit-o si e chiar printre favoritele mele, dar nu face propriu-zis parte din trilogia granitei... desi tot cu granita e si aia.

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Border_Trilogy

[Malombra]

bremen, să ne spui ce crezi despre insula lui huxley.

[White1]

Dupa o perioada (prea) lunga de timp am reinceput sa citesc asa cum o faceam in scoala generala si in primele clase de liceu. De cand am reintrat in "the reading spree" am citit:
- Vitelul de Aur- Ilf si Petrov
- Doctor Jivago- Boris Pasternak
-Oameni si Soareci- John Steinbeck
- Procesul- Franz Kafka
- Fata Din Zlataust- Ionel Teodoreanu
-Bel Ami- Guy de Mauppasant
- Balciul Desertaciunilor-William Makepeace Thackeray ( al doilea volum din editia "Adevarul", primul il citisem deja)
Plus primul volum din La Medeleni si cam 3/4 din Fratii Karamazov.
Urmeaza Idiotul, alte romane de Teodoreanu si un roman de Maurice Druon (Marile Familii).
O sa incerc sa scriu cate ceva despre fiecare.

[MariaMona]

11/22/63 de Stephen King. Romanul pune problema intoarcerii in timp - daca ai putea sa te intorci in 22 nov 63 si sa eviti asasinarea lui JFK, ai face-o? Si daca da, cum va schimba intoarcerea in trecut propria ta viata sau cum va schimba efectul de fluture viitorul? Foarte interesanta! Desi o ditamai cartea, am citit-o pe nerasuflate! Nota 10!

[aniela07]

O carte de memorii mai atipicã. Azar, pasionatã de literaturã și profesoarã universitarã dedicatã, povestește relaţia deosebitã pe care a avut-o cu studentele sale preferate, tinere care s-au nãscut prea târziu pânã și pentru nostalgiile pre-revoluţionare, pe fundalul tumultuos al multelor schimbãri petrecute în Iran din anii ’70 încoace, cu metodele de a supravieţui unui sistem care îţi refuzã plãcerile elementare ale vieţii în numele unei doctrine (aici religioase) aride, prost înţelese și dãunãtoare tuturor prin artificialitatea și anti-umanitatea ei.

Stilul lui Nafisi este nepretenţios, iar, deși unele paralelisme literare sunt cam exagerate, cam aduse din condei, memoriile curg natural, elegant. Chiar și aspectele vieţii lor cu un marcat potenţial șocant sunt astfel povestite fãrã insistenţe inutile și dezvoltãri abominabile (lucru pe care îl detest la toate cãrţile noi care urmãresc vânzarea prin însãși oribilitatea ostentativã a celor povestite –femei lapidate sau atacate cu acid etc.) încât refuzul și condamnarea unui regim aberant sunt comunicate într-un mod paradoxal cu atât mai convingãtor cu cât delicateţea vieţii private și a tragediilor personale este respectatã.

"These students, like the rest of their generation, were different from mine in one fundamental aspect. My generation complained of a loss, the void in our lives that was created when our past was stolen from us, making us exiles in our own country. Yet we had a past to compare with the present; we had memories and images of what had been taken away. But my girls spoke constantly of stolen kisses, films they had never seen and the wind they had never felt on their skin."

"You don't read Gatsby," I said, "to learn whether adultery is good or bad but to learn about how complicated issues such as adultery and fidelity and marriage are. A great novel heightens your senses and sensitivity to the complexities of life and of individuals, and prevents you from the self-righteousness that sees morality in fixed formulas about good and evil..."

"There was nothing in reality that I could give her, so I told her instead about Nabokov's "other world". I asked her if she had noticed how in most of Nabokov's novels -Invitation to a Beheading, Bend Sinister, Ada, Pnin -there was always the shadow of another world, one that was only attainable through fiction. It is this world that prevents his heroes and heroines from utter despair, that becomes their refuge in a life that is consistently brutal."

"Looking back, I am amazed at how much we learned without even noticing it. We were, to borrow from Nabokov, to experience how the ordinary pebble of ordinary life could be transformed into a jewel through the magic eye of fiction."

[MariaMona]

Suna foarte fain - ai citit-o in romana? Suna la fel de bine ca in engleza?

Eu am citit Kazuo Ishiguro - Sa nu ma parasesti - o carte foarte buna, nu stiu daca de nota 10, dar merita citita. Eu vroiam sa vad filmul oricum, insa gasind cartea mi-am zis ca mai bine citesc roamanul mai intai. Sunt in continuare curioasa de film, dar nu atat cat eram inainte. Acum citesc Orele de Michael Cunnigham, o alta carte ecranizata. Am ajuns abia la jumatate, insa imi place, nu stiu ce o sa zic la final...

[bremen1980]

''Insula'' -ultima carte scrisa de Aldous Huxley . Un ziarist englez naufragiaza pe o insula din Oceanul Indian .Descopera acolo o comunitate bazata pe alte valori decat cele occidentale . Un amestec format din ceea are mai bun Occidentul (medicina ,tehnologie ) si Orientul (spiritualitate ). Ziaristul nostru desi are o misiune secreta( sa-i convinga pe insulari sa-si concesioneze imensele rezerve de petrol unei companii britanice) incepe sa fie tot mai atras de modul echilbrat de viata de pe insula .Toti sunt fericiti ,se iubesc ,se ajuta si cand trebuie mor cu demnitate si cu rinjetul pe buze.
Stilul lui Huxley (si in alte carti ) face ca lectura sa alunece usor pe gat desi in aceasta carte dialogurile stufoase au ceva didactic in ele si te duc cu gandul la dialogurile socratice.Apar si unele idei care in ''Brave New World '' te ingrozeau si te duceau cu gandul la o societate tiranica in care ''fericirea'' este bagata pe gat cetatenilor . In ''Insula '' Huxley pare sa intoarca foaia si este de acord cu : eugenia , limitarea numarului de copii ,specializarea profesionala inca din pruncie , folosirea drogurilor pentru experiente mistice .In plus avem : spargerea familiilor nucleare in favoarea unor familii cu mai multi parinti , toleranta religioasa + bonus : sex la greu pentru oricine cu oricine ,oricand .Probabil ca Huxley era dezamagit de rateul civilizatiei occidentale ( doua razboaie mondiale , nazism,comunism , poluare , consumerism ,s.a.) si a atacat destul de dur pilonii acesteia ;crestinismul , industializare excesiva , obsesia puterii , materialismul .
Avem in ''Insula '' (scrisa in 1962) toate lucrurile bune si nazbatiile care vor iesi la suprafata in anii'60 . Unele vor rezista si vor inglobate in societate dar altele mai naive /aberante /utopice vor trece la categoria de experimente esuate .
O curiozitate A.Huxley a murit pe 22 noiembrie 1963 in aceeasi zi cu C.S.Lewis ( narnian si cunoscut apologet crestin ) si cu J.F.Kennedy (omul care a spus : Nu te intreba ce poate face Marilyn Monroe pentru tine ci intreaba-te ce poti face tu pentru ea ) .Pe patul de moarte Huxley ar fi cerut o doza buna de LSD desi in carte credea ca trebuie sa ai curaj sa-ti privesti propria destramare cu curaj si curiozitate .

http://oi50.tinypic.com/29o0i92.jpg

[jansic]

Tot cautand tristetea in poezii, dau de Ana Blandiana. Rasfoindu-i poeziile, ma lovesc de Cuplu (http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/b/ana-blandiana-8zudtdu/cuplu-6zuznuu.html) care ma determina sa caut proza ei. Si-mi pica in mana, ciudat de accidental, A fi sau a privi.
E-o carte-reflectie, in care Blandiana nu se sfieste deloc sa analizeze cotidianul cu un ochi inteligent, dar parca detasat, si cu o capacitate de intelegere a lucrurilor foarte dezvoltata. Ce inseamna a fi sau a privi? A te arunca in valurile intamplarilor sau a reflecta ritmul si intensitatea lor, cultivandu-ti spiritul de observatie pana devii ceva de speriat in ochii celorlalti.
Imi place tanti asta; ma trimite si prin anticariate :x sa-i caut cartile.

[bremen1980]

Tot cautand tristetea in poezii, dau de Ana Blandiana. Rasfoindu-i poeziile, ma lovesc de Cuplu (http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/b/ana-blandiana-8zudtdu/cuplu-6zuznuu.html) care ma determina sa caut proza ei. Si-mi pica in mana, ciudat de accidental, A fi sau a privi.
E-o carte-reflectie, in care Blandiana nu se sfieste deloc sa analizeze cotidianul cu un ochi inteligent, dar parca detasat, si cu o capacitate de intelegere a lucrurilor foarte dezvoltata. Ce inseamna a fi sau a privi? A te arunca in valurile intamplarilor sau a reflecta ritmul si intensitatea lor, cultivandu-ti spiritul de observatie pana devii ceva de speriat in ochii celorlalti.
Imi place tanti asta; ma trimite si prin anticariate :x sa-i caut cartile.
Mie-mi placea cum arata in tinerete Ana Blandina :"> . http://www.youtube.com/watch?v=TixFexikYHg
La poezii il prefer pe Bacovia .In urma cu cateva sapatamani am reusit sa omor ditamai gandacul cu un Bacovia aflat la indemana. Sicriele de plumb inca lucreaza .:)) >:)

[bremen1980]

Am iubit povestirile lui Raymond Carver traduse la noi .Din pacate au fost traduse doar 3 (''Despre ce vorbim cand vorbim despre iubire '' ,''Taci ,te rog '' si Catedrala '' si s Poliromul s-a blocat la ele .Din fericre am dat de un alt autor am care aduce mult la stil cu Carver .E vorba de Tower Wells un scriitor american de la care Curtea Veche a tradus ''Sa distugi si sa arzi totul '' '' un volum subtire (200 pagini), ce cuprinde 9 povestiri .Deja am citit jumatte din carte si-mi pare rau ca e atat de anorexica (la numarul de pagini ) . Spre deosebire de alti scriitori buni din ultima vreme ,am observat la Tower Wells o lipsa de cinism , uneori o doza buna de duiosie in modul in care-si trateaza personajele , oameni care au dat-o in bara si ar merita o sapuneala buna. M-a mirat pentru ca titlul ma pregatise pentru duritati de tipul Palahniuk , Breson Ellis &Cormac McCarthy .
N-a fost sa fie ,din fericire .

http://oi50.tinypic.com/2jc81p2.jpg

[aniela07]

Suna foarte fain - ai citit-o in romana? Suna la fel de bine ca in engleza? .

Scuze, vacanta si diverse asociate. am citit-o in engleza. nu stiu cum e in romana.


Acum citesc Orele de Michael Cunnigham, o alta carte ecranizata. Am ajuns abia la jumatate, insa imi place, nu stiu ce o sa zic la final...

Vreau si eu sa stiu cum e asta ca e pe lista mea :)

[MariaMona]

Mi-a placut. E destul de statica, insa e scrisa bine. E o paralela intre viata a 3 femei - Virginia Woolf in timp ce scria Mrs Dalloway (cu referiri la depresiile ei si la sinuciderea ei), o americanca din anii '50 plictisita de viata care citeste Mrs Dalloway si o alta americanca din zilele noastre cam de 50 de ani poreclita Mrs Dalloway de amicul ei homosexual bolnav de sida, ea insasi fiind lesbi. Si cartea contine gandurile acestor 3 femei si cateva ore din viata lor dintr-o anumita zi. E frumos si finalul fiindca e si neasteptat, dar si face inca o legatura intre cele 3 femei.

[sabinalin]

CUM SA UITI O FEMEIE de Dan Lungu.

Scrisa tot pe doua planuri, in acelasi stil foarte placut dar cu mai multa complexitate comparativ cu "Sunt o baba comunista". Are mare potential ecranizabil, mi-ar placea sa vad candva un film in care rolul prezbiterului sa fie interpretat de Marcel Iures.

[Mercutio]

Eric-Emmanuel Schmitt - Cand ma gandesc ca Beethoven a murit in timp ce atatia cretini traiesc...

<< - Cand ma gandesc ca Beethoven a murit in timp ce atatia cretini traiesc!
Madame Vo Than Loc lansase cu violenta aceasta fraza.
Ma consulta apoi stergandu-si sudoarea de pe frunte.
- Nu sunteti de acord cu mine?
O privii fara sa raspund. Ea insista.
- Exista oameni a caror viata e inutila. Nu servesc la nimic.
- Fac copii!
- Da, fac copii! Copii la fel ca ei, copii care nu servesc la nimic!
Ce sa spun, se reproduc... Doar n-o sa va consolati ca niste inutili fabrica alti inutili, nu?
Daca acesta e sensul vietii, e prea putin pentru mine, nu semnez, demisionez. >>

[Mellia]

Ultima carte citita a fost Flatmates - Chris Manby, varianta in engleza (nu stiu daca exista traducere in romana). Am terminat-o foarte greu, jumatate in avion jumatate pe unde am apucat, dar a meritat, foarte amuzanta pe alocuri, umor britanic si actiune buna, chiar daca previzibila.

[bremen1980]

CUM SA UITI O FEMEIE de Dan Lungu.

Scrisa tot pe doua planuri, in acelasi stil foarte placut dar cu mai multa complexitate comparativ cu "Sunt o baba comunista". Are mare potential ecranizabil, mi-ar placea sa vad candva un film in care rolul prezbiterului sa fie interpretat de Marcel Iures.
N-am citit-o pe asta dar am citit altceva de Dan Lungu :''În iad toate becurile sunt arse ''. Un betivan ratat :-& are nostalgii din vremea liceului cand dumnelui era mare si tare in gasca lui de smecherasi utecisti . Un episod memorabil este ala in care tipul nostru ii imbata muci pe niste copii de la orfelinatul pe care-l vizita impreuna cu niste straini veniti cu ajutoare .Intamplator el era Mos Craciun si trebuia sa le imparta cadourile .Bad Santa in varianta romanesca.>:)

[MariaMona]

Dan Brown- Conspiratia - ce sa zic?! - foarte catchy si bine documentata. De apreciat ca nu mai pretinde ca romanele lui sunt bazate pe fapte reale. Buna de citit daca o imprumuti, n-as da insa banii pe ea. 7/8

[andreiu7z]

Surpriza plăcută ce am avut-o în urma lecturării romanului "Cum să uiţi o femeie" de Dan Lungu, mă face să vi-l recomand cu căldură. Primele gânduri ce mi-au trecut prin minte când am pus mâna pe carte, nu au fost prea stimulative, crezând că voi avea de-a face cu un roman autohton patetic, intoxicat de prea mult romantism. I-am dat o şansă, şi spre surpindere mea, a meritat.
Andi, personajul principal în jurul căruia orbitează mai toată acţiunea, duce o viaţă boemă, mizeră dar fericită alături de iubita sa, Marga, o fată egoistă dar atrăgătoare. Relaţia dintre cei doi, tipic contemporană, se sfârşeşte subit şi fără explicaţii odată cu plecarea Margăi într-o direcţie necunoscută. Din acel moment viaţa tânărului jurnalist ia o cotitură dramatică, împinsă până la disperare. Vicisitudinile prin care acesta trece, nu fac altceva decât să-l ajute să se autocunoscă. Sentimentul iubirii pierdute sau a resemnării este armonizat în sufletul lui Andi şi de scepticismul privind existenţa divinităţii, acestea amplificând suferinţele şi procesele de conştiinţă.
Romanul este neeconomicos în privinţa figurilor de stil şi al metaforelor, în schimb este sărac în dialoguri.
****/5
P.S. Urmează să pun mâna pe romanul "Sunt o babă comunistă". Sper să am parte de aceiaşi surpriză plăcută...

[bremen1980]

Un cinemagician lanseaza o carte despre .............filme . Sa-i uram succes si vant in pupa .

http://atelier.liternet.ro/articol/12219/Marian-Radulescu/Pseudokinematikos-2-Bucuriile-filmului.html

[andreiu7z]

Sunt o babă comunistă! - este a doua mea "întâlnire" cu Dan Lungu şi pot spune că acest roman m-a impresionat puţin spre deloc. Afirm acest lucru, pe de-o parte, pentru că aveam ca punct de referinţă un alt roman al aceluiaşi autor "Cum să uiţi o femeie", care, după propria-mi părere este mult mai consistent şi mai pătrunzător, iar pe de altă parte pentru că sunt sictirit de atâtea poveşti ceuşiste. În romanul de faţă, autorul zugrăveşte cu un umor bonom, ironic pe alocuri, nostalgia anilor petrecuţi în perioada gri a ceauşismului. Prim-planul ne este acaparat de o femeia etalon, o femeie comună, a cărei viaţă, autorul a ales să ne fie transpusă alambicat prin diferitele etape ale vieţii acesteia: copilăria grea de la sat, viaţa urbană în plin comunism şi traiul post-revoluţionar.
Romanul nu epatează prin figuri de stil şi metafore, aşa cum eram obişnuit din romanul citit anterior, pentru a evidenţia viaţa simplă, standardizată a oamenilor.
De asemenea, pentru cei care au trecut prin perioada comunistă, lecturarea romanului este şi un exerciţiu de readucere aminte şi de rememorare.

***/5

[sabinalin]

CASA UMBRELOR de Charles Dickens.

Charles Dickens e cunoscut mai mult pentru "David Cooperfield" si "Marile sperante" dar nici "Casa umbrelor" nu-i mai prejos. Am cititi mai bine de-o luna la aceasta carte cu doua volume si peste 1000 de pagini dar a meritat. Lectura e clasica, stilul e cel consacrat pentru marele scriitor, cat de frumos se scria odata...

[sabinalin]

JOCUL DE SMARALD de Ioan Petru Culianu.

Modul de concepere e asemanator celui din "Numele trandafirului": roman cu intriga politista la suprafata, roman cu multiple mesaje stiintifice si religioase in profunzime. La fel ca in exceptionala carte a lui Umberto Eco, cel care ar fi trebuit sa fie urmasul lui Mircea Eliade ne propune o calatorie fascinanta in perioada Evului Mediu al secolului XV in Florenta. Recomand cartea tuturor celor carora le-a placut "Il nomme della rosa", si nu numai lor...

[andreiu7z]

Toate numele – Jose Saramago
Prin stilu-i carateristic (reguli de punctuaţie proprii, fraze lungi cu o puternică expresivitate), Saramago, crează o poveste fascinantă a unui registrator, Jose, care îşi dedică întreaga viaţa Arhivei Generale a Stării Civile, instituţie în care sunt îndosariate şi stocate toate numele existente într-o comunitate nedeterminată spaţial şi temporal.
Având la dispoziţie toate materialele necesare, acesta dezvoltă o adevărată pasiune pentru colecţia sa de „oameni celebri”, colecţie creată cu o acribie magistrală. Printre fişele de colecţie se strecoară accidental şi fişa unei necunoscute care reprezintă promotorul întregii acţiuni.
Frazele lungi, dialogurile inserate în text şi numărul destul de mare de digresiuni, fac acest roman, pe alocuri, anevoios de parcurs.
****/5

[White1]

Ceea ce ar trebui cuprins in aceasta parte este de necuprins. Pentru a concepe si a pricepe acest salbatic adevar, trebuie sa-ti fi tarat vieti de-a randul zilele prin lagare, prin aceste locuri unde, fara o inlesnire cat de cat, nu apuci sa supravietuiesti nici macar unei singure condamnari, caci lagarele au fost nascocite pentru exterminare.
Urmarea: toti cei care au sorbit pana la fund, cei ce au gustat mai din plin sunt in mormant; ei nu vor vorbi niciodata. Esentialul despre lagarele Arhipelagului nu va fi spus de nimeni, nicicand.
Si este mult peste puterile unui condei solitar intreaga intindere a acestei istorii si a acestui adevar. In ce ma priveste, m-am invrednicit doar de o fanta prin care se poate intrezari Arhipelagul, nicidecum de o vedere din turn. Dar, din fericire, au mai iesit la suprafata cateva carti si altele vor continua sa apara. Poate ca parcurgand Povestirile din Kolima ale lui Salamov cititorul va simti mai aievea necrutatorul duh al Arhipelagului si limitele deznadejdii omenesti.
Dar pentru a afla gustul marii e de ajuns si o singura inghititura.

Daca 1984 e o privire din afara asupra unui sistem totalitar, Arhipelagul Gulag e ca un reportaj right from the belly of the beast. Si parca realitatea e putin (mai mult) mai nelinistitoare decat imaginatia lui Orwell. Desi limitata de conditiile speciale in care a fost scrisa, "investigatia literara" a lui Soljenitin e suficient de ampla pentru a-ti oferi o imagine destul de detaliata a ceea ce a insemnat efortul de reeducare (da, se citeste exterminare) prin munca a cetatenilor sovietici. De la cum se ajunge in Arhipelag (arestarea, ancheta, procesul-daca esti destul de norocos sa ai parte de unul, inchisorile de tranzit, transportul detinutilor) pana la efectele acestuia asupra structurilor interioare ale oamenilor (capitolul meu preferat, Sufletul si sarma ghimpata). E drept ca efectul cartii e mult diminuat de faptul ca tu stai comod in pat si citesti despre zekii care mor sufocati in vagoanele pentru vite in care au fost inghesuiti. Tu nu o sa simti nici macar amaraciunea unei singure inghitituri, asa ca trebuie sa te multumesti cu descrierea gustului marii. Si simpla descriere nu o sa te schimbe aproape deloc dar iti ridica multe intrebari si iti ofera si cateva certitudini.
As fi vrut sa las aici episodul arestarii lui Soljenitin pentru ca e de o frumusete care straluceste si mai tare prin intunecimea ororilor descrise in roman. Dar cred ca e prea lung, asa ca, daca tot am amintit de capitolul care mi-a placut cel mai mult, un mic fragment din el:

Cu gandul la lagarul care ne asteapta, uneori ne face placere sa ne amintim de trecut: cat de bine traiam! (Chiar daca traiseram prost) Cate sanse nefructificate! Cate flori neculese! Cum sa mai recuperezi timpul pierdut?... daca scap viu de aici o sa traiesc cu totul altfel, mult mai inteligent. Ziua viitoarei eliberari? Ea sageteaza orizontul cu raze ca un soare rasarind.
Si concluzia: sa rezisti pana atunci! Sa supravietuiesti! Cu orice pret!
O simpla locutiune, o expresie intrata in obisnuinta: "cu orice pret"
Si deodata cuvintele se umplu de sens, alcatuind un legamant teribil: sa supravietuiesti cu orice pret.
Si pentru cel ce face acest legamant, infruntand fara sa clipeasca explozia lui de lumina sangerie, pentru acela nenorocirea lui se inalta mai presus de orice, ecraneaza intregul univers.
E marea rascruce a vietii de lagar. De aici pornesc doua drumuri: unul o ia la dreapta, celalalt la stanga, unul urca, celalalt coboara. Pe cel din dreapta iti pierzi viata, pe cel din stanga iti pierzi constiinta.
Directiva pe care ti-o dai tie insuti: "rezista!" e izbucnirea instincuala o oricarei fiinte vii. Cine nu vrea sa supravietuiasca? Cine nu are dreptul sa supravietuiasca? Incordarea tuturor fortelor vitale ale organismului. Ordin catre toate celulele: "rezistati!"
.................................................. ........................
Dar "rezista" inca nu inseamna "cu orice pret". "Cu orice pret" inseamna cu pretul vietii altuia.

[bremen1980]

Am citit multe despre comunism dar pe Soljenitan nu prea l-am frecventat , spre rusinea mea :"> .
Merg pe triplete asa ca acum am ''supt '' oki :
''Drumul '' de Vasili Grossman -o culegere de povestiri ante si postbelice .O carte primita cadou de la un prieten care stie cat de mult mi-au placut ''Viata si destin '' si ''Panta Rhei '' . Multumesc si prietenului meu dar si lui nea Vasilica .
''Ceai in Sahara'' -Paul Bowles -destramarea unui cuplu intro calatorie fara scop prin desertul african .Traducerea - o mai veche cunostinta a nostra , un om disparut printre dune -Alex Leo Serban
-''Ziua Independentei '' -Richard Ford

[chuckyfan]

http://i.imgur.com/EzgGD.jpg

foarte bun ghidul :)) . acoperă absolut fiecare clișeu care apare în filmele de gen.

[sabinalin]

VIPERA SUGRUMATA de Herve Bazin.

Folcoche e portretul scorpiei perfecte, mai rar un asemenea personaj in literatura universala. Ce-i drept autorul a avut un excelent model pentru crearea respectivului personaj, e recunoscut faptul ca acest roman, despre care am citit ca se studiaza la scoala in Franta, are puternice accente autobiografice. Fusese admirabila initiativa celor de la "Jurnalul National" cu cartea de buzunar, pacat ca a apus atat de repede.

[Igor12]

Histoires Singulieres- Jean Muno


O culegere de nuvele fantastice a scriitorului belgian Jean Muno ce m-a captivat cum putine carti reusesc sa o faca. Nuvele simple, de mici dimensiuni, unele foarte scurte in care realitatea se amesteca cu imaginarul ca in unele vise in care se amesteca oameni pe care nu-i cunosti ce trec prin situatii halucinante, vise incomode, ce te agita, vise din care doresti sa te trezeti pentru ca nu stii cine esti tu, unde esti, e real si ireal in acelasi timp, dar al caror final te face sa mai amani un pic trezirea. Personajele se dedubleaza, fiecare e el insusi dar aflandu-se in acelasi timp intr-o alta dimensiune cunoscuta doar lui, perceputa doar de el. Cuvintele sunt invaluite in figuri de stil, lovind si apropiind in acelasi timp, ca ceva oribil dar fascinant, care te atrage si respinge in aceeasi masura. Pentru cei care au rabdare, o mica mostra:

TELEFONUL
Ca inainte.Exact ca inainte. Ba inca si mai groaznic. Miercuri(de fapt nu stiam ca-i miercuri) a sunat telefonul. M-am repezit, caci speram sa fie Denise. Alo!... Tacere. Alo!... O stranie si parca indepartata tacere. In sfarsit cineva :" Tu esti?... Tu esti, Patrick?" Cu cata oroare, am recunoscut vocea.
Miercuri, la ora convenita. Ca inainte! Ar fi trebuit sa raspund..Nu.
Si din nou, dupa cateva minute, telefonul. L-am privit fara sa ma clintesc, apoi, nemairezistand, am iesit din camera. A sunat indelung, era cumplit. De fapt am stiut dintotdeauna ca asa va fi, ca nu va exista nici o ruptura, un inainte ori un dupa. Ma are la mana, da, gratie lighioanei aceleia mici, din ebonita neagra ce sta pitita intr-un colt al camerei, ma are la mana.
Am dormit rau. M-am trezit de mai multe ori si de fiecare data, cu neliniste, o auzeam sunand, sunand mereu in adancul casei goale...Sau daca nu, poate ca in alta parte, in mine, in cosmarurile mele?
Stiu ce cere, ce pretinde. Sa ma prezint in fata ei ca de obicei, duminica la orele trei, cu cateva flori sau orice atentie delicata, ca sa se confirme o data in plus ca ne iubim, in ciuda situatiei, de vreme ce asta e firea lucrurilor. Ca inainte, ca intotdeauna. Nimic nu s-a schimbat: adevarul e pe veci inadmisibil.
Astazi e duminica. Ma voi duce. atata timp cat nu voi merge, telefonul va suna.
Ma voi duce si voi lua flori. De orice fel, proaspete sau uscate, un buchet sau coroana: in ochii ei, atentia conteaza, dovada, ritualul. Fidelitatea.
In ochii ei, ca inainte!
Voi culege flori din gradina- ultimele ruje de toamna- si ma voi duce la ea pe jos. Nu e prea departe. Ma voi inarma si cu o grebla mica, pentru ca inca nu e piatra pe mormantul ei...

[andreiu7z]

Catedrala este un volum de povestiri semnat de Raymond Carver, în care majoritatea sunt prezentate cu un iz dramatic atipic, cu un limbaj cât se poate de banal şi simplu. Aceste drame după propria mea părere sunt nesensibilizante, necondimentate şi a căror profunzime şi consistenţă lasă de dorit. Dintre toate povestirile una singură pot spune că mi-a pus în mişcare senzorii emoţionali, drama în care un copil care urmează să-şi serbeze onomastica, are nenorocul de a fi accidentat de o maşină. Toată suferinţa cauzată de acel incident se răsfrânge în mod direct, profund şi neiertător asupra familiei acestuia. Finalul deşi este previzibil, este încărcat cu trăiri puternice.
Posibil, dacă stilul autorului ar fi fost unul mai plastic, mai cosmetizat ar fi avut cu totul şi cu totul alt impact asupra mea.
**/5

[aniela07]

La carte et le territoire -Houellebecq 10/10

Este un alt fel de scris decât tradiţionalul Houellebecq. Personal, mi-a plãcut/ dat de gândit mai mult celãlalt Houellebecq, însã cel din „Harta şi teritoriul” te ţine în suspans, ştie sã se joace cu nervii tãi, te face dependent de lecturã, fãrã a pierde din tradiţionalul sarcasm, presãrat parcã aici cu mai multã amãrãciune ca de obicei.

Intriga se desfãşoarã în mediul artistic contemporan folosit ca motiv pentru a critica diverse aspecte ale societãţii: dominaţia banului, vulgaritatea, impostura mediaticã etc. Personajul principal, Jed Martin, este un pictor/fotograf mizantrop face portretele unor personalitãţi moderne ceea ce îi definitiveazã succesul artistic şi îi îngroaşã semnificativ contul bancar. Surpriza: Houellebecq este personaj în propriul roman. Jed îl contacteazã pentru a-i scrie prefaţa la catalogul de lansare a colecţiei. De la prima întâlnire se naşte o afinitate ciudatã între cei doi artişti aproape autişti când vine vorba de relaţionarea cu lumea. "Un tableau... dit pensivement Houellebecq. En tout cas, j’ai des murs pour l’accrocher. C’est la seule chose que j’aie vraiment, dans ma vie: des murs."

In carte sunt douã întâlniri cu moartea: cea a tatãlui lui Jed şi cea a lui... Houellebecq! Da, Houellebecq este ucis în propria carte! Si romanul continuã dupã acest moment. Când metroul a ajuns în staţia unde cobor ca sã mã duc la serviciu tocmai ajunsesem în acest punct al romanului. A TREBUIT sã termin cartea la serviciu în ziua aceea pentru cã pur şi simplu nu am mai putut-o lãsa din mânã! Este ca atunci când te trezeşti prea devreme dintr-un vis şi vrei sã adormi la loc sperând ca visul sã continue. Singurul avantaj cu o carte, e cã visul chiar poate continua (dacã îţi doseşti cartea dupã laptop ca sã nu se sesizeze lumea de la serviciu şi sã poţi continua lectura). Nu voi dezvãlui foarte mult ce se întâmplã dupã momentul asasinãrii lui Houellebecq (din carte) pentru cã acele pagini sunt unele dintre cele mai captivante. Stilul cãrţii se schimbã foarte mult, devenind un fel de thriller poliţist pe care Houellebecq (autorul) îl struneşte excelent şi te ţine cu sufletul la gurã pânã la final.

Dupã descrierea unei lumi care şi-a pierdut autenticitatea, finalul romanului dã o dimensiune oarecum metafizicã şi melancolicã ironiei la adresa societãţii, pornind de la simptomele deviante ascunse de aparenţa trivialã a unei societãţi de consum. Aduce cumva cu acel „cultiver son jardin” al lui Voltaire. Cred cã este cel mai optimist sfârşit de roman pe care l-am citit pânã acum la Houellebecq. Totuşi el nu mai e acolo sã-l trãiascã.

[sabinalin]

GOLEM de Gustav Meyrink.

Volumul 49 din colectia "Cotidianul" e dedicat unui excelent roman ezoteric scris de un domn care a intentionat sa se sinucida la varsta de 24 de ani dar, din fericire pentru el si pentru literatura de tinuta, a intervenit ceva care l-a impiedicat. Din acel moment Meyrink a fost atras de ocultism, fapt care se vede din plin in romanul care-si plaseaza actiunea in ghetoul evreiesc din Praga secolului XIX.

[andreiu7z]

Şatra - Zaharia Stancu
Scepticismul privind calitatea operei lui Zaharia Stancu m-a făcut să o păsuiesc suficient de mult, însă recomandarea unui prieten a reprezentat stimulentul de a lua romanul în mână. Nu aş fi crezut că o vreo 8 duzine de ţigani nomazi pot crea o atmosferă atât de intensă şi interesantă în acelaşi timp. Firul epic, la început palid, fad, fără prea multe sentimente împărtăşite, prinde spre final o consistenţă şi amploare rar întâlnite, realizat prin tehnica bulgărelui de zăpadă.
Micro cosmosul ţigănesc este înrămat de soarta irefutabilă a macro cosmosului dominat de incertitudine, de sentimentul pieirii şi de război. Pe fondul războiului şi a deportării ne este prezentată soarta intempestivă şi crudă a şatrei condusă de Him başa. Panica creată de conflicul armat se răsfrânge şi asupra micii comunităţi de ţigani, lucru ce, inevitabil, însămânţează în raţiunea oamenilor oacheşi sentimentul supravieţuirii.
Conflictele şi sentimentele a căror amploare se intesifică pe măsură ce drumul şatrei se apropie de "final", sunt armonios acompaniate de atacurile şi raidurile duşmanilor.
Deşi finalul este, evident, previzibil, au fost unele scene care au reuşit să mă surprindă şi să-mi dea de gândit.
De fiecare dată când dau gata un roman atât de bun, precum cel mai sus amintit, îmi reproşez că dedic mult prea puţin timp operelor aparţinând literaturii române.
*****/5

[bremen1980]

Dubravka Ugresic '' Ministerul durerii'' -Polirom

Dupa izbucnirea razboiului din Iugoslavia o intelectuala croata trecuta de 40 de ani se stabileste in Amsterdam .Reuseste sa se stecoare in lumea academica olandeza si sa predea niste dubioase cursuri de literatura iugoslava.Printre studentii ei se intalnesc destui tineri iugoslavi care frecventeaza cursurile doar pentru burse si pentru a nu fi expulzati din Olanda . Problema apare atunci cand profa incearca sa tina impreuna niste tineri de diverse etnii la un curs al unei culturi care a fost sparta in multe bucatele .Se mai poate vorbi de o cultura iugoslava intro Iugoslavie disparuta ??? Atitudinile diferite ( sictir ,nostalgie ,revolta ,amnezie voita) cu care vin studentii la cursuri se observa in discutiile de la seminarii si in referatele lor . In plus si madam profesoara are propriile ei probleme de adaptare la o Olanda transparenta pina la limita pornografiei. Vechea dilema a celui care a emigrat :nici aici dar nici acolo.
Bineinteles ca in evocarile studentilor apar multe episoade grotesti si macabre dar in altele se strecoara si o nostalgie dupa acel comunism soft in care ideologia parea adormita sau cel putin nu era iesea in evidenta ,o nostalgie dupa copilaria pierduta .Multe episoade iugoslave pot fi translatate si pentru copilaria noastra romaneasca : biciclete Billy /Pegas ,bomboanele KiKi/Mentosan ,excursiile la Adriatica /Navodari , s.a.
Am gasit si un omagiu adus celebrei sacose albe de rafie ,sacosa despre care iugoslavii credeau ca vine de la polonezi ,polonezii de la cehi ,cehii de la unguri ,ungurii de la romani si romanii de la tigani :))
Cartea are 300 de pagini si se citeste singura .N-ai timp sa intri bine in ea ca s-a si terminat .
Fara lirisme , fara parabole ,fara cioace si simboale ,totul deschis ,transparent -olandez.
Mai astept ca Poliromul sa mai traduca si alte carti ale acestei scriitoare .



http://oi47.tinypic.com/65mhvk.jpg

[MariaMona]

Suna foarte bine. As vrea sa o cumpar, mai ales ca datorita proximitatii cu fosta Iugoslavie am o slabiciune pentru sarbi (si ceilalti fosti iugoslavi).

[bremen1980]

Suna foarte bine. As vrea sa o cumpar, mai ales ca datorita proximitatii cu fosta Iugoslavie am o slabiciune pentru sarbi (si ceilalti fosti iugoslavi).
Eu am luat-o de la biblioteca din vecini .

[sabinalin]

CARTEA MIRONEI de Cella Serghi.

Pe vremea cand faceam scoala numele reprezentativ pentru literatura feminina romana era Hortensia Papadat Bengescu. Fragmentul din "Concert din muzica de Bach" era aproape necitibil asa ca m-am rezumat la comentariu pentru bac. Mai tarziu am auzit de Ileana Vulpescu si "Arta Conversatiei", de Gabriela Adamesteanu si "Dimineata pierduta" dar nu le-am citit. Datorita Jurnalului National si colectiei sale am avut insa sansa sa descopar o mare scriitoare. Camil Petrescu si Eugen Lovinescu au avut mana buna: romanele "Panza de paianjen" si "Cartea Mironei" sunt scrise foarte fluent si sensibil, le-am citit cu placere.

[bremen1980]

Citind cartea asta am dat si de un documentar pe DIGI World care reia in mare parte ideile scrise de Niall Fersguson . De citit si vazut impreuna mai ales ca documentarul ruleaza la tv zilele astea .

http://www.youtube.com/watch?v=99avUOszsRw



http://oi48.tinypic.com/24v4cur.jpg

[Federico]

Tell me what a man finds sexually attractive and I will tell you his entire philosophy of life. Show me the woman he sleeps with and I will tell you his valuation of himself. No matter what corruption he's taught about the virtue of selflessness, sex is the most profoundly selfish of all acts, an act which he cannot perform for any motive but his own enjoyment -- just try to think of performing it in a spirit of selfless charity! -- an act which is not possible in self-abasement, only in self-exaltation, only in the confidence of being desired and being worthy of desire. He will always be attracted to the woman who reflects the deepest vision of himself, the woman whose surrender permits him to experience -- or fake -- a sense of self-esteem. The man who is proudly certain of his own value, will want the highest type of woman he can find, the woman he admires, the strongest, the hardest to conquer -- because only the possession of a heroine will give him the sense of achievement, not the possession of a brainless slut.

He does not seek to gain his value, he seeks to express it. There is no conflict between the standards of his mind and the desires of his body. But the man who is convinced of his own worthlessness will be drawn to a woman he despises -- because she will reflect his own secret self, she will release him from that objective reality in which he is a fraud, she will give him a momentary illusion of his own value and a momentary escape from the moral code that damns him. Observe the ugly mess which most men make of their sex lives -- and observe the mess of contradictions which they hold as their moral philosophy. One proceeds from the other. Love is our response to our highest values -- and can be nothing else. Let a man corrupt his values and his view of existence, let him profess that love is not self-enjoyment but self-denial, that virtue consists, not of pride, but of pity or pain or weakness or sacrifice, that the noblest love is born, not of admiration, but of charity, not in response to values, but in response to flaws -- and he will have cut himself in two.

His body will not obey him, it will not respond, it will make him impotent toward the woman he professes to love and draw him to the lowest type of whore he can find. His body will always follow the ultimate logic of his deepest convictions; if he believes that flaws are values, he has damned existence as evil and only the evil will attract him. He has damned himself and he will feel that depravity is all he is worthy of enjoying. He has equated virtue with pain and he will feel that vice is the only realm of pleasure. Then he will scream that his body has vicious desires of its own which his mind cannot conquer, that sex is sin, that true love is a pure emotion of the spirit. And then he will wonder why love brings him nothing but boredom, and sex -- nothing but shame.

Mda...

[bremen1980]

Si cine a scris aceste cuvinte ??? :-/

[Chambord]

^my guess: una din tipele din Sex and the City ? :-?
se da premii daca am ghicit ? ;;)

[bremen1980]

Eu cred ca e tipa asta :
http://smartwoman.hotnews.ro/La-un-moment-dat-cineva-intra-in-viata-ta

[Federico]

Si cine a scris aceste cuvinte ??? :-/

Exista google, dude. o_O
Preferi sa m-astepti pe mine cu raspunsul?
Anyway, cica Ayn Rand e vinovata (! - previzibil, nu? lol) - in Atlas Shrugged.
N-am citit cartea dar dadusem de un citat din citatul asta pe un site de fotografii erotice lol (nota bene: dar artistice, mai, nu vulgare) care era atasat unui entry si mi-a trecut prin cap sa-l lipesc si aci. Voua nu va place? :|

[Chambord]

Daa, life changing ! Nu banuiam ca Ayn Rand era still a virgin cand scris Atlas Shrugged. Altfel nu se explica. Daca ar fi trecut prin ceva pillow talk ar fi auzit cuvintele magice:

Bitch NOO ! ... I mean ... baby, no, it's not like that ... how can i explain this to you ... ok, lemme tell you this joke:

http://www.cinemagia.ro/forum/showpost.php?p=1601745&postcount=15

[Federico]

Haha, tin minte postul ala.
Dar, da, bine-nteles, ca nu-i nimic life changing acolo.
Life changig e Sonata Kreutzer.
Futu-te-n gat, Lev Nikolaevici. :-*

[Chambord]

Ha, apropo de Lev, ghiciti la ce carte muncesc eu de la inceputul anului ... Dap, e Razboi si Pace. Si da, life-changing tag does apply in this case too. Mai am volumul 4 de citit. Acum am luat o pauza (ma delectez cu revistele de film si muzica pe care mi le-am luat la iesirea din tara din septembrie) dar sper sa o termin pana in 2013. Revin cu 2 vorbe dupa, desi nu stiu ce as putea sa spun despre ea fara sa sune partial.