Ultima Carte Citita [Archive] - Page 7

bremen1980

23 Jul 2013, 18:15

Ce-am mai citit in luna asta profitand de vremea ( inca) destul de racoroasa. Carti care se ocupa de etica , morala , credinta si alte subiecte greu de inghitit pe canicula care abia acum se anunta .
‘’In ce cred cei care nu cred ‘’ Umberto Eco in dialog cu Carlo Maria Marini , cardinal catolic . Probleme grele abordate in dialogul epistolar de cei doi ganditori : binele / raul , avortul , feminismul ,bioetica , s.a . La sfarsitul cartii mai se baga –n discutie si alti cunoscuti intelectuali intalieni . Firul rosu al cartii este urmatoarea intrebare a cardinalului : ‘’pe ce se bazeaza etica celor care nu si –o fundamenteaza pe credinta in Dumnezeu ‘’ . Raspunsuri diferite , dialog de clasa , fara lovituri la gioale si fara trmiteri la originile materne. La 160 pagini , format mic – de citit intre Bucuresti –Ploiesti pe tren .

‘’Amurgul datoriei ‘’ Gilles Lipovetsky - filozoful francez analizeaza decaderea datoriei in societatile occidentale si modul in care golul lasat de aceasta a fost umplut ( sau nu ) de alt liant social .Dupa ce datoria impusa de biserica ( fata de Dumnezeu si fata de oameni) a devenit desueta s-au impus noi datorii omului occidental . In locul lui Dumnezeu trebuia sa slujesti tara , munca , familia ,sanatatea educatia, s.a . Dupa al doilea razboi mondial si aceste valori au inceput sa fie erodate intai in discurs apoi in practica . Am ajuns astfel in epoca hedonismului in care datoria nu mai poate fi bagata pe gat nimanui fara inevitabile proteste . A murit ‘’ trebuie sa….. ‘’ si ‘’ societatile noastre au suprimat toate valorile legate de sacrificiu , fie ele comandate de viata de apoi , sau de finalitati profane , cultura popular nu mai este hranita de imperativele hiperbolice ale datoriei , ci de bunastarea si de dinamica drepturilor subiective , iar noi nu mai recunoastem obligatia de a ne atasa de alticineva decat de noi insine ‘’
Am mai citit numeroase carti in care este condamnat egismul omului postmodern dar Lipovetsky e mult mai subtil si nu cade in capcana asta .El arata paradoxul actual - desi nimeni nu ne mai oblige sa facem anumite lucruri , noi insine am internalizat regulile si ne reglam din mers . Muncim/invatam mai mult chiar daca pare ca nu ne obliga nimeni , ne ingrijim mai mult sanatatea fara sa mai fim speriati de campanile de showuri medicale morbide care-i speriau pe bunicii nostrl . Tragem de fiare , facem cozi la cabinetele de chirurgie estetica tocmai pentru ca stim ca astazi totul depinde doar de noi . Fata de stramosi suntem mai liberi dar paradoxal suntem mai exigenti fata de noi insine .Cine a fost batut de mic cu biciul ,se flageleaza singur in lipsa calaului . Daca inainte datoria era ca raia si se tine scai dupa noi , astazi e in capul nostru desi noi credem c-am scapat de ea .

‘’Caini de paie .Despre oameni si alte animale ‘’ John Gray - o obraznicatura de carte aparuta la Humanitas . John Gray asta nu trebuie confundat cu John Gray ala cu’’ barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus ‘’. Pentru primul Gray nu conteza de unde sunt barbatii si femeile ci faptul ca astia sunt niste animale , femeile fiind mai apropiate de catele decat de venusiene. Asta e punctual lui de vedere: suntem niste animale infumurate care incercam mereu sa scapam de animalitatea noastra . Am inventat pentru asta religiile ca sa ne simtim legati de zei , i-am abandonat apoi si pe acestia si ne-am crezut fiinte rationale ,creaturi care-si construiesc singure destinul . Am idolatrizat noi notiuni : libertate , progres ,stiinta , democratie ,pace ,s.a . Gresit crede nenea Gray care vede progresul tehnologic neurmat de un progres etic ba din contra doar profitand de tehnologie am putut sa ne macelarim mai bine. Nici tabara ecologista nu-i spune nimic asestui ganditor care chiar se mira de intreaga vaicareala legata de posibila disparitie a umanitatii . Cum ar fi scris Nietzsche ‘’Ce sta sa cada trebuie impins ‘’ .Omenirea e in pericol ?? Tough luck . Sa le lasam copiilor nostri o planeta curata ?? N-are rost , oricum ei vor fi niste idioti care vor duce mai departe procesul de distrugere asa ca ce rost are sa ne chinuim noi pentru ei .
Nu se potoleste deloc Gray si ataca in continuare alte moaste care ne sunt dragi : liberal arbitru – teapa ca nu prea e . Lumea nu e facuta de noi si niciodata nu vom controla in totalitate consecintele deciziilor noastre .
Eul nostru – nici asta nu sta prea bine la o analiza serioasa si aici Gray ii da dreptate lui David Hume . Suntem fragmente disparate , legate in mod artificial . Nu ne intelegem pe noi insine si ne mintim singuri ca sa ne dam o coerenta . Suntem o colectie de intamplari bizare pe care le insailam cu ajutorul memoriei pentru a da nastere unui ‘’caine de paie’’.
Munca este la randul ei apreciata prea mult si avem iluzia sa credem in progres adica in ‘’idolatrizarea timpului ‘’ , in convingerea ca lucrurile sunt valoroase nu prin ceea ce sunt acum , ci prin ceea ce ar putea deveni candva . Ar trebui sa ne relaxam mai mult si a preferam contemplatia in locul activitatilor noastre sisifice care nu fac decat sa mascheze propria noastra inutilitate si insignifianta .
Concluzia : ‘’Alte animale nu au nevoie de un scop in viata . In mod paradoxal ,animalul uman nu poate trai fara un scop . N-am putea oare sa ne gandim ca scopul vietii este pur si simplu acela de a privi ? ‘’

Cum scria Salinger:’’ Mie îmi plac cărţile care, după ce le isprăveşti, simţi c-ai vrea ca autorul să fie cel mai bun prieten al tău şi să-l poţi chema la telefon ori de câte ori ai chef ‘’. Eu cu baietii astia astia as face un chef . Pe Eco , pe cardinal si pe Lipovetsky ii pun sa aiba grija de butoaie pentru ca mai au un pic de morala in ei . Lui John Gray ii torn cu eu cu palnia si-l tin departe de gagici . Omul are in vod evident apucaturi de haiduc .

bremen1980

30 Jul 2013, 19:01

Caldura mare si lipsa de chef in ciuda cartilor ieftine si multe .Ieftine in anticariatele cu preturi de 1 leu sau 2 lei .
''Dodsworth '' de Sinclair Lewis . Un milonar cam la 50 ani isi vinde fabrica de automobile si satul de oraselul lui mohorat din America se hotaraste sa calatoreasca cu nevasta-sa prin Europa. Zis si facut numai ca omul nostru nu se poate adapta la noua cultura si se simte peste tot in plus . Muzee , palate ,catedrale -toate sunt infulecate pana la satietate de acest om pragmatic .In plus incepe sa se simta batran si instrainat fata de nevasta lui .Nevasta care simte ca intinereste si prinde chef de viata . Petreceri , sindrofii , cercuri sociale sofisticate si un sot care-i pare tot mai mohorat si artagos. In plus cineva parca ii toarna doamnei in chilotei niste furnici si madama incepe sa se combine cu tot felul de barbati stilati /aristocrati . Bietul nostru milionar incearca s-o aduca pe calea cea dreapta (mai ales ca intre timp devenisera si bunici) dar n-are cu cine .In final vede omul nostru ca trece viata pe langa el cu viteza asa ca se combina si el cu o aristocrata stilata . ''Sam simtea ca acasta sfanta a imoralitatii il convertise , si ca deschisese o poarta spre paduri uriase , pajisti colorate , si chipuri binevoitoare ......Daca ea are dreptul se destrabaleze , atunci am si eu dreptul asta ..''
Lectura placuta , ironie fina , persiflarea turismului , o muscatura sanatoasa in carnea feminismului care abia incepea sa puna kilograme pe el.
Am vazut si ecranizarea cartii facuta in 1936 dar mi s-a parut slabuta .

Chambord

07 Aug 2013, 16:22

Urasc copertile. Auzisem mai demult ca Salinger nu lasa editorii sa puna vreo poza pe ale lui pentru a nu canaliza mintea cititorului. Pai asa ! Daca stau sa ma gandesc cred ca e singurul scriitor caruia i-am citit toate cartile. Si nu mi-am propus asta. Dar pe undeva, faptul ca nu mi-a agasat frumosii mei ochisori (certified rating) cu nushce poza penala tre sa fi ajutat. Mi-am facut o lista cu carti de achizitionat (foolish behaviour, poate dura ani pana sa o cumpar, mai am vreo 20 in biblioteca, luate in diverse momente si de care n-am avut timp sa ma ocup pana acum). Oricum, e cea mai faina lista cu carti de achizitionat pe care am vazut-o vreodata. Bate la fund tot ce am ati postat voi mai inainte. E muult mai faina. Vorbesc serios. Si nici macar nu e lunga. Are fix 12 titluri in ea. Cate o carte aparuta in fiecare an din 2000 pana in 2012. (Ceea ce pare a fi, conform cu cercetarile mele si lecturi de fragmente din ele) Cea mai buna carte a fiecarui an. Vreau sa ma axez pentru o perioada (nu stiu cand o voi incepe si cu atat mai mult cand voi sfarsi ) pe marile carti ale secolului 21 (anul 2000 e guest). Mai am cam inca pe atatea,pe care urmeaza sa le atac, dupa ele, tot din 21st, dar nemaitinand cont de an. Bun. Problema e, atunci cand vrei sa achizitionezi mai multe carti deodata, ca te izbesc in ochisori COPERTILE ! Care sunt uneori niste imagini agasante / idioate / pretioase, care n-au nici o treaba cu cartea. N-o sa fie asta o piedica intre mine si ea. Dar e ca si cum te-ai duce intr-un restaurant fancy si scump si ai gasi un fir de par in farfurie. WHADDAFUCK !!!

aniela07

12 Aug 2013, 15:52

Hilary Mantel -Bring Up The Bodies 10/10

Mie nu-mi plac romanele istorice, însã i-am dat o șansã lui “Bring Up the Bodies” pentru cã folosesc Man Booker Prize-ul ca pe un criteriu serios de selecţie a lecturilor mele. Si nu am regretat deloc. Pentru cã nu are aerul unui roman istoric (mai puţin personajele, bineînţeles); este surprinzãtor de modern, atât ca stil, cât și ca subiect. Toatã cartea te întrebi dacã multe fragmente sunt istorice sau inventate, iar la un moment dat îţi dai seama cã nici nu mai conteazã atât timp cât totul te ameţește frumos în povestea romanului.

"Bring Up the Bodies" face parte dintr-o trilogie, dar îl puteţi citi și separat pentru cã oricum mai toatã lumea știe povestea lui Henri al VIII-lea și a lui Cromwell.

Eu recomand sã citiţi cartea în englezã. De mult timp un scriitor contemporan nu m-a solicitat atât de mult ca și stil. Limbajul pare cumva arhaic, deși nu este deloc limbajul acelei epoci. E o îmbinare ciudatã de nou cu vechi. Prima impresie e cã îl înţelegi foarte bine, dar de fapt avansezi greu cu cititul pentru cã întorsãturile de frazã, nivelul vocabularului te scot din pattern-ul de citire rapidã cu care ești obișnuit în cãrţile contemporane.

sigalia

17 Aug 2013, 10:19

"Fotografie de grup cu scriitoare uitate" - Bianca Burta-Cernat

O teza de doctorat impachetata in formula de bestseller .Am trait s-apuc si asta :)
Ma uit la mutrisoara nostima cu care autoarea ma priveste de pe fata interioara a copertii si-mi zic :uite cine a fost in stare sa faca critica si istorie literara sub forma unui roman de aventuri.Cata inspiratie pe fata asta - si cata pasiune ! - sa puna productiile literare ale unor doamne din perioada interbelica in contextul vietii lor private,al epocii si al vietii literare,sa gaseasca sensuri si semnificatii intre ele si sa ne induca chiar senzatia unui adevarat privilegiu cu aceasta escapada retro plina de parfum.Intentionat sau nu,Bianca Burta -Cernat e un avocat excelent al perioadei de pionerat in literatura feminina de la noi,despre care ne convinge ca merita stiut ( si poate chiar incercat ) - cate ceva!

Fotografia contine opt scriitoare din care autoarea face personaje de epoca .Avem nu doar biografiile complete ale doamnelor ,ci si perspective inedite,pericularitati definitorii ci si un mod perfect echilibrat - si relevant ! - de imbinare a analizei pe text cu traseul de viata.Este o analiza in "poveste " absolut surprinzatoare pentru cititorul invatat pana acum ca a cauta sa explici artistul prin persoana/personalitatea umana e indecent si de prost gust si ca - desiiiigur.... - "doar opera conteaza ".:D
Ticu Arhip ,de pilda –este definita drept o celibatara careia libertatea ii potenteaza creativitatea : "nimic mai strain la ea decat mohoreala unei fete batrane,aflam.Nici urma de frustrare.Scriitoarea se impaca perfect cu propriul mod de existenta: gaseste satisfactii in meseria sa,in literatura,in prietenie,in obiectele cu care-si infrumuseteaza traiul cotidian.Casa ei era ea.”
Sanda Movila reprezinta in tabloul de familie al literaturii feminine interbelice – “prezenta cea mai stearsa.Victima unor nesfarsite tracasari provocate de infidelitatile lui Felix Aderca scrisul – gaseste Bianca Cernat – este supapa prin care ea isi ia revensa impotriva fiintei terne care este in viata de zi cu zi.”
Cela Serghei iese destul de prost la aceasta analiza fiind diagnosticata drept cazul cel mai pur de snobism literar(“Luam masa zilnic cu Camil si Sebastian “,o notatie din jurnalul Celei ,o face pe autoarea “Fotografiei de grup” s-o califice drept o persoana care uzeaza de amintiri ca de niste certificate de apartenenta la higt life/revers al unor complexe de inferioritate inoculate de dificultatile vietii de zi cu zi “
Iar Sorana Gurian,complet necunoscuta astazi - a beneficiat de stofa de VIP si de o formula de thriller ca scenariu de viata.
Toate acestea – Bianca Burtea Cernat ni le spune intr-un mod care conciliaza barfa de salon cu o analiza critica impecabila a cartilor semnate de aceste femei.Placerea lecturii este desavarsita ,iar ineditul informatiilor – captivant.Lipsa oricerei note polemice da un plus de valoare acestei tinere autoare,cu siguranta la curent cu tonul acid cu care chipurile ,daca nu iesi in fata,nu ai “originalitate si stil”.Uite ca se poate si fara .
Nu ma indoiesc ca aceasta carte va deveni o referinta nu doar pentru studiul autoarele citate,ci si pentru maniera in care critica si istoria lietrara se poate face renuntand /sfidand chiar aerul doct al celor care ,pana acum au scris pentru a se citi “doar ei intre ei “.Vremurile acelea s-au cam dus…:-?

P.S. Studiul de caz facut pe Henriette Yvonne Stahl - " o mizantroapa deghizata in straiele femeii de lume" - ne prilejuieste poate cea mai placuta incursiune intr-o viata cu adevarat interesanta.Iubita lui Ion Vinea timp de 14 ani fara a locui nici macar o zi impreuna,sotia apoi ,timp de alti 10 a lui Petru Dumitriu care era cu 24 de ani mai tanar ca ea, Henriette Yvonne Stahl se dedica prioritar unor experiente profunde de cunoastere si creatie.
"Voica " este o carte care rezista fara probleme si acum la lectura( cine mai are despre taranul roman o imagine idilica sa puna mana pe ea ),iar "Martorul eternitatii " este una din cele mai autentice scrieri despre transcederea spre ale zone ale constiintei.Ea saluta din mers tonele de maculatura de azi cu eticheta de " spiritualitate".

hellsteed

26 Aug 2013, 11:12

Memories, Dreams, Reflections - Carl Gustav Jung

Ce om, Jung ! Suprins sa aflu ca la baza psihologiei jungiene sta de fapt studiul experientelor personale. A acordat un mare interes studiului gnosticismului si alchimiei. Fantezist. Multe din cazurile medicale relatate au o natura paranormala.

De mic copil, Jung a fost convins ca in el exista doua personalitati, copilul elvetian si un batran erudit dintr-un secol trecut. Cand isi povesteste reveriile e ca si cum ti-ar povesti un prieten un trip psihedelic. De multe ori interpretarile viselor par bogus. Multe dintre vise le interpreteaza retroactiv, ca premonitii ce vesteau moartea unor apropiati.

Jung tried to understand that we don't know what we don't know. And that is knowledge.

aniela07

27 Aug 2013, 09:45

Vladimir Makanin -Spaima 10/10

Un adevarat scriitor rus.

aniela07

31 Aug 2013, 21:57

Matei Vișniec –Dezordinea preventivã 10/10

Pentru cã îmi plac piesele lui de teatru, am încercat și un roman scris de Vișniec. Este un roman distopic despre problematica multitudinii de canale informaţionale care, în loc sã ne transforme în oameni de acţiune revoltaţi la anunţul ororilor ce se petrec în jurul nostru, ne fixeazã dimpotrivã într-o imobilitate de spectatori resemnaţi, dopaţi în mod constat cu supradoze de informaţii deghizate în divertisment.

Despre paralizia omului sub abundenţa informaţionalã:

"In ziua de astãzi, spune George, sãracul consumator este suprainformat. Stirile plouã peste el de peste tot, sute de canale informaţionale îl asediazã. Or, acest lucru îl paralizeazã de fapt pe consumatorul de informaţie. Acesta este însã și scopul nemãrturisit dar evident al mașinii. Acest om suprainformat al societãţii de consum ajunge sã fie atât de mulţumit de faptul cã este suprainformat încât nu mai simte nevoia sã acţioneze. [...]
Omul care schimbã posturile este, de fapt, un om asupra cãruia nu se repercuteazã informaţia primitã. El nu reușește sã digere un prim eveniment, cã alte sute de evenimente stau la coadã ca sã-i pãtrundã în creier.
Asediat de mii de stimuli în același timp, omul suprainformat considerã cã și-a fãcut datoria de cetãţean prin simplul fapt de a se informa. In mod normal, dupã ce a ingurgitat aceastã listã de orori care este jurnalul televizat de la ora 20, populaţia unei societãţi normale ar trebui sã iasã în stradã și sã se arunce asupra rãului care cangreneazã lumea, sã-l extirpe sau mãcar sã încerce sã-l atenueze. Dar de fapt nu se întâmplã nimic din toate acestea. Dupã ritualul naţional al jurnalului televizat de searã, omul ia masa în familie, are conștiinţa liniștitã, eventual vizioneazã (tot la televizor) pentru a-și încheia seara un film de aventuri. Paralizia, lenea ontologicã sunt, prin urmare, condiţia existenţialã normalã a omului suprainformat. "

bremen1980

01 Sep 2013, 13:52

Are dreptate Visniec cu saturatia lui de informatie . Inainte faceam urmatorul exercitiu : timp de cateva luni ma bagam cu capul in nisip ,ca strutul . Nu mai citeam niciun ziar , nu ma mai uitam la televizor ( poate doar la unele meciuri sau la competitii sportive serioase, filme sau documentare ) , la radio evitam tot ce tinea de stiri , vorbe , comentarii , rezumandu-ma doar la muzica . Dupa ce ieseam din izolarea autoimpusa eram buimac pentru cateva zile , dar descopeream acelasi balamuc , doar numele erau un pic schimbate .Alti ministri , alte panarame la TV , alte accidente , scandaluri . In esenta - nu piedusem nimic cu adevarat important .E foarte dificil sa scapi neatins de noroiul mediatic .Ba in tramvai , ba la munca mai scapa portiuni de ''informatie utila'' spre urechile tale . Eram eu de cateva luni intro perioada de calugarie informationala si ma fost in vizita la cineva .Acolo televizorul dat la maxim tocmai oracaia despre sinuciderea Madalinei Manole . Intro secunda , toata bula mea a facut poc si am aterizat in mijlocul balamucului.

Altfel de carte citesc eu de cateva saptamani . E vorba de ''Poetica reveriei '' de Gaston Bachelard , o carte pe care am lungit-o destul si am gustat din ea doar cu lingurita . O carte care necesita liniste si confort pentru ca la Bachelard reveria este opusa visarii . Visare inseamna zvarcolire si consum de resurse psihice . Reveria presupune liniste si coborare in adancurile fiintei ,la copilarie .In reverie uitam de griji , de micile/marile spaime nocturne si suntem cu adevarat fericiti . ''Zilele sunt facute ca sa ne odihneasca dupa visele noptii '
Rar am intalnit o carte asa de relaxanta , desi ea se vrea serioasa . Cartea ar merita sa-ti fie citita de cineva ,in timp ce tu stai cu burta in sus si cu un pai intre dinti. Poti sa si adormi in timp ce-o asculti, ba chiar e recomandabil sa tragi un pui de somn in timp ce vara se scurge treptat in toamna .
Mai vorbeste/scrie mos Bachelard despre sexul cuvintelor si imperecherea lor fericita si lipsita de rusine ,despre cuplul memorie -imaginatie , in care imaginatia castiga mereu mai ales atunci cand ne reamintim copilaria . Ne-o reamintim intotdeauna mintindu-ne ,infrumusetand-o cu ajutorul imaginatiei : ''Amintirile mele nu ma recunosc ..eu si nu ele paream imaterial .Alaturi de trecutul apasator al adevaratei mele existente , supus fatalitatilor materiei , suflasem peste un trecut potrivit cu destinul meu interior , impodobindu-l cu frumusete .Si cand ma intorceam la viata de toate zilele , alergam in chip firesc la naivele delicii ale acestei memorii ireale .''
Cam despre asta e vorba in ''Poetica reveriei '' si nici n-ar putea fi altfel din partea unui om care e invidios pe alt scriitor : ''eu , care visez atata , sa-l vad pe el ca viseaza mai bine ca mine ''

aniela07

03 Sep 2013, 13:02

Il și uitasem pe domnul Bachelard... Trebuie recitit ca sã mai scap de literatura asta.

Filip Florian -Toate bufniţele 8/10

O lecturã plãcutã, care curge frumos, cu pasaje vesele, copilãrești, care alterneazã cu unele sumbre, dar fãrã sã devinã apãsãtoare. Nu cred cã poate cineva sã susţinã cã Filip Florian nu scrie bine, riguros, profesionist. Si totuși, cumva, scriitura lui pe mine nu mã prinde, mi se pare cã se eschiveazã, cã evitã sã meargã în profunzime pe subiecte delicate, dure, violente.

Romanul se structureazã pe douã dimensiuni: una a copilãriei lui Luci, în anii de dupã Revoluţie, într-un oraș mic de munte (fragmente care miros a „Bãiuţeii”), și cea a bãtrâneţii resemnate și amare a domnului Emil. Intre cei doi se naște o prietenie la prima vedere inexplicabilã, dar care își relevã sensul treptat pe mãsurã ce ne dãm seama de golul patern din copilãria plinã de nãzbâtii a lui Lucian și de eșecurile familiale ale lui Emil care eșueazã în încercãrile sale de a stabili o punte de comunicare cu propriul nepot crescut în depãrtata Franţã.

Adina Dabija -Saman 6/10

Este o carte despre evoluţia unei femei care pleacã dintr-un sat idilic de munte pentru a se muta în promiţãtorul, dar înșelãtorul București, ca mai apoi sã emigreze și sã se îmbarce într-o excursie neobișnuitã de cãutare a unui fel de șaman inuit în ţinuturile nordice îndepãrtate ale Canadei.
La sfârșit romanul penduleazã mai mult între vis și realitate lãsând senzaţia unei transe.

Murakami -Dans dans dans 8/10

O carte în stilul obișnuit al lui Murakami, cu personajul principal care trãiește cumva suspendat, dupã un divorţ din care se reface cu o viaţã cam nesãratã, dar și lipsitã de complicaţii. Este personajul tipic pentru Murakami, cu o existenţã goalã, în postura preferatã de observator, și care așteaptã ca evenimentele sã nãvãleascã peste el ca sã simtã totuși cã trãiește. Si de aici începe dansul, personajul-narator se lasã în voia lucrurilor, fãrã a reflecta prea mult asupra propriilor decizii, dar având revelaţia legãturilor ascunse care se creeazã între tot ceea ce ni se întâmplã.

Ca urmare a unui vis ciudat, povestitorul se întoarce la Hotelul Delfin al omului-oaie pe care îl gãsește complet schimbat. Se cazeazã aici, o descoperã pe recepţionera Yumiyoshi care îi povestește întâmplãrile bizare prin care a trecut în acest hotel-punte între douã lumi și se procopsește cu adolescenta Yuki, fata ciudatã cu puterni paranormale. Dacã mai adãugãm și apariţia unui fost coleg de școalã, Gotanda, acum star de cinema care îi împãrtãșește din deziluziile vieţii de vedetã, și cazurile de ucidere misterioasã a unor prostituate de lux, avem un thriller poliţist cu accente fantastice și porţiuni de criticã socialã legate sub umbrela ideii recurente a lui Murakami cã noi nu ne putem înţelege nici mãcar pe noi înșine, deci cu atât mai puţin unii pe alţii.

Adam Bodor –Zona Sinistra 9/10

Este o carte greu de digerat despre un spaţiu imaginar (dar, paradoxal, foarte familiar –cel puţin pentru un cititor român nãscut înainte de Revoluţie), un spaţiu-limitã, interzis Un strãin ajunge în zona Sinistra, pe undeva la graniţa între România și Ucraina, pentru a-și recupera fiul vitreg izolat aici ca pedeapsa pentru sãvârșirea unei infracţiuni nenumite și a-l convinge sã fugã împreunã din acest ţinut al absurdului și violenţei.
De cum ajunge, Andrej primește un alt nume scris pe o plãcuţã de metal pe care trebuie sã o poarte mereu la gât. Doar așa, despuiat de propria identitate, este acceptat în Zona Sinistra, alãturi de alte câteva zeci de oameni, cu o identitate la fel de artificialã ca și a lui.
Romanul este pictura unei stãri de dezumanizare, cu o puternicã laturã vizualã, într-o lume care se construiește pe propriile reguli, fãrã nici o legãturã cu logica, cu nevoile sau oamenilor, de unde și unele episoade de umor foarte negru.

MariaMona

20 Sep 2013, 23:17

In vacanta am citit in sfarsit Padurea norvegiana a lui Haruki Murakami - foarte buna - cel putin nota 9, dar, desi e cea mai cunoscuta carte a sa, mie mi-a placut mai mult Kafka la malul marii. Oricum m-a facut sa ascult Beatles dupa mult timp; imi place foarte mult Murakami. El sigur e un autor de nota 10.

In ultima saptamana am citit primul meu roman erotic - Elogiu mamei vitrege de Mario Varga Llosa - nu m-a dat pe spate, dar e bine scris - 7/10.

Am mai citit pe jumatate Adevarul minciunilor, tot de Llosa - o carte minunata cu eseuri despre diverse opere literare - n-am citit-o toata fiindca eseurile despre cartile necitite nu mi-au placut si mi-am propus sa le citesc dupa ce stiu despre ce e vorba. Cel mai mult in carte mi-au placut eseurile introductiv - Adevarul minciunilor - despre adevarul fictiunii si cel final - Literatura si viata - minunat! Despre cat de importanta e literatura pentru oameni si societate, despre acest "cult sectar'" din care mai facem parte foarte putini si despre o viziune a unei societati orwelliene fara literatura. Minunat de convingator - dar eu oricum sunt convinsa de mult ca literatura e foarte importanta. 10

Si am mai citit doua carti de autori rusi foarte faine si surprinzatoare:

Cartea fericirii de Nina Berberova - o carte despre destinul post revolutionar al rusilor - la ei acasa si aiurea, o carte despre cat de usor/greu este sa fii fericit - nota 10. Autoarea a emigrat in Rusia in anii '20, a trait 20 de ani la Paris si apoi in State - unde s-a lansat la peste 80 de ani. Foarte interesant - sper sa mai gasesc romane scrise de ea.

Si o carte pe gustul romanilor, cred, din generatia mea, cel putin - Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice de Andrei Makine - o fresca trista a societatii rusesti dupa al doilea razboi mondial, cu multe scene din anii '80 - atat de asemanatoare cu ce am trait noi - incat ma bucur ca le-am trait doar ca si copil. Foarte frumoasa si un pic cutremuratoare. Neaparat de citit - nota 10.

Si inchei cu ce zice Llosa dupa ce pomeneste de sondaje in care femeile citesc mai mult decat barbatii:
"Desigur, ma bucur mult pentru femei, dar imi pare rau de barbati si de milioanele de oameni care, desi pot, au renuntat sa mai citeasca. Nu numai pentru ca nu stiu ce placere pierd, ci fiindca sunt convins...ca o societate fara literatura sau in care literatura a ajuns la marginea vietii sociale - ca un viciu ascuns, devenind un cult sectar - e condamnata sa saraceasca din punct de vedere spiritual si sa-si piarda libertatea..."

Twinsen

28 Sep 2013, 20:20

Memories, Dreams, Reflections - Carl Gustav Jung

Ce om, Jung ! Suprins sa aflu ca la baza psihologiei jungiene sta de fapt studiul experientelor personale. A acordat un mare interes studiului gnosticismului si alchimiei. Fantezist. Multe din cazurile medicale relatate au o natura paranormala.
Foarte interesanta cartea, macar pentru faptul ca ilustreaza cum unul din cei mai faimosi psihologi era la randul lui dus cu pluta. :P Macar Jung avea marea calitate de a nu fi dogmatic in stilul lui Freud. Un artist mai degraba decat om de stiinta.

bremen1980

28 Sep 2013, 21:03

Despre solul din care s-a nascut psihologia -cartile lui Jacques Le Rider.La el gasesti toata nebunia vieneza de la 1900.Acolo dai si de psihanaliza , iudaism ,feminism , sexualitate devianta , s.a. Tot ceea ce modernitatea se straduieste sa construiasca si apoi postmodernitatea sa atace isi gaseste radacini in spatiul cultural vienez. O perioada de o fertilitate inspaimantatoare in mai toate domeniile : stiinta , literatura , muzica , pictura , arhitectura , psihologie , economie , politica , etc.
Am citit vara asta "Modernitatea vieneza si crizele identitatii " si am ramas impresionat de rolul pe care l-a avut Viena pentru cultura moderna europeana .La noi s-a tras prea mult pe influenta franceza fiind neglijate celelalte spatii culturale la fel de importante.

bremen1980

09 Oct 2013, 10:54

Am citit in urma cu cativa ani un jurnal excelent '' Placerea de a te povesti tie insuti '' de Julien Green .Mi-a placut foarte mult desi nu mai tin minte nimic din aceasta carte . :((
Am gasit la anticariat o noua carte scrisa de Julien Green , am cumparat-o si apoi am citit-o . E vorba de ''Leviathan '' - o povestire destul de tensionata despre un nene pe la 40 de ani care se indragosteste de o spalatoreasa de 18 ani . Povestea se desfasoara intrun oras mohorat de provincie unde doar adulterurile si barfele pot sa-i mai tina pe bietii oameni agatati un pic de viata si sa-i scapa de imensa plictiseala menita sa-i inghita .
Toate bune si frumoase pentru indragostitul nostru, numai ca fata se mai ocupa si cu prostitutia si de aici gelozie , urmariri , violenta . In plus fiinta asta ravnita de toti barbatii orsului este folosita de femeie fara scrupule . Folosita pentru a aduna barfele necesare ca oxigenul pentru o batrana care-i poate stapani pe ceilalalti doar atunci cand ii cunoaste in cele mai mici detalii.
O carte plina de personaje contorsionate pline de ura fata de ceilalti , dar mai ales pline de ura de sine . Oameni sufocati care nu pot sa evadeze si traiesc urmand un destin implacabil care-i mana de la spate . O nefericire generala de care scapa doar firile mediocre .
'' Leviathan '' bate un ''Click si-un ''Cancan'' .

MikkaelWolfganger

20 Oct 2013, 15:23

Hai sa ma mai laud si eu cu ce am citit recent.Am cam renuntat eu la sportul asta, dar tot am mai adulmecat vreo cateva titluri.

1.Quintus din Smyrna-Razboiul Troiei sau Sfarsitul Illadei.

Carte luata cu 3 lei dintr-un anticariat si pe care am dat-o gata numaidecat(citesc foarte repede tot ce inseamna mitologie greaca).Este ceea ce sunt si Illiada si Legendele Olimpului, doar ca se axeaza in particular pe, evident, sfarsitul Troiei,detaliindu-l.Si ce poate fi mai grandios decat sa vezi o droaie de eroi ale caror nume le uiti la 2 secunde dupa ce le citesti, aruncandu-se in lupte vitejesti, fara nicio tactica prealabila si sfarsind de cele mai multe ori prost ori foarte prost.Ah, era sa uit, m-a amuzat intotdeauna teribil bogatia referintelor genealogice in opere de asta factura, ale unor personaje, nu episodice, ar fi mult spus, ci pur si simplu personaje de 1 rand.Unde Homer dadea dovada de bun simt, iar Al. Mitru de simpatie pentru cititor, Quintus al nostru nu are pic de mila.Cartea e ticsita de nume proprii si grade de rudenie.Nota....9.5(orice vinde mitologia greaca si nu numai, eu cumpar).

2.Marius Lungu-Statele lumii.Antologie.

Din ciclul lectura profesionala.O carte groasa, depasita de timp(asta in conditiile in care a aparut prin 2008),e de fapt un amalgam de informatii pus mai mult sau mai putin bine in pagina.Nu prea reuseste sa se faca interesanta si atractiva, desi se adreseaza unui public care are tangente minore cu domeniul geografic.As recomanda oricand cartile lui Ion Nicolae in locul astia.Nota 6.5.

3.Epopeea lui Ghilgames

Cea in versuri, ciuntita de vreme si tradusa de un francez din sumeriana si apoi retradusa de romani dupa francez..A fost greu sa ma tin dupa versurile destul de rastotite fara sa imi pierd rabdarea, mai ales ca unele tindeau sa devina non-sensice datorita deteriorarii documentului initial.Prefer repovestirile.6.

4. Sylvie Germain-Cartea noptilor

Roman-cronica de familie.Se urmareste destinul familiei Peniel, o familie marcata de tot felul de ghinioane,blesteme si omoruri,pe o durata de vreo 100 de ani.M-a captat atmosfera densa, aproape sufocanta, dar stilul ala metaforic, cu simbolisme garla m-a lovit fix in moalele capului.Nota 7.

5.Guy Lesping-Ultima rafala in Birmania

Literatura de razboi ieftina.Un nene locotenent pe nume Ross, incepe sa o arda in stil eroic prin boschetii Asiei de SE, mai apar si ceva flashback-uri ce il implica pe el si pe o duduie pe plaja si vreo cateva controale de japonezi care cad pentru imparat.O lectura pe care nu pot sa nu ajung sa nu o confund cu alte zeci de carti ieftine despre razboi,despre bravi eroi, despre tinere pe plaje.Nota 5.

Miiku

25 Oct 2013, 22:41

Se pare ca numa eu am citit carti marunte. :))
Am auzit ca merita citit " The Maze Runner - James Dashner " , am citit si al 2-lea volum. Si chiar merita. :)

bremen1980

31 Oct 2013, 22:50

In seara asta am cumparat "Frankenstein " de Mary Shelley cu 50 bani din Carrefour Unirea.Cand o s-o citesc si pe asta chiar nu stiu .

White1

31 Oct 2013, 23:21

Cand ai chef de o plictiseala ca la carte 8-|

aniela07

01 Nov 2013, 14:10

Eric-Emmanuel Schmitt –Pe când eram o operã de artã
O carte drãguţã. Ar fi nedrept sã îi dau o notã pentru cã nu e chiar genul meu și nu vreau sã descurajez pe nimeni.

"Nu, nefericitule ! Sclav e prea mult ! Sclavul are conștiinţã! Sclavul își dorește sã fie liber! Nu, vreau sã devii mai puţin decât un sclav. Societatea noastrã e organizatã în așa fel încât e mai bine sã fii un obiect decât o conștiinţã. Vreau sã devii obiectul meu. Atunci vei fi în sfârșit fericit ! Te vei plictisi într-o perfectã fericire."

Amos Oz –Cutia neagrã 8/10
Un roman epistolar în care schimbul de scrisori penduleazã între extremele sentimentale și ideologice dintre Ilana, fostul ei soţ, Alec, și actualul soţ, Michael. Ilana încã mai este iremediabil atrasã de Alec de care o leagã și un copil pe care l-au avut împreunã, Boaz, adolescentul renegat de tatãl natural care vrea sã se detașeze de violenţa vieţii israeliene cu o agresivitate neînţeleasã de cei din jur, dar folositã în propriul folos financiar și sentimental de tatãl vitreg, Michael .

"Evreii şi-au construit o ţarã. Nu pe cea care ar fi trebuit, dar au construit-o! Pe dos –dar au construit-o. Fãrã Dumnezeu –dar au construit-o! Acum sã aşteptãm şi sã vedem ce va spune Dumnezeu."

Dora Pavel -Pudrã 7/10
Un tânãr restaurator de artã se trezeşte într-un sicriu din ceea ce pare sã fie o moarte temporarã, chiar înaintea zilei propriei sale înmormântãri. Incepe sã bântuie prin oraş unde întâlneşte tot felul de figuri mai fantomatice decât el, deşi „mai în viaţã”.

"Sã revii dupã douã zile, sã încerci sã repari nu ruşinea de a fi murit de o moarte clinicã, adicã una ezitantã, neîmplinitã, ci imprudenţa şi impudoarea de-a te fi întors la viaţã atunci când toţi te ştiau mort, când pãrinţi şi fraţi, veri, unchi şi mãtuşi, vecini, cunoscuţi şi colegi se obişnuiserã sau începuserã sã se obişnuiascã cu asta, şi ceea ce pãrea devastator, imposibil de suportat, gândul unei pierderi premature [...] luase deja aerul normalitãţii..."

Dumitru Tepeneag -Camionul bulgar 8/10
Este o îmbinare de teorie literarã și aplicarea ei în construcţia propriu-zisã a romanului (probabil de aici și subtitlul de șantier în aer liber). O carte iniţial fãrã subiect își dobândește treptat substanţa în jurul reflecţiilor asupra modului în care sã se întâmple scrierea și al unei curse de camioane.

chuckyfan

04 Nov 2013, 10:07

Liviu Rebreanu - Ciuleandra - M-am simțit cumva obligat să citesc și asta ( ar mai fi și Răscoala ) după ce am parcurs Ion ( obligat ) și Pădurea Spânzuraților. Dacă mă uit acum în spate, nu e Rebreanu un scriitor atât de prost pe cum îl credeam. Într-adevăr, încă nu pot să-i înghit descrierile făcute "a la compunere de clasa a cincea", dar altceva n-am să-i reproșez.
Aș situa acțiunea nuvelei de față undeva între celelalte două menționate mai sus ( vorbind strict de stârnirea interesului meu ). E mai interesantă ca Ion, dar nu mai interesantă decât Pădurea Spânzuraților. Finalul e foarte previzibil.

7 / 10

Michael Cordy - Lucifer - Habar n-am ce să zic. Mi-a plăcut. Cred că seamănă cu romanele lui Dan Brown. Am mai cumpărat și Codul lui Iisus de același autor. Să văd când îmi fac timp s-o citesc.
6.5 / 10

Acum citesc Koji Suzuki - Ring 1. Până acum câteva zile nu știam că celebra franciză are la bază o serie de cărți. De remarcat faptul că filmele nu seamănă aproape deloc cu cartea. Nici măcar videoul blestemat.

MariaMona

06 Nov 2013, 21:46

Am citit prima mea carte de un autor albanez - Generalul armatei moarte de Ismail Kadare. O carte destul de statica, dar interesanta despre un general si un preot italieni care se duc in Albania prin anii '60 pentru a recupera oasele soldatilor italieni morti acolo in al doilea razboi mondial. 8/10

Am citit de Khaled Hosseini Si muntii au ecou, o carte ce se intinde pe mai multe generatii de afgani si povesteste destinele lor intertesute. Tot nota 8.

Am citit Inferno de Dan Brown care nu credeam ca o sa imi placa, dar totusi m-a surprins - mai ales finalul. Un genetician de geniu lasa mostenire umanitatii un balon cu un microb, ceva care va schimba soarta umanitatii, adica va reduce drastic populatia, savantul fiind de parere ca o astfel de solutie dramatica este necesara pentru supravietuirea planetei si a speciei umane. Despre ce virus este vorba, va fi el gasit si oprit a se extinde de renumitul profesor Robert Langdon si o doctorita britanica stabilita in Italia afli abia in paginile finale. Pe mine m-a frapat despre ce era de fapt vorba si de posibilitatea ca acest lucru sa se fi intamplat deja in realitate... Interesant - nota 7.

Sub dom de Stephen King a fost o carte buna, un thriller sci-fi asa cum scrie el. Am citit-o pe nerasuflate si am vazut si sezonul 1 din seria Under the Dome ca urmare. Nota 10 (cartea) pentru cum te face sa simti vizavi de personaje.

Cartea care mi-a placut cel mai mult insa in ultimul timp a fost Umbra Vantului de Carlos Ruiz Zafon. O carte minunata despre cum o carte influenteaza destinele celor ce o citesc. Tanarul erou de vreo 11 ani este dus de tatal sau intr-un loc super secret - Cimitirul cartilor. Aici are voie sa isi aleaga o singura carte de care trebuie sa aiba grija toata viata. Cum citind aceasta carte, eroul nostru devine obsedat de autor si viata lui, cum incepe propria viata sa semene cu romanul si cu viata autorului si cum se termina toate astea veti afla citind aceasta minunata carte de nota 10.

White1

06 Nov 2013, 22:55

Si eu l-am desccoperit recent pe Kadare. Generalul Armatei Moarte mi s-a parut un roman foarte bun dar sunt mult mai interesante scrierile care au ca subiect kanunul- stiu ca este mentionat trecator si in Generalul...Incearca Aprilie Spulberat si Florile Inghetate din Martie, s-ar putea sa iti placa mai mult.

MariaMona

07 Nov 2013, 10:16

Suna interesant, oricum si din cartea asta iti dai seama ca albanezii au niste cutume mai aparte. Mersi de sugestii - o sa le caut prin librarii!

sigalia

08 Nov 2013, 16:24

faraimaginatie

08 Nov 2013, 18:49

Si eu am citit ceva de Kadare si nu m-a impresionat absolut deloc. Tot timpul am preferat sa cred ca a fost o traducere extrem de proasta. (in engleza) Am gasit cartulia aia intr-un anticariat, se numeste The Ghost Rider si e o "respunere" a unei balade folclorice albaneze. Mi s-a parut foarte slabuta. Dar, cum am zis, prefer sa cred ca traducerea a fost proasta. Mi-am tot zis ca incerc si altceva de la el dar nu am pus mana pe alta de la el. Bine ca mi-ati adus voi aminte acuma. :)

bremen1980

08 Nov 2013, 19:02

Mi-a placut ''Generalul armatei moarte '' desi se vede in carte un nationalism din ala de tip ceausist : popor mic si oprimat care-si apara tara , nevoile si conducatorul .
Mai citisem un roman istoric scris de Kadare si la fel se aparau aia si parjoleau totul in calea dusmanilor ( turci ) .
Se pare ca functioneaza la popoarele astea mici mentalitatea asta de ''rezistenta in fata furtunii ''/''cetate asediata ''.
Pe aici nu se trece .... fara spaga !

White1

08 Nov 2013, 21:02

The Ghost Rider chiar suna cool pe langa traducerea din limba romana care e nici mai mult nici mai putin decat "Cine a adus-o pe Doruntina?" (dupa titlu si descriere asta pare sa fie) :)) Mie mi-a placut, nu stiu daca are legatura cu traducerea sau cu altceva. Daca nu o sa-ti placa Aprilie Spulberat nu cred ca o sa-ti placa altceva de la el :D

faraimaginatie

08 Nov 2013, 22:07

Ba asta cu Doruntina e. :)) Super titlul. Nu stiu, mie mi s-a parut slabut scrisa cumva... Habar n-am sa explic exact. O fi traducerea! Nici nu mai tin minte exact ce se intampla acolo, un soi de mit al Zburatorului de sorginte albaniana (albaneza? :"> ) Parca si registrul se schimba mereu, era cand modern, cand traditional-folcloric asa. Am citit-o repede, totusi, so that was a plus. O sa incerc asta cu Aprilie sa vad daca am mai mult noroc.

White1

08 Nov 2013, 23:40

Pai dincolo de filonul mitologic si intriga politista povestirea se vrea un fel de prezentare a ratiunilor din spatele aparitiei kanunului (o serie de legi transmise la inceput si pentru multa vreme pe cale orala care reglementau cam toate aspectele vietii albanezilor din zona muntoasa a tarii). Nu ai cum sa iti dai seama de chestia asta daca nu ai citit Aprilie Spulberat inainte (unde kanunul e atotputernic, iar subiectul e abordat intr-o maniera mult mai directa).

Parca si registrul se schimba mereu, era cand modern, cand traditional-folcloric asa. .

E amuzant ca in Aprilie Spulberat actiunea se petrece in epoca contemporana dar are un aer de Ev Mediu, cel mult de epoca moderna in timp ce in "Doruntina" e exact invers. Poate pentru ca in ultima actiunea e vazuta prin prisma lui Stressi, un reprezentant al statului in timp ce in Aprilie..legea in sensul pe care il intelgem noi e aproape total absenta.

MariaMona

09 Nov 2013, 11:40

Am citit de Khaled Hosseini Si muntii au ecou, o carte ce se intinde pe mai multe generatii de afgani si povesteste destinele lor intertesute. Tot nota 8
.

Ai citit si aparitiile anterioare/''Vanatorii de zmeie '' si ''Splendida cetate celor o mie de sori " ?Cum ti s-a parut comparativ cu ele ?

Le-am citit, da, si pe astea. Parca Si muntii au ecou e un pic mai optimista sau, priveste, daca vrei, destinele afganilor dintr-un punct de vedere mai occidental, mai putin subiectiv - in carte apar si cateva personaje non-afgane care cumva dau alt ton povestirii. Vanatorii de zmeie m-a emotionat la lacrimi, Splendida cetate a celor o mie de sori mi s-a parut in acelasi ton, dar Si muntii au ecou are un pic alt tonus - o schimbare bine-venita din punctul meu de vedere.

sigalia

10 Nov 2013, 11:01

MariaMona

11 Nov 2013, 21:18

@ MariaMona - multumesc.

Hosseini are o nota intensa de dramatism , o tensiune sufocanta careia nu i te poti sustrage.L-am citit si eu cu placere,cu sufletul la gura,dar acum sunt nehotarata putin daca sa citesc si "Si muntii au ecou",mi-e teama ca nu o sa ma mai surprinda/prinda ca la primele doua.Dar iata ca tu spui ca perspectiva e putin diferita.

Pai, acum, ce sa zic... "beaufy is in the eye of the beholder" - nu-i sigur ca tu vei privi cartea cu aceiasi ochi. In definitiv dramatismul situatiei din Afganistan e acelasi. In cartea amintita insa parca se pune accentul mai mult decat pe drama afganilor - pe ceea ce traiesc ceilalti in legatura cu aceasta drama - fie afgani emigrati, fie occidentali. E un pic altfel, mie mi-a placut.

bremen1980

21 Nov 2013, 11:22

A inceput de ieri targul de carte Gaudeamus 2013 . In ultima vreme m-am obisnuit cu chilipirurile din anticariate sau cu cartile imprumutate de la bibliotecile de cartier , dar o sa dau o tura prin targ sa vad noutatile .

varu

21 Nov 2013, 11:33

o sa dau o tura prin targ sa vad noutatile .

Mda. Oare merita aruncati douaj' de lei sa vedem cat de pervers era Joyce? :-?
http://www.editura-art.ro/carte/draga-nora

bremen1980

21 Nov 2013, 11:42

De la Art ar merge asta :

http://www.editura-art.ro/carte/extinctie

Si o ciudatenie de la o noua editura :

http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/cimitirul-telespan :-/

varu

21 Nov 2013, 11:45

De la Art ar merge asta :

http://www.editura-art.ro/carte/extinctie

Pe asta o citesc eu zilele astea & sunt aaabsolut extaziat. Poate revin & cu o parere la final. Ce dement!

bremen1980

21 Nov 2013, 11:50

De la Art ar merge asta :

http://www.editura-art.ro/carte/extinctie

Pe asta o citesc eu zilele astea & sunt aaabsolut extaziat. Poate revin & cu o parere la final. Ce dement!

Am mai citit ''Vechii maestri '' si '' Da '' .Mi-au placut amandoua .:D

kingdogg69

23 Nov 2013, 00:26

A citit cineva Dragoste in vremea holerei? Merita?

anaemona

23 Nov 2013, 02:51

Cred ca au citit-o mai multi :) Depinde. Cartea e incomparabil mai buna decit filmul. Din punctul meu de vedere se citeste foarte usor, asa ca ai putea-o incerca.

chuckyfan

23 Nov 2013, 23:45

Profitând de toate reducerile astea, mi-am luat patru cărți de pe Emag, și anume:

Kaputt - Curzio Malaparte
Gradina de ciment - Ian Mcewan
Padurea Norvegiana - Haruki Murakami
Ziua in care mi-am ucis tatal - Mario Sabino

Gradina de ciment si padurea norvegiana le-am luat datorită recomandărilor din topicul ăsta, iar celelalte două mi-au făcut cu ochiul. Btw, ce ar mai fi de citit de la mcewan si murakami? după atâta junk literature, cred că a venit vremea să mă apuc de citit cărți mai pretențioase. :))

Momentan citesc În Puterea Nopții - Dean Koontz, prima carte din trilogia Moonlight Bay. Nu știu de ce, dar am impresia că Dean ăsta are un stil foarte inedit de a scrie și-mi place la nebunie.

White1

24 Nov 2013, 07:35

Nu stiu daca e neaparat inedit dar cu siguranta e awesome. "Miezul Noptii" e cel mai fain roman horror pe care l-am citit (nu ca as fi citit foarte multe romane horror, din pacate). Tin minte ca actiunea se petrecea intr-un orasel imaginar care se numea Moonlight Cove asa ca se poate sa existe vreo legatura intre "Miezul Noptii" si ce citesti tu acuma.

MariaMona

24 Nov 2013, 11:48

varu

24 Nov 2013, 13:24

James Joyce - Dragă Nora
Din care aflăm printre altele că omul a deschis primul cinematograf (http://en.wikipedia.org/wiki/Volta_Cinematograph) din Irlanda (acelasi nume, in acelasi an cu primul cinematograf din Bucuresti).

http://img51.imageshack.us/img51/6825/o1oc.jpg
http://img585.imageshack.us/img585/7627/f1pj.jpg

bremen1980

24 Nov 2013, 14:03

Nu te-ai abtinut si ai cumparat-o :">
Mi-a placut asta cu ''din care aflam ...'' . Asa incepeau unele capitole alea din multe carti ale secolului 19 :
Capitolul 3 din care aflam :ca Frank ramane sarac . Secretul testamentului . Rudele dusmanoase .O hotarare pripita . Frank o intristeaza pe Caroline . Calatorie primejdioasa sub arsita . Frank face cunostinta cu rautatea strainilor . Un prieten unde nu te astepti . Domnul Taylor si propunerea lui fabuloasa.

Am fost si eu la targul asta de carte si mi-am luat niste romane istorice de la ALL .Era imposibil sa rezisti ofertei lor de 3 lei sau de 7 lei . Am cumparat ''Revolutia franceza '' 2 vol . de Max Gallo , academician care scrie o istorie de popularizare , un pic romantata , dar pe linia oficiala si fara sa bata campii. Am mai citit de el alte carti , si ma declar multumit . La 3 lei volumul , de la 30 lei , nici n-ai cum sa faci mofturi :-O .
Tot la 3 lei mai erau alte zeci de titluri de istorie , de remarcat seria despre imparatii romani.

Am si inceput sa citesc din cartea despre revolutia franceza , si ''se citeste singura '' , ca sa folosesc un cliseu . O anecdota interesanta - Ludovic al xvi lea face o vizita la un colegiu .Acolo un tinerel timid ii citeste regelui un discurs de intampinare .Era vorba de Maximilien Robespierre >:) .

http://www.all.ro/colectia_roman-istoric/revolutia-franceza-poporul-si-regele-vol-1.html

Pe la RAO ar fi fost reduceri de 50 % , dar eu nu le-am vazut :-O .
Pe la Humanitas ,ca de obicei , preturi cam maricele si reduceri subtirele.
Polirom - de vreo 3-4 ani astia tot plimba niste carti pe la 10 lei .Nu le-au mai reimprospatat. Cand duduia economia , reduceau cartile pana la 4 lei .

De la an la an parca acest targ devine tot mai cenusiu : lansari tot mai putine si reduceri subtiri ( cu mici si notabile exceptii ) .O apatie se instaleaza incet de cativa ani si aspectul general tinde spre derizoriu ,

varu

24 Nov 2013, 14:35

Mda.

La capitolul ieftinaciuni. Fiind "sub influenta", am luat "Da"/Thomas Bernhard, dar de pe Elefant. "Vechi maestri" nu mai aveau. (In aceeasi colectie au aparut si romanul dupa care s-a facut filmul ala despre care ai scris tu, "Un om care doarme" & "Berlin Alexanderplatz" dupa care a facut Fassbinder filmul).

N-am gasit "Vechi maestri" nici la targ.
Iar de la senzationalismul de secol XIX sa trecem la paranormalul de secol XXI. Una dintre cartile mele preferate all times e "Jurnalul" lui Gombrowicz, pe care l-am citit de doua ori, o data in adolescenta & a doua oara acum cativa ani & pe care cred ca o sa-l citesc o data/decada. Era aproape toata colectia asta de ieftinaciuni la "Paralela 45" & am vazut & romanul asta (http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-contemporana/posedatii-153787.html) al lui Gombrowicz. Nu eram eu asa de hotarat din motivul "cand naiba sa-l mai citesc pe asta", hai sa mai dam o tura. Ma intorc dupa o rotatie completa, se vandusera toate exemplarele din cartea asta (10? 15?), celelalte titluri din colectie ramasesera la acelasi nivel in stiva. Unde e frate (in)secta asta obscura care epuizeaza stocul cat timp clipesc eu de 3 ori si dau un tur de pista? :-O

bremen1980

24 Nov 2013, 14:43

Nici eu n-am cumparat mai multe carti de la ALL , gandindu-ma ca totusi viata e scurta si trebuie sa mai si selectezi ce citesti. Doar asa sa umplu spatiul si sa-mi fac nu stiu ce biblioteca ?? Nu mai fac lucrul asta . Gata cu sacosele de carti . In plus am cumparat in ultima vreme o gramada de carti de 1 leu de prin anticariate . Literatura serioasa , vechi BPT-uri, sau de la Univers.
Timp si chef sa fie .

varu

25 Nov 2013, 18:42

:-&

-Țineți minte primul film văzut?
-A, îmi place să-mi amintesc asta !... Cred c-aveam vreo 5 ani. M-au dus la Balada Siberiei, o melodramă sovietică; neavând o altă opțiune, se îngrămădea orașul ca la halva. Mai țin minte câteva cadre. Înghesuială de nedescris, vindeau locuri și în picioare. Am ieșit cu o durere de cap criminală și am vomat din suflet pe zidul cultural. Tata, jenat, mă ținea de cap; ieșea lumea, catharsis. Nu știu ce am avut, pentru că orice film, cam un an și ceva de atunci, îmi inducea starea asta de disconfort fiziologic, chiar și Stan, chiar și Bran. Am descoperit migrena odată cu cinematograful. Găsiți că a fost o premoniție pentru tot ce avea să urmeze? Și eu.

+++++++++++++++++++++++++++++

-Mi-ar plăcea să intrăm în mintea regizorului Mircea Daneliuc. De la ce porniți la regizarea unui film? O atmosferă anume, o idee, un neastâmpăr, nevoia de-a te elibera de un preaplin?
-Greu să explic, am mai încercat. Neastâmpărul, nu, cu neastâmpăr nu se face nimic. Neastâmpărul și preaplinul te duc inevitabil la cârciumă. Zăcământul național de locvaci și veleitari provine din neastâmpărați însetați. Lucrul de care mă întrebați e o încordare încremenită. Uneori, plimbăreață. Alteori, se petrece în somn. Și cărțile, și filmele vin la fel, de la o frază, de la o scenă. Lucrurile acestea apar fără să le cauți. În ce mă privește, muncesc apoi să întrevăd un final. Pe urmă abia încep să mă trag spre început, către motivațiile lui. Toate astea se fac în minte și în scenariu. Filmul se turnează după aceea, conform unui plan calendaristic, nu mai e loc de fâțâieli.

+++++++++++++++++++++++++++++
>:)

http://imagizer.imageshack.us/v2/640x480q90/707/a2v9.jpg

+++++++++++++++++++++++++++++

https://imagizer.imageshack.us/v2/369x369q90/36/72gv.jpg

Twinsen

25 Nov 2013, 21:34

Da' cand o fost Daneliuc pe Cinemagia? :-O

Asta imi aduce oarecum aminte de momentul cand am participat prima data la discutii pe un forum pe internet, prin anul 2000. Initial am fost surprins sa vad virulenta discutiilor si modul in care unele personalitati erau atacate. Mai ca as fi zis la fel ca Mirciulica asta, ce fosa septica! Dar mi-am dat rapid seama ca libertatea asta de exprimare e pana la urma un lucru fantastic. Ca pe net oamenii sunt deseori mult mai sinceri ca in viata reala. Si ca daca reusesti sa-ti tii orgoliul sub control, ai deseori mult de invatat din discutii cu oameni care critica sau chiar injura, ori pe tine personal ori valorile importante pentru tine.

varu

26 Nov 2013, 07:02

Eh, ăsta e stilul lui de turbat, să te facă Daneliuc fosă septică e comparativ pe scara valorilor cu s-o facă pe Agnes Varda cucoană cu ifose abisale. Iar rant-ul și răfuiala lui sunt țintite precis, m-am prins (cred) din alt fragment din carte la cine se referă, care e userul pe care are boală.
Dar gata cu bârfa, trebuie să mai și muncim. :P

bremen1980

26 Nov 2013, 11:23

Dar mi-am dat rapid seama ca libertatea asta de exprimare e pana la urma un lucru fantastic. Ca pe net oamenii sunt deseori mult mai sinceri ca in viata reala. Si ca daca reusesti sa-ti tii orgoliul sub control, ai deseori mult de invatat din discutii cu oameni care critica sau chiar injura, ori pe tine personal ori valorile importante pentru tine.

Bine zis. Asta e si parerea mea : abia in spatele ecranului ,omul isi arata adevarata fata . Daca e vitelus in viata de toate zilele ,si pe net o sa impunga . Poate doar pe siturile matrimoniale se mai umbla cu cioara vopsita .

Despre nenea Daneliuc : sa-i vedem filmele turnate inainte de '89. Ce a facut dupa '89 ,nu prea mai rezista . Prafuiala , vulgaritate , istericale . E clar ca omul a obosit si nu mai are ce sa mai dea .
Am revazut recent ''Aceasta lehamite '' - nota 6 cu indulgenta .

stalex

27 Nov 2013, 14:52

"Nu prea" mai rezista? Esti exagerat de indulgent.
Ca veni vorba de fosa septica, iti amintesti de Patul conjugal?

bremen1980

27 Nov 2013, 20:37

"Nu prea" mai rezista? Esti exagerat de indulgent.
Ca veni vorba de fosa septica, iti amintesti de Patul conjugal?
L-am vazut si pe asta . Alta capodopera :P

faraimaginatie

28 Nov 2013, 21:14

A citit careva ceva de Vlad Zografi? Eu, sa fiu sincera, nici n-am auzit de el pana acum vreo saptamana cand am primit cadou o cartulie cu ceva piese de teatru. America si acustica ii zice. Si-mi chiar place tipul. Oare de ce n-am auzit de el pana acu? Is singura?

varu

28 Nov 2013, 21:39

Eu am auzit de el, dar n-am citit nimic din ce a scris. Tipul e fizician de formatie, nu literat si e de multi ani implicat la Humanitas ca editor pe langa Liiceanu.
Am auzit de el ca atunci cand s-a dus la Humanitas sa se angajeze i-a zis lui Liiceanu ca are de terminat un doctorat in fizica la Paris & asta a crezut imediat ca e un impostor mitoman & l-a trimis la plimbare "du-te si termina doctoratul si mai vedem". Si asta a revenit si a batut la usa "domne am terminat doctoratul , ma angajezi?". A povestit Liiceanu faza asta la TV in urma cu multi ani, nu stiu cat de romantata e povestea sau tipul chiar e un wacko.

Ah si mai imi aduc aminte ca faceau astia misto de el vara trecuta la scandalul cu demiterea lui Basescu. Asta era in tabara pro-basista si combatea si a reusit sa scrie pe blog doua articole cu titluri diametral opuse unul dupa altul. S-ar putea sa fie totusi wacko. :P

http://img842.imageshack.us/img842/7242/qd51.jpg

faraimaginatie

28 Nov 2013, 21:42

Da, dupa cum scrie nici eu nu cred ca-i normal. De-aia-i si iese asa de bine. :D Mi se pare foarte amuzant.

varu

29 Nov 2013, 11:01

Three unpublished JD Salinger stories appear online (http://www.mediafire.com/view/78n5ptwquvq11g6/Three%20Stories%20-%20J.%20D.%20Salinger.pdf)

bremen1980

29 Nov 2013, 11:25

Three unpublished JD Salinger stories appear online (http://www.mediafire.com/view/78n5ptwquvq11g6/Three%20Stories%20-%20J.%20D.%20Salinger.pdf)

Am citit de doua ori ''De veghe in lanul de secarica '' , dar nimic altceva de la Salinger .

Sa povestesc si eu cum am dat peste Salinger .Prin 1997mergeam cu autobuzu'si soferul daduse drumul la radio .Muzica,gargara si la un moment dat concurs cu premii.Realizatorul citeste un pasaj in care un pusti paraseste scoala si incepe sa umble brambura prin oras.Incepe sa-mi placa tot mai mult pasajul, dar ma oftic dupa ce un agarici suna , raspunde la interebare (despre ce carte este vorba ?) si pune mina pe premiu.Retin din toata discutia si ceva cu secara si numele de Salinger. Intru peste citeva zile la o librarie din Pantelimon si o intreb pe duduie de secara si Salinger.''De secara nu stiu ,dar am pe unu cu numele asta''.Ma holbez la ce-mi aduce -''Calatorie la capatul noptii'' de L.F.Celine,o cumpar ,o citesc si ma indragostesc (din greseala) de Celine .Peste vreo 3 ani (la libraria din Dr.Tab. )dau si de Salinger cu secara lui si hop ca-mi place si asta.
Saliger, la viata ta /Ti-a placut secarica .

chuckyfan

30 Nov 2013, 10:01

Am terminat În Puterea Nopții - Puțin prea mult sf pentru gusturile mele.
7.5 / 10

Acum citesc Carrie în paralel cu Grădin de ciment

bremen1980

30 Nov 2013, 14:27

Am terminat În Puterea Nopții - Puțin prea mult sf pentru gusturile mele.
7.5 / 10

Acum citesc Carrie în paralel cu Grădin de ciment

Ce-a zis McEwan cand a terminat ''Gradina de ciment '' ??? Betoooonnn .
Mie mi-a placut mult , dar am citit-o cu ceva vreme in urma si nu mai tin minte multe lucruri din ea.

Kramer

01 Dec 2013, 23:38

http://www.bookblog.ro/top5/top-5-ce-status-si-ar-pune-personajul-tau-preferat-pe-facebook/

Cine a scris replicile dupa Caragiale, respectele mele eterne!

varu

04 Dec 2013, 09:52

Poetics of Depression - Chapters 1 & 2. Citite una dupa alta, in doua nopti consecutive. (Un om care nu doarme, DaDa, haha).
10/10 amandoua.

http://img707.imageshack.us/img707/7917/486y.jpg

chuckyfan

04 Dec 2013, 19:57

Grădina de Ciment - Absolut fantastică. Scurtă, dar bună. 9 / 10

Carrie - Un fel de meh, parcă nu e King. Sau mi se pare. Oricum, mediocră față de alte opere ale sale.

Urmează Pădurea Norvegiană. Să vedem japonezii cum se descurcă cu literatura :))

Twinsen

04 Dec 2013, 20:05

Carrie - Un fel de meh, parcă nu e King. Sau mi se pare. Oricum, mediocră față de alte opere ale sale.
U jokin'? :))
Urmează Pădurea Norvegiană. Să vedem japonezii cum se descurcă cu literatura
Se descurca, dar ceva imi spune ca te vei plictisi.

Malombra

04 Dec 2013, 21:05

îmi fac bagajele şi plec la cluj

http://img36.imageshack.us/img36/171/2jd.bmp

http://uk.phaidon.com/store/art/art-cities-of-the-future-9780714865362/

chuckyfan

04 Dec 2013, 21:24

Carrie - Un fel de meh, parcă nu e King. Sau mi se pare. Oricum, mediocră față de alte opere ale sale.
U jokin'? :))

nu glumesc. mie nu mi-a plăcut la fel de mult ca Salem's Lot, The Shining sau Talismanul. Cam asta am citit scris de el până acum.

MariaMona

08 Dec 2013, 22:54

Dictaturile si regimurile totalitare au fost si sunt diferite. Nu cred ca exista unul la fel, iar cele din America de Sud sunt diferite de cele din Europa de Est. E bine ca exista reportaje, documentare, carti de istorie care ne fac sa ne facem o idee despre ce au trait altii. Dar e si mai bine ca exista scriitori care ne fac sa intelegem CU SUFLETUL ce inseamna 'desaparecidos' sau alte aspecte diferite de ce-am trait noi. O carte minunata pe care v-o recomand "Despre dragoste si umbra" de Isabel Allende.
http://www.youtube.com/watch?v=cNAk9C_ky68

sigalia

10 Dec 2013, 14:39

Dar e si mai bine ca exista scriitori care ne fac sa intelegem CU SUFLETUL ce inseamna 'desaparecidos' sau alte aspecte diferite de ce-am trait noi. O carte minunata pe care v-o recomand "Despre dragoste si umbra" de Isabel Allende.

Nu am citit "Despre dragoste si umbra" dar iti dau perfecta dreptate.Allende e magistrala in sensul in care spui cu non-fictiunea.
"Tara mea inventata " +''Paula" +''Suma zilelor" au fost pentru mine un regal :)

http://blog.isabelallende.com/

faraimaginatie

11 Dec 2013, 20:12

Eu tocmai ce-am terminat, intr-un final, Journey to the End of the Night a lui Celine. Mi-a luat 2 luni jumate si m-a secat de toata energia at times. Anyway...mi-a placut destul de mult. Irat personaj principal, extrem de uman though. N-am vrut sa-mi placa da mi-a placut ...si m-am simtit vinovata din cauza asta pe alocuri.

bremen1980

11 Dec 2013, 22:08

faraimaginatie

11 Dec 2013, 22:14

Nu stiu, mi se pare genul de scriitura care ar gadila mai mult tendintele anarhice ale adolescentilor. Cu toate astea, mi-a placut, am zis. Ar fi ajutat, intr-adevar, sa nu-i stiu (dez)orientarile politice.

bremen1980

11 Dec 2013, 22:19

varu

11 Dec 2013, 23:31

Nici eu nu stiu daca mi-ar mai placea asa de mult ca prima data .Probabil ca nu .
Am incercat sa-i citesc " Guignol 's Band " tradusa in urma cu 2-3 ani , dar mi s-a parut foarte dezlanata si iritanta .

Eu ma gandeam pentru cazuri din astea sa deschidem si un topic complementar la "Ultima carte citita". Sa se numeasca intr-o acuta lipsa de inspiratie "Ultima carte necitita". Adica nedusa pana la capat.
Vorba aia: oameni suntem , avem sentimente, trairi, umori, nu suntem niste roboti care sa terminam orice carte si orice film, ca nu ne-a dat nimeni sarcini din astea. De unde varsatul de fiere in sens cultural.
Sa-l deschid? Sa vedem cum merge?

varu

11 Dec 2013, 23:48

Banuiesc ca ( dez)orientarea lui politica ti-l face pe Celine de nesuferit . Bine si el ca om mi s-a parut bun de batut cu parul , dar eu consider ca i -am gasit cartile in autobuz . Aveau copertile rupte , le-am citit , mi-au placut . Ce sa fac daca aflu dupa aia ca autorul a fost o jigodie ? Sa dau unlike ?
Oare daca mi-ar placea o carte despre care sa aflu apoi ca a fost scrisa de WC Tudor si mi -ar mai placea pe urma la fel de tare ?
Oricum doar " Calatorie .... " si " Moarte pe credit " rezista , in rest parca omul si-a pierdut un pic si mintile . Foarte greu de citit " De la un castel la altul " sau " Rigodon " .

Cica Pierre Eugène Drieu La Rochelle, ala cu Le feu follet, a fost pe o scara Richter a jigodismului de vreo 5 ori mai jigodie decat Celine. Adica si cu Nazi, si cu Stalin, profund convins si cu trecere rapida de la unul la altul.

Pe mine m-a tulburat alt caz la care chiar nu ma asteptam, Milan Kundera, dupa ce am citit articolul asta al lui als:
http://atelier.liternet.ro/articol/9864/Alex-Leo-Serban/Necunoscutul-Kundera.html
Pfoai de capul meu, dupa "Insuportabila usuratate a fiintei" & "Cartea rasului si a uitarii" sa aflu ca asta a fost atat de carpa. Daca a fost. Or fi cartile sublime (& sunt), dar cum naiba sa scrii asa ceva cand ai un om pe constiinta? Complicata treaba.

faraimaginatie

11 Dec 2013, 23:56

Deschide, deschide. Stiam de treaba cu Kundera...si am fost si eu destul de dezamagita cand am citit. Nici nu stiu cum se pune problema morala intr-o astfel de situatie... Daca-i citesti romanele lui Kundera n-ai gandi niciodata asa ceva despre el. "Gluma" e si mai sinistra daca o raportezi la trecutul lui. Pe cand Celine pare ca-si asuma statutul, ba mai mult, il glorifica oarecum. Probabil avea si-un tricou inscriptionat cu "I`m a cunt and proud of it."

Liviu-

12 Dec 2013, 00:06

varu

12 Dec 2013, 00:46

Mi se pare oarecum relevant ce zice als in incheiere:

"Un determinism facil ne îndeamnă, în plus, să judecăm o operă prin prisma vieţii autorului ei. Ne induce ideea că nu te poţi schimba, între 21 şi 79 de ani, că nu poţi ispăşi prin altceva (de exemplu, prin scris)."

Oarecum.

Cioran se pare ca s-a cait toata viata pentru nebunia din tinerete cu legionarismul. Sa ma contraziceti daca ati citit mai mult sau altceva.

Treaba mi se pare prea complicata. Si daca se adevereste ca a facut asa ceva, tot mi se pare atat de complicata, incat mi se pare facil sa folosesti o formula literara ca "determinism facil".

MariaMona

18 Dec 2013, 22:54

Ce-am mai citit saptamana asta, vorba lui Bacovia: "O, tara trista (Marian Coman, Teoria flegmei. Apel la mitocanie - publicistica si Oana Pellea, Jurnal), plina de umor ( Mircea Cartarescu, Frumoasele straine)". Dar oare de la cine sa invatam sa fim altfel?! De la fratii nostri francezi? Pai Pascal Bruckner in Care dintre noi l-a nascocit pe celalalt? nu ne arata o Franta prea jolly... Sau poate sa invatam de la un rus emigrat in Franta Andrei Makine si sa facem si noi in sfarsit un Recviem pentru est?! Poate mai bine citim ceva nipon, nu credeti? si citim Adevarata viata de gheisa de Mineko Iwasaki, poate invatam si noi de la japonezi ce inseamna onoare, traditie, fidelitate.

Cam asta am citit saptamana asta si vi le recomand pe toate, dar cel mai mult m-a uns pe suflet umorul amar al lui Cartarescu.

bremen1980

18 Dec 2013, 23:03

Mie-mi place mult Pascal Bruckner , dar in calitate de eseist / ganditor l .Cand e vorba de literatura lui :(

MariaMona

18 Dec 2013, 23:48

Asta-i a doua carte pe care o citesc de Bruckner. Dar Luni de fiere mi-a lasat asa un gust amar... as zice de Romania, dar e mai rau....

chuckyfan

24 Dec 2013, 10:32

Am terminat Pădurea Norvegiană. @Twinsen - nu m-am plictisit, dar sunt surprins de faptul că mi-a plăcut un astfel de roman.

Cred că voi mai încerca niște Murakami în viitorul apropiat.

varu

24 Dec 2013, 11:44

M-am apucat de "Omul fara insusiri", sunt hotarat s-o duc pana la capat, cartea asta n-are voie sa fie expediata in topicul celalalt. :P

MariaMona

25 Dec 2013, 22:31

Am terminat Pădurea Norvegiană. @Twinsen - nu m-am plictisit, dar sunt surprins de faptul că mi-a plăcut un astfel de roman.

Cred că voi mai încerca niște Murakami în viitorul apropiat.

Nu stiu de ce esti surprins, dar eu sigur iti recomand Murakami, Padurea Norvegiana mie nu mi s-a parut cea mai buna dintre cartile lui. Mie mi se pare ca Murakami e foarte universal, adica eu l-am perceput foarte occidental dupa primele carti, chiar ma miram ca e japonez!

infectedrain

29 Dec 2013, 00:46

Deși, cică, e un bestseller, nu pot să zic că am rămas fără cuvinte, e bunicică cartea, cu unele secvențe de anosteală totală.:)

aniela07

30 Jan 2014, 13:08

Cees Nooteboom - Urmãtoarea poveste 9/10
Herman Mussert se trezește într-o dimineaţã într-o camerã de hotel din Lisabona, deși adormise în patul lui din Amsterdam. Iși dã seama cã trebuie sã retrãiascã un episod de iubire din tinereţe, de fapt, un episod de douã iubiri: una carnalã, cealaltã idealizatã, dar ambele conectate într-un mod foarte complicat, fãcut posibil prin incapacitatea lui Herman de a relaţiona cu ceilalţi oameni.

"Viaţa este o gãleatã de rahat, din ce în ce mai plinã, pe care trebuie sã o cãrãm cu noi pânã la capãt. Se pare cã fraza aparţine Sfântului Augustin [...] Ar fi trebuit sã uit aceastã femeie de mult, cãci întâmplarea este veche. Tristeţea se cuvine a se întipãri pe chip, nu în memorie. Si apoi, memoria este ceva depãșit. Abia dacã mai auzi ceva despre ea. Si mai este și mic-burghezã. De douãzeci de ani nu am mai simţit întristare."

Mohammed Hanif –Explozia întârziatã a fructelor de mango 10/10
Am hotãrât sã-mi fac și eu o listã (idee împrumutatã de pe un blog (http://ayearofreadingtheworld.com/)) cu cel puţin o carte cititã din toate ţãrile. Așa am ajuns la Pakistan și l-am gãsit la promoţie de 7 lei în Real pe Mohammed Hanif. Ce-mi place mie cel mai mult la lista aceasta e cã te ajutã sã faci niște descoperiri literare uimitoare. Cum a fost pentru mine Hanif.
Oarecum în stilul sarcastic privind birocraţia militarã din „Catch-22”, romanul este o satirã parţial militarã pe marginea împrejurãrilor haotice, și încã nelãmurite, în care s-a petrecut prãbușirea în Pakistan a avionului care l-a ucis pe președintele Mohammed Zia ul-Haq în 1988, oferind o perspectivã serios de ironicã asupra începuturilor dominaţiei islamiste din zonã. Tema care mi-a plãcut mie cel mai mult a fost cea a trãdarii sub torturã. Se pune intr-adevãr trãdarea prietenilor dacã ești torturat?

Cãtãlin Dorian Florescu –Maseurul orb 9/10
Intâlnirea dintre candidul Teodor, reîntors in Romania dupa o tinereţe tristã, deși financiar fructuoasã, în Elveţia, și carismaticul Ion, orbul pasionat, în mod paradoxal, de cãrti.

"Ion avea pe benzi zgomotul strãzilor din Cluj, Arad sau Timișoara, din Iași sau din București. Avea pe casete voci de copii care cereau jucãrii și de soţi care întrebau ce era de mâncare. Pisici, câini și o mulţime de gãini și cocoși. Cãpãta lecturi din John Irving însoţite de gâgâieli sau din Thomas Mann cu cântece de cocoș. Când mama Lolitei alerga pe stradã și era cãlcatã de mașinã, în fundal îl auzeai pe soţul cititoarei venind acasã. Când Mr. Humbert și Lolita au plecat în cãlãtorie ca un cuplu de îndrãgostiţi, soţul își îmbrãţișa nevasta. Când Humbert și-a împușcat rivalul, soţul sforãia alãturi.
Erau parcuri cu mame care își duceau copiii la plimbare. Uneori, de emoţie cã își vedeau iubiţii, unele femei uitau sã opreascã aparatul și atunci auzeam printre rânduri șoapte de iubire"

Torgny Lindgren - Caltaboșul 9/10
O carte bizarã, la fel cum sunt, de altfel, și suedezii în carne și oase. Romanul e construit pe modelul caltaboșului. Ce naiba nu gãsești în aceastã carte?! Teorii despre muzicã, despre scris, relatãri de fapte diverse încadrate în chenar separat de textul principal, oameni simpli cu vorba lor frustrã și tot felul de povești din folclor și mai câte altele. Deja, ce mai conteazã dacã e realitate sau ficţiune, povestire sau jurnalism, atât timp cât întregul este deosebit de gustos? Mã rog, cred cã respectivul caltaboș din titlu e de fapt un fel de tobã, dar probabil s-a ales traducerea prin caltaboș ca sã se evite confuziile.

chuckyfan

30 Jan 2014, 18:41

bună ideea asta cu o țară - o carte . ar trebui să încerc, numai să scap de sesiune. nu prea știu de unde să încep totuși, sunt atâtea țări =))

aniela07

31 Jan 2014, 09:33

Mai bine te uiti la filme in sesiune. La mine functiona mereu.

Rapture

15 Feb 2014, 00:16

Arta și Percepția Vizuală - Rudolf Arnheim

Este, într-adevăr, o carte de căpătâi...nu numai ca e o carte pe care fiecare artist plastic (și nu numai!!) ar trebui să o citească, educânău-i, cel puțin, discursul plastic, dar este și o carte care deschide apetitul pentru tot ceea ce ține de lectură.

norww3

16 Feb 2014, 12:43

Everville si Cabal de Clive Barker

MariaMona

17 Feb 2014, 16:33

Am citit Ma numesc Rosu de Orhan Pamuk. Mi-a placut foarte mult. E un fel de roman mystery filozofic. Un miniaturist este ucis, iar unul dintre ceilalti renumiti miniaturisti pare a fi criminalul. Negru, eroul principal, incearca sa dea de urma criminalului pentru a-si cuceri iubita din tinerete. Actiunea o aflam prin gurile protagonistilor, dar si ale personajelor pictate de acestia. Asta mi s-a si parut cel mai interesant. Filosofia vine din discutiile purtate de miniaturisti despre importanta si felul in care ar trebui desenate lucrurile, despre ce da valoare unei miniaturi sau unui pictor. Eu n-am putut-o lasa din mana, dar doua prietene mi-au zis ca au inceput-o si li s-a parut un pic prea stufoasa. Mie nu mi s-a parut... De gustibus... Nota 10.

sigalia

17 Feb 2014, 17:23

Mie nu mi-a mers asa bine cu Pamuk :( .
Tema cartii m-a atras foarte mult initial,pentru ca imi plac povestile exotice,montate in cadre vechi,
iar tot ce ai surprins tu atat de bine si precis raspundea (teoretic!) interesului meu atat din perspectiva miezului,a continutului cat si din cea a ambalajului.Pretextul - lumea miniaturistilor - mi se parea ,din nou,seducator si plin de parfum.
Numai ca miniaturistii astia vorbeau toti la fel:aceeasi tonalitate,acelasi ritm,parca Pamuk s-ar fi jucat cu 5 note muzicale la un soft care-i genera variatiuni infinite.Stiu ca lentoarea expunerii a fost o maniera de racord la spiritul epocii,in plus filigranistii sunt prin definitie si structura mai degraba statici decat dinamici,dar uite asa ....eu am clacat si Pamuk al meu ar trebui sa mearga la thread-ul lui varu.Cartea nu mi s-a parut prea stufoasa, ci prea diluata,intr-un cuvant un raport inegal intre forma si continut care a sfarsit prin a ma obosi.
Faptul ca Pamuk m-a pierdut pe drum nu e nici o mandrie pentru mine,dar cum si la case mai mari am auzit de astfel de patanii,am reusit sa-mi pastrez moralul la linia de plutire.Ceva imi spune ca o sa-mi spal rusinea cu "Istanbul",eu fiind mare amatoare de non-fictiune.:D

varu

24 Feb 2014, 15:22

Faptul ca Pamuk m-a pierdut pe drum nu e nici o mandrie pentru mine,dar cum si la case mai mari am auzit de astfel de patanii,am reusit sa-mi pastrez moralul la linia de plutire.Ceva imi spune ca o sa-mi spal rusinea cu "Istanbul",eu fiind mare amatoare de non-fictiune.:D

Spre rusinea mea, mie mi-a mers prost cu "Istanbul"-ul cumparat in engleza dintr-un aeroport. Am citit din el vreo doua ore cat a durat zborul, l-am abandonat dupa aia. Deci nedus pana la capat, tocmai bun pentru threadul complementar.

Ontopic
Am descoperit un scriitor bun si o carte foarte frumoasa: Stefan Zweig - Lumea de ieri: amintirile unui european. Stefan Zweig a fost unul dintre cei mai de succes scriitori interbelici, echivalentul unei vedete culturale atent cladita in timp cum e la noi Cartarescu, dar multiplicata ca nivel de receptie la intreaga Europa occidentala. Fiu de evreu bogat, spirit erudit renascentist (il interesau toate - literatura, teatrul, pictura, muzica, filozofia, critic literar, scria studii despre Hölderlin, Kleist si Nietzsche la un loc), scriitor cu har, a avut (ne?)sansa sa strabata cea mai zbuciumata perioada a Europei: 1880-1940. De la o Viena imperiala si lipsita de orice griji cu singurele preocupari aplecate catre arte la un Paris boem si la un Berlin in crestere ca oras, toate astea traite ca tanar in formare, la anii negri ai razboiului si ai depresiei post-razboi la nivel de comunitate traite ca adult, la formarea fanatismului si iar razboi - omul le-a dus pe toate cu stoicism si cu gratie intelectuala si cu omenie si cu un pacifism sincer, nedisimulat. Tipul de intelept autentic, de om cultivat caruia sa-i sorbi cuvintele, de la care ai ce invata. Eu i-as cara geamantanul unui Zweig aflat la batranete, compania unui om ca asta m-ar onora si timpul petrecut pe langa un asemenea maestru m-ar ridica si pe mine un pic ca om. :P Asta e senzatia pe care ti-o lasa scrisul lui, cartea asta. Humanitas i-a mai publicat o carte, Orele astrale ale omenirii, o s-o citesc ca sa termin povestile.
Coincidenta face ca in ultimele luni sa fi citit trei scriitori austrieci ale caror vieti puse cap la cap acopera un secol: Zweig, Musil (cu care inca ma lupt, merge greu) & Bernhard. Si nu pot sa nu ma gandesc cu uluire ca intre ultramizantropul, superdepresivul Bernhard si selenarul, bonomul, rationalul, echilibratul, omenosul Zweig ala care s-a sinucis programat a fost Zweig.

Iubitorilor de non-fictiune/amintiri scrise aproape de perfectiune le recomand aceasta carte frumoasa. Ca trivia fara legatura cu cartea, Wes Anderson a facut scenariul de la The Grand Budapest Hotel pornind de la scrierile lui Zweig.

sigalia

24 Feb 2014, 16:28

Am descoperit un scriitor bun si o carte foarte frumoasa: Stefan Zweig - Lumea de ieri: amintirile unui european.

Oh,daaa - o carte de neratat si un scriitor excelent, remarcabil prin accesibilitatea care-i dubleaza talentul si care nu-i stirbeste cu nimic din valoare.De altfel profunzimea si puterea analitica ambalate in formule accesibile sunt o combinatie mortala careia nu ai de ce sa-i gasesti nod in papura sau la care sa strambi din nas.De aici si nuanta inspirat punctata de tine - ca Zweig a fost un fel de VIP cultural al Europei occidentale in perioada interbelica.
Eu l-am descoperit cu proza scurta .Povestile lui sunt de-a dreptul hipnotizante,tipul se joaca pur si simplu cu emotiile tale; "Jucatorul de sah",probabil cea mai faimoasa dintre povestirile sale,m-a bantuit mult timp si la fiecare recitire tensiunea se reconstituia intact,fara nici un fel de uzura sau plictis.
E si un artist al biografiilor istorice : "Maria Stuart" , "Maria Antoaneta " redau glamuros si bine intemeiat destine,epoci si conditionarea dintre ele.

http://lesderniersjoursdestefanzweig.blogspot.ro/

aniela07

28 Feb 2014, 10:20

Alexandru Vlad -"Curcubeul dublu" 8/10
Este o colecţie de povestioare care surprind lumea actualã a satului românesc din prisma unui intelectual care cautã refugiul de pervertirea citadinã în mult-cântatul bucolism inocent rural.
Doar cã realitatea se dovedește a fi puţin diferitã, oamenii de la sat s-au schimbat, o datã cu cei de la oraș, repetând decepţiile acestora. In afarã de natura, rãmasã (relativ) neschimbatã, viaţa la ţarã suferã și ea de poluarea umanã, de vecini hoţi, beţivi, petrecãreţi, care se mai bucurã printr-o puternicã erecţie matinalã de binefacerile vârtoaselor bãuturi spirtoase.

"Si apoi mi-a trecut prin cap, cum mi se întâmplã mai nou, o idee de afacere: greieri pentru cei bogaţi, ca sã doarmã și ei bine. Desfacere la domiciliu. Fiecare sã aibã greierul lui, în lumea asta postmodernã. Natura livratã în vilele lor mari și tãcute, într-o cutiuţã de lemn. Greierul casei."

Ludmila Uliţkaia -Cei dintâi și cei de pe urmã 9/10
Este o colecţie de povestiri unde personajele sunt în principal femei, rusoaice simpatice, dotate cu bovarismul rusesc caracteristic, care se sacrificã de multe ori pentru ceilalţi, pentru fericirea comunã.

"Important e cã Lidia era fericitã ca niciodatã, dar își dãdea seama cã ultimele clipe de fericire se duc, cã n-o sã-l mai întâlneascã niciodatã pe Martin ãsta, omul ãsta atât de neobișnuit. In general, asemenea bãrbaţi nu existã, lui nici mãcar transpiraţia nu-i miroase, exact ca la îngeri."

Chinua Achebe -Things Fall Apart 8/10
Era pe lista mea pentru Nigeria. Este ca un rãspuns literar la "Heart of Darkness" al lui Conrad (bineînţeles cã am citit ideea asta, nu e o concluzie personalã) în care Chinua Achebe a încercat sã construiascã o imagine mai complexã și mai apropiatã de realitate a societãţilor africane, și în special a celei nigeriene. Este povestea metaforicã a unei societãţi prospere, funcţionale, dar care se destabilizeazã la intruziunea violentã a unei civilizaţii cu aere de superioritate.

Ioan Lãcustã - Replace all (Colcãiala) 10/10
A fost una dintre cele mai plãcute surprize de lecturã româneascã de anul trecut. Se dorește a fi un "Mestru și Margareta" românesc, și din punctul meu de vedere i-a reușit foarte bine. M-a prins atât cu dimensiunea fantasticã puternic marcatã de un folclor românesc de mahala (una din placerile mele vinovate), cât și cu modul în care sunt descrise personajele. Candelãreasa este, pentru mine, cel mai reușit personaj din literatura românã contemporanã la nivel lingvistic.

"Zâmbi cu un kilogram de chininã turnatã peste amintiri și cu un alt litru de acid sulfuric sfârâindu-i, picãturã cu picãturã, pe orgoliul de artist. Trotilul, în fișcuri de câte douã kilograme, îi explodã în nostalgii."

Alaa al-Aswani -Blocul Iakubian 9/10
Folosește ca metaforã o clãdire faimoasã dintr-un cartier central al Cairoului ai cãrei locatari reflectã structura socialã și diversele problematici ce caracterizeazã situaţia moralã, economicã și politicã a egiptenilor. Blocul Iakubian, construit în 1934 pe o stradã faimoasã din centrul capitalei egiptene, decade o datã cu lovitura de stat din 1952 care i-a alungat pe toţi locatarii bogaţi sau strãini pentru ca locuinţele lor sã fie ocupate abuziv de ofiţeri de armatã, pentru ca acum sã adãposteascã o varietate de personaje, de la bei școliţi în Franţa pânã la provincialii sãraci cu speranţe de o viaţã mai bunã în prosperul Cairo și care nu-și permit decât sã închirieze debaralele de pe terasã transformate în locuinţe claustrofobe.

"-Vrei sã ai garantat succesul în alegeri și ai întrebat ce ţi se cere, iar eu am desenat ce ţi se cere....
-Un "iepure" întreg? Un milion de lire, Kamal Bey? E prea mult!
Azzam se așteptase la aceastã sumã, dar încercã sã se tocmeascã în speranţa cã poate cine știe...
-Ascultã, Hagg! Allah mi-e martor...
Cei prezenţi intonarã expresia "Nu existã altã divinitate în afarã de Allah" când auzirã rostit numele celui de sus."

Ian McEwan –Mângâieri strãine 8/10
Colin și Mary, un cuplu de englezi, relaxaţi, fãrã prejudecãţi, își petrec vacanţa în Veneţia.Aici întâlnesc, printr-o întâmplare prea forţatã pentru a nu fi fost planificatã și prea neobișnuitã pentru a nu prevesti ceva rãu, un alt cuplu ciudat de care se simt atrași într-un mod foarte straniu, într-o atmosferã tensionatã care își gãsește justificarea în episodul revelator de la finalul romanului, în stilul caracteristic al lui McEwan.

Lena Constante -Evadarea imposibilã 10/10
Am descoperit-o pe Lena Constante dupã o vizitã la Muzeul Zambaccian unde m-a fermecat peisajul ei din București. Am cãutat mai multe informaţii și astfel cãrţile ei au ajuns pe lista mea de lecturi obligatorii. "Evadarea imposibilã" este cea de-a doua carte scrisã de Lena Constante despre cei 12 ani de închisoare comunistã. Prima parte a întemniţãrii, acei teribili opt ani de izolare completã, când i s-a refuzat orice contact cu alte deţinute și a fost menţinutã într-o lipsã totalã de comunicare (nu i se dãdea voie nici mãcar sã vadã soarele pe fereastrã), este povestitã în cartea "Evadarea tãcutã", pentru ca ceilalţi patru ani petrecuţi în penitenciarul politic de femei de la Miercurea Ciuc sã facã subiectul celei de-a doua cãrţi autobiografice, "Evadarea imposibilã".
Deși face unele referinţe punctuale la aspectele politice ale detenţiei sale, Lena Constante alege sã-și concentreze confesiunile pe partea umanã a celor patru ani de închisoare politicã alãturi de alte prizoniere victime ale aceluiași sistem ideologic absurd. Lena Constante, dupã cum declarã chiar ea în carte, vrea sã ne povesteascã despre lentoarea scurgerii celor 86400 de secunde zilnice, cu eforturile continue și chinuitoare de a-și pãstra speranţele și demnitatea umanã.

"Cu lecţiile de bucãtãrie și de francezã, cu gimnastica și peretele, cu poveștile, douã-trei ore zilnic treceau mai repede. Alte câteva ore cu spãlatul, mãturatul celulei, programele, plimbarea și mesele. Dar mai rãmâneau de suportat peste zece ore goale. Ore în care nu mai aveam absolut nimic de fãcut. Când peretele amuţea mai multe zile în șir, toropeala se fãcea încã și mai simţitã. Am fi fost mulţumite sã aţipim câte puţin, dar sã dormim nu aveam voie. Ne-ar fi fost mai ușor dacã am mai fi avut câte ceva de mâncare, dar de mâncare nu aveam nimic. Ne era foame și nu aveam ce mânca. O lene totalã paraliza minţile. O visare vagã și tristã înceţoșa gândurile. Pe chipurile tuturora, în ochii ce nu aveau nimic de vãzut, se reflecta aceeași inconștientã plutire."
*"peretele" este modalitatea de a comunica prin alfabetul morse cu deţinutele din celulele alãturate

"Cu apa adusã la "programul" dimineţii, ne puteam spãla rufele în celulã. Dar tot în celulã rufele trebuiau sã se și usuce. Femeile le întindeau pe frânghii rãsucite de ele, din rufe personale, prea rupte pentru a mai putea fi cârpite. Sau din pãr. Din pãrul rãmas pe piepteni, când femeile își descurcau pletele. Din carenţã alimentarã, în pieptene rãmâneau foarte multe fire de pãr. Douã ţãrãnci –Bibica și Cati- se îndeletniceau cu strânsul pãrului în niște ciorapi rupţi. Ciorapii odatã umpluţi, ele torceau lungile fire de pãr. [...] Tot pãrul strâns, tors și rãsucit în frânghii groase, era întins între paturi. Dar Bibica își fãcuse din pãr și o pereche de cipici, împletind frânghii mai subţiri cu douã nuiele smulse din mãturã. Nu m-am încumetat niciodatã sã ating nici frânghiile, nici cipicii. Aveau o înfãţișare respingãtoare, aproape maleficã. Acoperite cu zbârlituri de pãr murdar de toate nuanţele, cipicii pãreau animale stranii, cãci la fiecare pas, strivite pe podele, în urma lor nu lãsau nici o urmã sângerie."

"Mã voi strãdui deci, mai departe, sã duc la bun sfârșit aceastã uriașã poștã, pe care o voi trimite cu aceeași emoţie și teamã, ca și telegraficele mele poște lipite cu sãpun, ici și colo, purtãtoare de prietenie și speranţe. Voi continua, pânã la capãt, în pofida certitudinii cã nu sunt în stare sã fac simţitã, realã și prezentã, viaţa noastrã acolo. In tot golul ei, toatã jalea și intolerabila ei mizerie. [...]
Cum poţi sã te pretinzi, într-adevãr, nenorocit, când cheia casei tale, sau chiar numai a odãii tale, tu o ţii în buzunarul tãu și poţi deschide sau închide ușa ta oricând dorești? Când setea ta cu un simplu pahar de apã o poţi atât de lesne potoli? Foamea ta, sãtura mãcar cu o bucatã de pâine. Murdãria ta, o poţi spãla. Când o lacrimã de dragoste pierdutã este atât de repede uscatã de zâmbetul unei dragoste noi. Când al tãu este și cerul, ai tãi norii și soarele și pomii și toatã frumuseţea pãmântului? Scriu cu deșarta dorinţã ca viaţa noastrã chinuitã sã fie pentru ceilalţi un imbold, un elan spre culturã și bucuria de a trãi."

Rippa

07 Mar 2014, 15:00

Poirot- Cei cinci purcelusi...o carte extraordinara!!!..merita cititca

varu

15 Mar 2014, 11:43

Ca trivia fara legatura cu cartea, Wes Anderson a facut scenariul de la The Grand Budapest Hotel pornind de la scrierile lui Zweig.

Oh,daaa - o carte de neratat si un scriitor excelent, remarcabil prin accesibilitatea care-i dubleaza talentul si care nu-i stirbeste cu nimic din valoare.De altfel profunzimea si puterea analitica ambalate in formule accesibile sunt o combinatie mortala careia nu ai de ce sa-i gasesti nod in papura sau la care sa strambi din nas.De aici si nuanta inspirat punctata de tine - ca Zweig a fost un fel de VIP cultural al Europei occidentale in perioada interbelica.

Se pare ca e vorba si de Lumea de ieri ca sursa de inspiratie pentru The Grand Budapest Hotel.
Stefan Zweig, Wes Anderson, and a Longing for the Past (http://www.newyorker.com/online/blogs/movies/2014/03/stefan-zweig-wes-anderson-and-longing-for-the-past.html)
plus la sfarsitul articolului un alt link catre un interviu cu Anderson in care vorbeste despre Zweig si cum a proiectat in film ce Zweig a scris in amintiri si povestiri. Am aflat aseara de la cineva care cunoaste bine cultura germana ca multe dintre povestirile lui Zweig au ca sursa de inspiratie propriile lui vise. Scria ce visa.
'I stole from Stefan Zweig': Wes Anderson on the author who inspired his latest movie (http://www.telegraph.co.uk/culture/film/10684250/I-stole-from-Stefan-Zweig-Wes-Anderson-on-the-author-who-inspired-his-latest-movie.html)

Abia astept sa vad filmul. :">

faraimaginatie

23 Mar 2014, 00:33

Am citit recent doua carti care mi-au placut foarte tare. Prima-i Talking it Over a lui Barnes. I {heart} Barnes. Un triunghi amoros povestit din cele trei puncte de vedere foarte diferite. Extrem de interesant. Daca un narator la persoana intai ii unreliable...apai 3? Mi se pare extrem de talentat nenea asta cum da celor 3 personaje voci total distincte. Ii plac mult romanele de genul asta

A doua e The Age of Reason a lui Sartre. Need I say more? Am zis sa ma mai delectez cu niste Sarte printre dozele de soc pe care le primesc de la Beauvoir si al ei Second Sex. Pe langa domul asta cartulia lui Sartre pare abecedar. :P Mi-e sa nu ma alatur miscarii feministe la final.

varu

02 Apr 2014, 10:31

Manusa

09 Apr 2014, 17:23

Iosif Vissarionovici Djugasvili (Stalin) - Elena Dundovich
O carte foarte buna din care am aflan multe lucruri nestiute despre Stalin. Eu vi-o recomand si voua :).

MariaMona

10 Apr 2014, 22:59

Am mai citit cateva carti intre timp, dar trebuie sa va scriu despre cartea pe care sunt pe cale sa o termin. Este vorba de o carte masochista sau pentru masochisti. Sa explic: eu sunt o gurmanda (apropo de ultima discutie pe "arta gatitului"); imi place sa mananc si sa incerc orice fel de mancare, fie el vegetarian, thai, salate, supe orientale sau clasicele sarmalute. Am conformatia genetica, metabolismul si stilul de viata care imi permit sa incerc orice - a, am uitat de deserturi! - atata timp cat nu o fac in exces, si nu o fac. Anul trecut am petrecut 2 saptamani in Franta in Bretania si m-am indragostit de Franta si de bucataria franceza si de produsele lor - n-am mancat asa un unt gustos - de la supermarket - din copilarie, n-am mancat asa o carne de miel ever (desi aia e foarte proababil sa fi fost importata din Anglia). Oricum, intelegeti ca imi place mancarea si sa mananc. Ei, aceasta carte de Peter Mayle (un englez) Un an in Provence prezinta aventura unui cuplu de englezi ce isi cumpara o casa in Provence. Ce de "aventuri" culinare si culturale au - e super! Cartea e scrisa prin '89 daca nu ma-nsel si are, surprinzator, multe chestii asemanatoare cu ce vedem la noi (desi eu nu le-am intalnit neaparat cand am fost in Franta, dar am fost dupa 20 de ani si am fost in vacanta). Oricum - mouth watering - iti lasa gura apa dupa cartea asta (n-as fi crezut sa zic asa ceva despre o carte:) ). O recomand a se citi cand esti cu burta plina - chiar si asa e periculoasa! Si ii dau nota 8 din 10.

aniela07

12 Apr 2014, 19:18

Ti-a placut mancarea din Bretagne??? :-O Noroc ca stau bine cu alcoolul, altfel pentru mine ar fi fost tare trist acolo. A trebuit sa rezist un an. Ouf, am supravietuit, dar cu greu.

MariaMona

13 Apr 2014, 10:49

Ti-a placut mancarea din Bretagne??? :-O Noroc ca stau bine cu alcoolul, altfel pentru mine ar fi fost tare trist acolo. A trebuit sa rezist un an. Ouf, am supravietuit, dar cu greu.

Mi-a placut mancarea ce se poate cumpara si gati. Singura specialitate, in afara de Crepes si Galettes - care pentru mine au fost delicioase, am gustat doar niste carnaciori specifici care au fost scarbosi - n-am putut sa-i mancam. Dar calitatea materiei prime este super! Mie nu imi plac fructele de mare prea mult. Mi-au placut scoicile doar in Grecia si in Bretania si crevetii doar in Bretania - in rest, nu pot sa-i sufar. Ei, aia au fost foarte buni! Nu stiu cum gatesc ei acasa sau la restaurant - n-am fost decat la creperie, dar ma refeream la gustul produselor cumparate - carne, branza, unt, smantana, fructe de mare, peste, panificatie.

aniela07

14 Apr 2014, 12:11

Aaaa, m-am linistit acum. Si pentru mine carnatii lor erau scarbosi, fructele de mare nu-mi plac defel, iar dulciurile nici atat. Acum inteleg.

MariaMona

16 Apr 2014, 00:31

Sa revenim la gusturi literare mai putin frivole: am citit azi a treia carte de Eric-Emmanuel Schmitt - nu stiu daca v-am mai scris de el. Am citit "Visatoarea din Ostende" - 5 povestiri minunate, sensibile, scrise cu mult talent si umor (la inceput, cand am luat cartea in mana, am citit "Vanzatoarea din Ostende" si mi s-a parut un pic ciudat titlul). Ce am mai citit de el: "Pe cand eram o opera de arta" - un roman un pic fantastic si "Domnul Ibrahim si florile din Coran". Are o scriitura foarte curata si lina, are umor si, ce imi place cel mai mult, simt asa un optimism din randurile lui, foarte fain, te face te simti mai bine. Plus ca pare foarte universal, la fel ca Murakami.

Apropo, am mai citit o carte de Murakami, povestiri 'Dupa cutremur" si, la fel ca la Schmitt, am avut o surpriza fiindca n-am citit nimic despre carte pe coperti, si ma asteptam ca povestirile sa aiba legatura.. My bad

Nu stiu ce sa zic, dar se pare ca am 3 scriitori contemporani favoriti pe care sunt dispusa sa ii adaug cartilor mai clasice din biblicoteca - Amos Oz, Eric Schmitt si Murakami - mai sunt si altii pe care ii cites cu placere, dar, ori n-am citit destul de ei in ultimul timp, ori nu m-au impresionat - in ultimii 5 ani - astia sunt the new-comers cei mai de luat in seama! Cred ca trebuie sa recitesc niste autori sud-americani!

aniela07

16 Apr 2014, 08:12

Faine alegeri, MariaMona!

sigalia

16 Apr 2014, 09:42

Sa revenim la gusturi literare mai putin frivole: am citit azi a treia carte de Eric-Emmanuel Schmitt - nu stiu daca v-am mai scris de el. Am citit "Visatoarea din Ostende" - 5 povestiri minunate, sensibile, scrise cu mult talent si umor (la inceput, cand am luat cartea in mana, am citit "Vanzatoarea din Ostende" si mi s-a parut un pic ciudat titlul). Ce am mai citit de el: "Pe cand eram o opera de arta" - un roman un pic fantastic si "Domnul Ibrahim si florile din Coran". Are o scriitura foarte curata si lina, are umor si, ce imi place cel mai mult, simt asa un optimism din randurile lui, foarte fain, te face te simti mai bine. Plus ca pare foarte universal, la fel ca Murakami.

Mona,parca mi-ai fi raspuns mie la intrebari.
Un timp i-am dat si eu tarcoale lui Schmitt,atrasa de subiectele lui si de multele impresii favorabile de care se bucura printre cititoare.L-am tot frunzarit prin librarii,insa oscilam.
De obicei disting repede intre literatura si maculatura ; si tot destul de repede ma decid daca un autor e sau nu pentru mine.E un joc frumos asta,al alegerii : parcurg intotdeauna fraza de inceput ,imi spune foarte mult,apoi parcurg si alte fragmente,la intamplare.Nu arunc nici o privire insa pe final :D .
Ma scot din sarite recomandarile acelea de pe coperta a 4-a :standardizate,impersonale si exagerate,parca vor sa-mi vanda cosmetice,nu carti.Aproape ca sunt o jignire pentru ''consumator".
Asupra lui Schmitt nu reusisem sa ma decid cu un diagnostic preliminar,aveam unele suspiciuni ca ar putea fi un nou guru specializat in antidepresive ieftine pentru doamnele depasite de diverse situatii .
Asa ca,postarea ta i-a ridicat serios punctajul si sansele la mine:)

varu

16 Apr 2014, 10:38

Am citit si eu 3 cartulii de Schmitt: Concert in memoria unui inger, Oscar si tanti roz & Domnul Ibrahim si florile din Coran. Reactiile mele fata de ele au fost extreme: primele doua mi-au placut enorm (*****) iar a treia m-a enervat rau de tot, parca citeam Coelho (*). Probabil ca adevarul valorii lui e undeva pe la mijloc, talent cu siguranta are, dar stilul lui mai light il recomanda ca un scriitor cu ale carui carti sa te relaxezi intre lecturile unor grei. Totusi Oscar si tanti roz iti va rupe sufletul in doua, e fix opusul unui antidepresiv ieftin.
In schimb remarc politica asta de marketing a Humanitasului (probabil in stransa colaborare cu a scriitorului insusi) - sa scoti carti din orice povestire:Oscar si tanti roz, Domnul Ibrahim si florile din Coran, Milarepa sunt povestiri scurte, le dai gata intr-o ora, puteau fi grupate mai multe intr-un singur volum. Dar de ce sa dai 25RON pe un volum de cateva povestiri cand poti sa dai 20RON pe o singura cartulie de sub 100 de pagini scrisa cu font mare, ce contine o singura povestire. Cu ce siretlicuri editoriale mai umbla si astia. (a se intelege ca tot paragraful asta e o gluma) :)

Ontopic
Citesc Demonul amiezii. O anatomie a depresiei (http://humanitas.ro/humanitas/demonul-amiezii) de Andrew Solomon. Dupa doar 150 de pagini m-a secatuit emotional, e o carte ce te impovareaza sufleteste cu plumb, iti piseaza creierul, it depresses the hell out of you. Parca eu as fi un catar si scriitorul ar pune saci pe mine cu fiecare pagina citita. Atata inteligenta rece, ratiune cuplate cu atata durere descrisa rar mi-a fost sa citesc intr-o carte. Deci ii dau inainte, tot ce citesc ma capteaza complet.
Si nu, nu ma caut. :P Oi fi avut si eu tristetile mele in viata, dar in niciun caz ale mele nu se apropie nici pe departe la cotele descrise in cartea asta.
Sigalia, s-ar putea sa te intereseze, spuneai ca te fascineaza subiecte de genul asta. :)

sigalia

16 Apr 2014, 21:03

varu

16 Apr 2014, 21:26

varu,multam,pare intr-adevar pe profilul meu.
Pe mine de fapt ma fascineaza fericirea :D ; dar am descoperit ca intelegerea unui fenomen se poate face foarte bine (si) observand tocmai contrariul lui.
Apoi,ca sa fiu sincera,eu sa stii ca ma cam caut :))
Nu ca as avea chestiuni patologice, dar mi se pare ca pe un tipar hiperbolizat lucrurile devin mai clare,se developeaza esenta procesului.
Si cartile astea dure ma atrag tocmai pentru ca eu raspund foarte pozitiv la ele:cu cat ce-i acolo e mai infiorator,realizez – cum spui si tu – cat de bine stau de fapt.Asta e foarte inviorator,orice s-ar zice.

Daca o s-o citesti, sunt foarte curios sa aflu parerea ta. :">
Ceea ce spui tu e exact si menirea cartii: educarea si a celor din afara "cercului" prin punerea fata in fata cu fenomenul in toata complexitatea lui. Sunt si pasaje aride cu tot felul de descrieri de medicament(ati)e, dar cand ajungi la cazuri si la tot felul de tipologii e foarte intens scris. N-am citit ceva mai interesant, care sa ma prinda asa de tare in ultimul timp. Dar pe mine nu ma invioreaza, eu raspund cu toata empatia de care sunt in stare la text. Durere mare. :D

varu

30 Apr 2014, 12:59

Am pus depresiile pe on hold sa mai trag aer in piept si am citit niste cartulii in weekend.

===============================

Stefan Zweig - Amoc. Obsedatul

Amoc - una dintre cele mai celebre scrieri ale lui Stefan Zweig. Într-o noapte de martie a anului 1912, un tânar medic povesteste cum în jungla din Malaysia, viata îi este data peste cap, când o femeie necunoscuta dezlantuie în el nebunia si dragostea.

What more can I ask for? :D
Bine ca a scris-o Zweig. :P

Obsedatul e acea novella celebra cu jucatorii de sah.

===============================

Stefan Zweig - Douazeci si patru de ore din viata unei femei

Asta parca mi-a placut cel mai putin dintre cele trei nuvele. Sigalia a avut dreptate ca Zweig se joaca cu emotiile noastre, stie sa construiasca incarcatura psihologica intensa, sentimentele izbucnesc in povestirile lui intr-un mod aproape naturalist. As vrea sa adaug si eu ceva la asta. Belle Époque a fost o perioada a lucrurilor bine asezate, a statorniciei, a conformismului social, a retinerii, a pudibonderiei chiar, cel mai important lucru in societate was not to lose face. Ori intr-un mediu social aseptic cum e asta, e interesant ca in nuvelele lui personajele sunt scoase din zona lor de confort, sentimentele tasnesc cu violenta, ard foarte repede, dar cicatricile sunt permanente. Nimic inainte, nimic dupa, totul pare la fel, dar totul s-a schimbat iremediabil. N-am studii de filologie sa stiu cum se numeste stilul asta (daca o exista un cuvant pentru asta) cand intregul destin al unui personaj e hotarat iremediabil intr-o unitate foarte scurta de timp (o ora, o zi) in care densitatea psihologica a conflictului (interior de cele mai multe ori) e de fier. N-aduc anii ce aduce clipa, asta e Zweig din nuvele. Imi place foarte mult acest stil din doua motive: primul e ca uneori asa e si in viata, n-aduc anii ce aduce clipa. :) Si al doilea e ca mi se pare ca astfel de texte au un enorm potential de a fi transpuse cinematografic. Se preteaza la filme facute aproape in timp real. Bine, sa nu le faca Wes Anderson. :D Am citit undeva alaturarea asta: 24 de ore din viata unei femei/Zweig, 2 ore din viata unei femei/Varda. Filme in genul lui Cleo, dar cu mai mult zvac.

===============================

Erich Fromm - Arta iubirii

N-as fi citit eu minuni din astea daca recomandarea nu ar fi venit din partea unei persoane in ale carei gusturi si grad de cultura ma incred. In primul rand un sens mai bun al traducerii e "arta de a fi permanent indragostit". In al doilea rand titlul e inselator, nu e maculatura de duzina de self help, are totusi o anumita tinuta. E mai curand psihanaliza explicata pentru mase, iubirea sub mai multe forme pusa sub lupa. Nu doar iubirea romantica, ci si iubirea materna, intre frati, pentru Dumnezeu etc., totul cu explicatii psihanalitice. Interesant, dar parca se putea mai mult. Nu stiu daca as recomanda-o mai departe, nici eu nu citesc in mod obisnuit asa ceva.

===============================

Julian Barnes - Niveluri de viata

I was moved to tears. Metaforic vorbind, ca nu-i nevoie fizic de lacrimi ca sa ma simt doborat. Este mult mai buna decat The sense of an ending din punctul meu de vedere, fara sa aiba nimic in comun cele doua carti. Acolo era sentimentul, senzatia unui sfarsit, aici e o constelatie intreaga a sentimentelor sfarsitului. E un tratat de disectie a durerii. E, daca vreti, continuarea povestii din Amour daca cel ramas in viata, barbatul, in loc sa-si piarda mintile decide sa puna pe hartie, sa scrie ani in sir ca exercitiu observational si ca exercitiu de a-si tine mintile intregi. Cat de cat. Iar corelatiile, piesele din puzzle, povestirile de care se foloseste ca sa ajunga la propria confesiune mi s-au parut genial asamblate. Partea cu iubirea nefructificata intre englez & Sarah Bernhardt putea sa fie si o nuvela de Zweig luata separat. :) Dar punctul de greutate al cartuliei e confesiunea dureroasa produsa de moartea sotiei & cum sa faci fata vietii de dupa. Bucata respectiva e opera unui mare maestru. A durut pana in maduva oaselor.
10/10

aniela07

07 May 2014, 14:38

Daca filme nu prea am vazut in ultimul timp, macar am citit.

Ryu Murakami –"In supa miso" 8/10 In ciuda straniului personaj Frank și a unei explozii de sânge în stilul lui Tarantino de pe la jumãtatea cãrţii, este totuși unul dintre romanele potolite ale lui Ryu Murakami. Apar mai puţine idei șocante și mai multe reflecţii asupra diferenţei dintre civilizaţia americanã și cea japonezã, douã ţãri care au în comun izolarea, faptul cã nu au fost forţate sã se adapteze la nici o altã culturã.

Saul Bellow -"Ravelstein" 8/10 E o carte pe care trebuie sa o recitesc, simt eu ca mi-au scapat lucruri. Este cumva o joacã despre ce înseamnã sã scrii un roman, despre limitele, sau, mai bine, despre lipsa limitelor pentru acest gen de scriiturã care ne permite sã pãstrãm vitalitatea și complexitatea descrierii unei persoane. O biografie nu trebuie sã fie o înșiruire plictisitoare de date, fapte, întâmplãri, citate, ci poate fi la fel de flexibilã, de neașteptatã, de haoticã, de emoţionalã ca o amintire veritabilã.

Citatul meu preferat: "J’aime a` dire, quand on m’interroge sur Finnegans Wake, que je me le garde pour la maison de retraite. Mieux vaut entrer dans l’éternité en compagnie d’Anna Livia Plurabelle plutôt qu’avec les Simpson gigotant sur l’écran de la télévision."

Teleșpan -"Cimitirul" 7/10 L-am imprumutat dupa ce a fost ales romanul anului trecut de catre cititori pe un site de carti. Concluzia: se exagereaza, dom'le. Este un fel de roman-jurnal al unui homosexual român plecat în Londra, Adrian, un tip haios, care preferã sã vadã laturile amuzante ale situaţiilor de multe ori penibile în care se regãsește, care îi cucerește pe alţii cu dispoziţia continuã de a face haz de necaz. Multe episoade sunt rasuflate, iar comentariile despre lume si viata spre sfarsitul cartii sunt ieftine intelectual, dar talentul de povestitor face tot farmecul cãrţii, singurul motiv pentru care meritã sã citești romanul.

Dan Lungu -"Prozã cu amãnuntul" 8/10 Dan Lungu la începuturile lui. O colecţie de povestiri, inegale ca valoare, dar totuși niște exerciţii interesante de scriere, cu o deosebitã atenţie la detalii, cu personaje aparent mãrunte, dar care dezvoltã problematici generale și complicate.
Bãiatul din "Chetã la flegmã", prima povestire din carte și, totodatã, preferata mea, învaţã sã supravieţuiascã într-o lume haoticã și violentã într-un mod mult prea brutal pentru un copil.
"Rude nu am avut niciodatã. In general oamenii sãraci nu au rude, însã eu am avut prieten un câine. Unu’ bãtrân care abia se ţinea pe picioare, m-am împrietenit cu el pe malul iazului. Avea ochii blânzi și blana lãţoasã, de culoarea ruginei. Noaptea dormea cu mine, mã încãlzea la spate. Odatã m-am trezit cu spatele rece. Mi-a pãrut rãu dupã el, mai rãu ca dupã tata. Tata nu mã încãlzise niciodatã la spate."

Pedro Juan Gutierrez -"Animal tropical" 7/10 Era pe lista mea de scriitori din toata lumea la Cuba. Un roman care ia forma de jurnal cu remarci, opinii, povestiri foarte directe, spontane, deschise, fãrã nici un fel de inhibiţii sau cenzurã. Povestea unui don juan cubanez ajuns la venerabila vârstã de 50 de ani, dar cu vârtoșenia tinereţii relativ intactã și cu suficientã amãrãciune și deșertãciune adunate pentru a putea scrie o carte.
Se vrea un Henry Miller latino-american, sperând ca trãirile orgasmice povestite sã se transfere la nivelul scrisului, dar nu prea îi reușește. Cel puţin nu în cartea aceasta. Am înţeles cã "Trilogie murdarã la Havana" e mai bunã.

bremen1980

11 May 2014, 14:29

Dupa cateva luni de asteptare, am reusit sa imprumut de la biblioteca locala cartea lui Mo Yan "Obosit de viata , obosit de moarte " .
Destul de groasa cartea ( 730 pagini ) si destul de greu de deosebit numele personajelor la inceputul lecturii, dar acest impediment dispare pe masura ce te afunzi in jungla lui Mo Yan .
Firul narativ e usor de urmarit -un taran chiabur (Ximen Nao ) este impuscat la inceputul colectivizarii si ajunge in iad .Din iad este trimis iarasi pe pamant sa se reincarneze in diverse animale : un magar , un taur , un porc , un caine si o maimuta.Tot acest ciclu de reincarnari se intrepatrunde cu istoria Chinei de la instaurarea comunismului pana-n zilele noastre .E clar ca animalele astea sunt niste metafore ale transformarilor dramatice din societatea chineza .
Cartea te prinde repede pentru ca Mo Yan are un debit verbal fara asemanare si -ti descarca ditamai sacul cu minuni in fata ochilor .Are de toate, dramatism , povesti de dragoste , umor cat cuprinde , snoave si alte cimilituri locale si in plus apare si el ca personaj ( "Jinglong era un talent drept si la vedere.Mo Yan este unul cu strambatate si aplecare rea ; " un personaj pe care o suta nu-l sufereau si o mie nu -l placeau "
Rar am vazut prin alte carti atata autopersiflare ca-n ''Obosit de viata , obosit de moarte '' .Nu sunt putine momentele cand Mo Yan da de pamant cu alter egoul sau ce apare sub forma unui ''
baietica '' care se amesteca peste tot si face numai nefacute ( ''Baietica asta era si curios si las , si neputincios si plin de indaratnicie, si natang si viclean , neinstare sa faca nici fapte bune ale caror bun renume sa dainuiasca pentru posteritate si nici fapte rele care sa sperie Cerul si sa miste pamantul din loc -un personaj care vesnic provoca necazuri si de care ceilalti vesnic se plangeau '' sau ''Mo Yan -maimuta care si-a pus palarie si astazi face pe domnul , s.a.)
La cioace si glume nu-l intrece nimeni pe autor :''o sa ne prinda bucile radacini in casa voastra, si-o sa dam lastar '',''fiecare porc este un obuz lansat impotriva imperialistilor , revizionistilor si contrarevolutionarilor ...iar cele cateva scoafe ale noastre sunt in realitate portavioane care desfasoara ofensiva general impotriva ... ''sau '' -Tovarase secretar Hong , de azi inainte , vierii imi sunt tata si scroafele mama !
-Asa e bine ! a zis bucuros Hong Taiyue , avem nevoie de tineri care sa slujeasca porcii colectivi ca pe mamele si tatii lor .''
Limbajul e cam spurcat si de multe ori injuraturile de morti si de mama lovesc adanc in dusmanul de clasa si-l descumpanesc .
Apar si momente de umor postmodern - cainii care se aduna in piata la un flashmobbing , porcii care vor cocini ecologice :-O
Toate bune si frumoase in acest roman numai ca dupa vreo 500 de pagini parca Mo Yan isi pierde suflul si incepe sa bage cam mult din burta ca sa-si scoate povestea la capat . Excesul incepe sa sara in ochi si cartea gafaie ajungand sa semene cu o petrecere pe la 4 dimineata . Intra in scena toata recuzita de ''chinezarii '' : lacrimi garla , morti pe banda , un realism magic pe care eu nu prea-l mai suport , scenografia aia mitologizata( fata lunii , spiritul caisului , muntii de argint , s.a.) .Cartea ajunge in final amaruie si parca asisti la un film indian in care aia se impusca , se iubesc , canta si danseaza .
La sfarsit ,cartea asta iti da impresia unei nopti de betie in care ai avut parte de toate (bautura , iubire , fum de tigara , batai , capete sparte si politia chemata de vecini ) -un exces pe care nu ti-l poti permite mereu , dar prin care uneori e bine sa treci . Prea a vrut sa bage de toate in carte nea Mo Yan si asta ajunge sa oboseasca cititorul (:|
7.5/10
http://oi62.tinypic.com/15s8w95.jpg

chuckyfan

14 May 2014, 21:26

Cronica păsării-arc - Poate cel mai ciudat roman cu care m-am întâlnit în scurta mea călătorie pe tărâmul literaturii. Cred că necesită o recitire pentru că s-ar putea să fi scăpat anumite detalii. 8.5 / 10

Kafka pe malul mării - Puțin mai plăcut și oarecum mai aerisit decât cel de mai sus. Nu înțeleg fetișurile astea bizare ale japonezilor cu relațiile sexuale între două persoane de vârste nu tocmai apropiate :))

Închipuirile lunii și ale ploii - Ueda Akinari - Am găsit o referire la această antologie de povestiri 'horror' japoneze în Kafka pe malul mării și cu un efort 'considerabil' am reușit să găsesc cartea într-un anticariat. Surpriza a fost că ce-am citit n-a fost horror ci mai mult basme pentru adulți. Am învățat destule despre istoria medievală a Japoniei pentru că cel care a tradus cartea nu se zgârgește în a lăsa note de subsol cu referiri la fiecare nume sau an specificat. 7 / 10

Acum citesc Frankenstein și astăzi am cumpărat Maestrul și Margareta. Ar trebui să încep a citi mai multă literatură clasică.

bremen1980

20 May 2014, 11:03

MariaMona

20 May 2014, 23:57

bremen1980

22 May 2014, 11:29

Nu e buna cartea pentru fetele tale . E destul de fitoasa, autorul facand parada de eruditie si bagand la greu citate in germana /franceza/greaca veche/latina /italiana . In plus leaga de critica literara alte domenii (filozofie ,istorie , istoria artei ,s.a. )
Eu am imprumutat cartea de la biblioteca . Sa-i torn turnatorului niste banuti in buzunare ?? Nein :P

Eminem a avut probleme cu ma-sa , dar multi scriitori aveau probleme cu tatii .Franz Kafka e cel mai cunoscut , dar si alti scriitori austro-ceho-germani nu s-au avut bine cu ''figura paterna '' . Sa ne mai mire faptul ca Freud a aparut tocmai in spatiul ala cultural ???

bremen1980

26 May 2014, 12:13

Mircea Cartarescu este umilit de replica literara data de Mihaela Radulescu .''De ce iubim femeile '' vs ''Cum iubesc barbatii'' . Celebrity Deathmatch B-)

http://oi61.tinypic.com/2b48hu.jpg

chuckyfan

27 May 2014, 19:36

Sunt doar eu sau Frankenstein e cam meh? Mă așteptam la ceva mult mai calitativ. Nu vreau să par misogin, dar se vede că e scrisă de o femeieB-) . Mult prea multe sentimentalisme nejustificate.

6 / 10

Pe Nicolae Balotă l-am găsit pomenit în Tortura, pe înțelesul tuturor, o foarte faină și amuzantă relatare a chinurilor la care au fost supuți deținuții politici în era lui Dej.
Acest Nicolae cică ar fi fost și el arestat pentru gânduri dușmănoase :)). La ce patimi aveau de îndurat, nu mă miră că unii dintre ei au devenit turnători...

sigalia

29 May 2014, 00:40

Luminita Voina-Raut - “traducerile din poveste”

Luminitei Voina-Raut ii datoram cateva din cartile importante ale literaturii hispano-americane : a tradus Llosa,Cortazar,Sabato, dar si Juan Marse,Vidal, Luis Bunuel(“Mi ultimo suspiro”).

Ar fi un truism prafuit sa mai spun ca ….traducatorul de talent este el insusi un creator.Ascultati-o insa pe autoarea cum isi descrie relatia cu textul si scriitorii favoriti,in notele unei pasiuni aproape erotice:
“M-am indragostit pe viata de scrisul lui Julio Cortazar – spune ea.Citesc,inghit cuvintele lui Julio,ma absorb ideile lui,mi se pare innebunitor tot ce spune,actiunea curge lin si deodata ,cand te astepti mai putin se iveste miracolul,nefirescul,ceva care e totusi foarte posibil sa se intample in viata reala”.
Sau - “Exista ceva neobisnuit in scriitorul ,dar mai ales in omul Julio Cortazar:o perceptie aparte a realitatii,care noua celorlalti oameni,ne scapa parca,din neatentie.Un fond nelinistitor,irational si violent.O tensiune progresiva.Un alt unghi din care priveste lumea naratorul,fie el om,animal ori furnica.O fantezie,un joc,o toana specifica nebunilor sau copiilor,o depasire a limitelor si a conventiilor.Sondari abisale.Un hohot de ras in fata scriitorilor care-si pun guler si cravata pentru a incepe sa scrie.Deopotriva realist si fantastic.Inselator ca stil.De cate ori faceam o incursiune in scriitura lui,poposeam de fapt eu insami in alta dimensiune”.

Cum sa ramai rece la asa ceva ? Luminita Voina-Raut te molipseste cu aceasta incandescenta,vrei sa fii si tu astfel robit de povesti,sa fii si tu la fel acaparat de carte si autorul ei ,sa gusti,sa te bucuri,sa simti…

Avem asadar aici o carte despre carti (si asta e una din obsesiile mele livresti),o carte despre relatia intima a unui cititor cu spatiul culturii favorite.
Avem apoi o multime de detalii insolite din aceasta lume : aflu,de pilda ca Borges s-a apucat,la peste 80 de ani,orb de cateva decenii de studiul limbii japoneze – o limba,spune autoarea,in care exista douazeci de cuvinte diferite pentru cele douazeci de nuante de rosu existente.Ipostaza pe care Borges o explica dezinvolt,limba aceasta il pasiona,inchipuirea rosului prin negura timpului nu-l deranja,dimpotriva totul I se parea amuzant,un joc. Sau ca un actor american,inchis timp de 20 de ani fiindca ucisese un om,a petrecut tot acest rastimp din viata studiidu-l pe Beckett si jucand piesele lui.Ca Becket insusi il scoate apoi din inchisoare si vine cu el la Berlin pentru a lucra impreuna una din piesele celebrului dramaturg.Stranii destine,nu ?
Mai avem portrete si detalii private despre Aurora Bernardez Cortazar,sotia lui Julio(o fiinta de un calm olimpian,care la 80 de ani traia singura si fara angoase in centrul Parisului),despre sotii Patricia si Mario Vargas Llosa,despre Rodrigo Garcia un argentinian care face in Europa un teatru socant si bizar ,dezbracat de orice estetism(in piesa lui “Sa ucizi ca sa mananci”,singurul actor protagonist ia un homar viu,il atarna de un cablu,ii instaleaza un microfon in dreptul inimii,omul fumeaza,inimioara aia ticaie nelinistita,pe fundalul scenei este proictat un poem.Apoi actorul ia homarul,il taie exact ca la restaurant,il prajeste in tigaie si il mananca;asta-i toata piesa care dureaza fix 30 de minute,si pe care autoarea o plaseaza intr-un context de tot deliciul, cu toata filozofia aferenta.)
Mai avem note de calatorie prin cateva Case de Traduceri din lume(institutie similara Casei Scriitorilor) ,intalniri pitoresti,dar mai presus de orice ,repet – o capacitate extraordinara de a transmite bucuria lecturii si forta ei de a ne reproiecta viata in suflet,ca pe un ecran imens, asemenea un film nesfarsit.

varu

31 May 2014, 15:32

Dupa cateva luni de asteptare, am reusit sa imprumut de la biblioteca locala cartea lui Mo Yan "Obosit de viata , obosit de moarte " .

bremen,
Si la caminul cultural de prin satele mosuo (http://en.wikipedia.org/wiki/Mosuo_women) era mare bataie pe ea. O citititoare fericita. :))

http://i57.tinypic.com/2i6cte.jpg

bremen1980

31 May 2014, 19:05

Se tin de chinezarii aceste doamne respectabile . Vad ca sunt vesele si asta insemana ca au ''secret nocturnal 'visit' .Cea care-si ascunde zambetul dupa carte o fi primit mai multe vizite intr-o singura noapte ??? :"> :-O

M-as mai baga sa recitesc ''Moartea lui Ivan Ilici ''de Tolstoi pentru ca in ultimul an am citit mai multe carti despre moarte : ''Privind soarele in fata '' de I.D.Yalom sau ''Omul in fata mortii '' de Philippe Arries fiind cele mai bune . Moartea s-a strecurat si intre cartile pe le-am cumparat de la Bookfest-ul de anul asta .Ca la jocul de carti , cineva trebuie sa taie cartile . S-a oferit Neo sa le taie si sa faca moarte de om ;)
La poza asta au dreptul doar cei morti (sau presupus morti)

http://oi57.tinypic.com/213g13a.jpg

bremen1980

03 Jun 2014, 19:32

''Armata de cavalerie/Povestiri din Odesa '' de Isaac Babel . Un volum care aduna vreo 60 de povestiri scrise de Babel prin anii '20 .A mai existat o editie a acestei carti care a aparut la BPT pe vremea odiosului , dar banuiesc ca au fost cenzurate niste povestiri (cu totul sau doar fragmente ) .Au fost cenzurate sau ar fi meritat cenzurate acele povestiri in care imaginea armatei revolutionare (armata care lupta pentru succesul comunismului in Europa ) nu iese destul de onorabila .Babel nu se sfieste sa treaca cu vederea atrocitatile comise de armata bolsevica in campania poloneza : executii sumare , violuri , violenta asupra civilor , jafuri pe scara larga , s.a. Sa nu se inteleaga acum ca Babel ar critica metodele ''tovarasilor de arme '' pe care-i insoteste in calitate de ziarist/propagandist . Nici vorba . Intelectualul asta evreu cu aspect de tocilar premiant pare sa soarba toata brutalitatea omniprezenta , si s-o redea literaturii in forma poetizata . E fascinatia pe care intelectualii au avut-o pentru actiunile violente , lovituri de stat ,revolutii, razboaie .Mishima , Hemingway sau Cormac McCarthy l-ar intelege .

Avem o armata rosie debarasata de moralitate si pregatita sa ''beleasca dusmanul '' cu orice pret . Figuri feroce de cazaci se alatura celor ale comandantilor militari iresponsabili .Nici civilii nu sunt mai breji : toti cauta sa-si scape pielea , popi tradatori , femei care cedeza tuturor , vaduve care vor si ele ''sa se dedulceasca la barbati tineri '' ; o babuta fiind amenintata de un soldat cu pistolul pentru o ciorba ,se plange ca din cauza amenintarilor '' i s-a scarbit si nu se mai poate bucura nici de pacat >:) '' .In final soldatul se alege si cu ciorba si cu baba .
In alta povestire o femeie il paraseste pe gagiul ei pentru ca ala o sa lipseasca de acasa cativa ani , timp in care ea o sa nasca de cateva ori si o sa-si gasesca pe cineva care ''o sa scuipe acolo unde au scuipat si altii ''.
In partea care se ocupa de Odesa avem niste povestiri un pic mai senine : viata evreilor din Odesa in care se amesteca suferinta , prigoana si umorul . Asta se intmpla pentru ca Dumnezeu ''i-a asezat pe evrei intre rusi , polonezi si nemti ca sa sufere , in loc sa-i aseze in Elvetia , unde sunt munti inalti si vecinii sunt francezi ;) ''

http://oi61.tinypic.com/207x99y.jpg

sigalia

03 Jun 2014, 21:08

Erich Fromm - Arta iubirii

N-as fi citit eu minuni din astea daca recomandarea nu ar fi venit din partea unei persoane in ale carei gusturi si grad de cultura ma incred. In primul rand un sens mai bun al traducerii e "arta de a fi permanent indragostit". In al doilea rand titlul e inselator, nu e maculatura de duzina de self help, are totusi o anumita tinuta. E mai curand psihanaliza explicata pentru mase, iubirea sub mai multe forme pusa sub lupa. Nu doar iubirea romantica, ci si iubirea materna, intre frati, pentru Dumnezeu etc., totul cu explicatii psihanalitice. Interesant, dar parca se putea mai mult. Nu stiu daca as recomanda-o mai departe, nici eu nu citesc in mod obisnuit asa ceva.

Dupa ce am rascolit pamantul,am reusit sa pun si eu in sfarsit gheara pe ea,intr-o minuscula filiala de cartier a bibliotecii judetene.Si pe mine m-a trimis la cartea aceasta, cu precizarea ca trebuie neaparat citita, cineva care nu prea da gres cu recomandarile.
Sunt pe drum cu lectura,parcurg textele in salturi,ma intorc,reiau .Intr-adevar e un must read.
Autorul esentializeaza si expune cu o limpezime de cristal ,facand accesibile teoria si conceptele care explica fenomenul.

Ce sa vrei mai simplu si mai frumos decat atat:
Iubirea infantila- spune Fromm – urmeaza principiul :”iubesc pentru ca sunt iubit”.Iubirea matura urmeaza principiul „sunt iubit pentru ca iubesc”.Iubirea imatura spune :”te iubesc pentru ca am nevoie de tine”.Iubirea matura spune :’’Am nevoie de tine pentru ca te iubesc”.
Ceea ce revine la a crea prin manifestare, la a da, inainte de a cere si a primi.
Foarte interesante sunt si consideratiile despre capacitatea de a iubi ,cu ideea centrala ca - „paradoxal,capacitatea de a fi singur este conditia capacitatii de a iubi” ,cele despre pseudo-iubiri,categorie in care intra multe „mari iubiri”,ca si demontarea falsei credinte ca „potrivirea fizica si sexuala sustine iubirea in cuplu,o intimitate satisfacatoare fiind tocmai rezultatul iubirii si nu cauza ei.”

varu

04 Jun 2014, 09:29

Dupa ce am rascolit pamantul,am reusit sa pun si eu in sfarsit gheara pe ea,intr-o minuscula filiala de cartier a bibliotecii judetene.

Ah, imi pare rau, n-am stiut ca-ti ziceam, o gasesti usor in format pdf la o simpla cautare. Intr-adevar, pare un fel de copie xeroxata, dar merge, am pus-o pe o tableta ieftina si asa am citit-o. O premiera si pentru mine sa citesc o carte in felul asta. Eu sunt de moda veche, nu suport sa citesc de pe kindle/iPad-uri/tablete, n-o sa fac prea curand trecerea la ele, asta a fost doar o exceptie.

Anyways, daca mai e cineva interesat:
http://www.scribd.com/doc/39885290/Erich-Fromm-Arta-de-a-Iubi

sigalia

04 Jun 2014, 21:04

varu,multumesc.
Link-ul e de retinut,pentru ca textul e genul la care - in caz de nevoie :)) sau dupa chef - merita sa te intorci oricand pentru inspiratie.Fromm e stimulativ.

Nici eu n-am experimentat lectura cartilor pe nici un fel de ecran.Am ajuns sa stau atat "conectata",incat atunci cand iau o carte in mana am senzatia ca ies la aer curat dintr-o incapere inchisa.
Mi se pare mai odihnitoare hartia,desi poate e doar o prejudecata de-a mea;am citit ca pe kindle de pilda nu-ti obosesc ochii,dar eu gasesc hartia odihnitoare nu doar in sens fizic,e o senzatie mai subtila care tine de austeritatea papirului comparativ cu display-ul digital.
Plus ca a fi de moda veche in unele privinte reprezinta ...un lux ;) Si eu am oarece inclinatii de genul:D
Asta nu inseamna ca sunt impotriva cartilor in format digital si nu ma gandesc ca probabil, ceva oi si pierde in alte privinte.

varu

05 Jun 2014, 23:56

''Literatura germană - de la Sturm und Drang la zilele noastre '' de Nicolae Balota o culegere de eseuri despre literatura de limba germana .Foarte interesant modul in care Balota culege ce-i mai bun si ce-i place din bogatul material pe care-l are la dispozitie . Goethe , Kleist , Thomas Mann , Kafka , Max Frisch , Siegfried Lenz ,H.Boll ,J.Rehn , R.Musil ,E. Canetti , s.a. sunt atinsi in treacat de analiza sa , destul cat sa-i faca pofta cititorului de viitoare lecturi din scriitorii amintiti . Asta e de fapt si rolul unui critic - sa straneasca apetitul pentru lucruri zemoase ,iar N.Balota isi indeplineste rolul cu brio .
Apare insa o mica -mare buba . Am cautat detalii despre N.Balota si am gasit monstrul ascuns in dulap . Nenea Balota a (cam ) fost un turnator destul de zelos . Ce-i de facut cu operele unor asemenea oameni ??? Cartile lor au valoare , dar autorii lor s-au compromis definitiv . Eu ciugulesc ce e bun prin cartile lor si las istoria si pe Dumnezeu sa-i judece pentru pacatele lor .
http://www.revista22.ro/top-5-cei-mai-scrbosi-informatori--nicolae-balota-iv-11770.html

Mi-l amintesc si acum, l-am vazut cand eram in liceu, el era invitat pe la seratele lui Iosif Sava sau pe la alte emisiuni culturale, ba parca am vrut atunci sa si cumpar Caietul albastru, dar nu-mi amintesc de ce n-am mai facut-o, probabil chestiune de bani. Era un batranel cu o charisma irezistibila, un erudit veritabil, te hipnotiza prin farmecul cu care povestea, avea un ritm al frazarii domol, gratios, de batranel care nu se mai grabeste, care a ajuns la intelepciune, care a trecut prin toate si care a citit un munte de carti. Intr-adevar, eruditia lui era uriasa, pusa in valoare de un povestitor innascut, acaparant. Imi amintesc vag si ca avea imaginea unui om care facuse ani grei de puscarie politica, era imaculat din punctul asta de vedere, pe aceeasi scara cu Coposu, Diaconescu, Paleologu (si asta a semnat un angajament cu securitatea, dar sub torturi, a fost primul care a recunoscut singur si a fost gratiat apoi moral de societate). Acum aflu asta. :-& Pe de o parte e clar ca, spre deosebire de noi, omul asta a facut puscarie politica, nu stim ce inseamna sa treci prin asta, pe de alta parte ce scrie acolo e oribil. Se pare ca nu e cum spune iranianul lui Kapuściński: si oamenii cu gusturi ireprosabile pot deveni turnatori abjecti. Orice combinatie e posibila in natura umana. Si culmea!, cartea asta cu literatura germana m-ar fi interesat si pe mine. Prefer sa mai astept pana se clarifica situatia in capul meu fata de el, poate sunt mai justitiar decat e cazul.

Siegfried Lenz/Ora de germana e si pe lista mea scurta, Am cautat niste fragmente pe net sa vad cum suna in original si mi se pare foarte greu. As brava daca m-as apuca acum, dar peste 6 luni/1 an e posibil sa se schimbe situatia. E o carte care i-a placut foarte mult lui ALS.

============================

On topic:

Tan Twan Eng - Grădina ceţurilor din amurg
This one is a slow burner!
Sincer, daca nu era cu Malaezia, nu o cumparam. Malaezia e o tara destul de tanara, eu am prins 50 de ani de Merdeka, asa ca un om batran care are azi peste 70 de ani se confunda cu toata istoria ei de stat independent. Pe faptul asta divers mizeaza si scriitorul cand isi construieste romanul. Istoria din ultimii 70 de ani a cuprins calmul perioadei sub protectorat colonial britanic, al doilea razboi mondial in care japonezii i-au casapit cu aceeasi ferocitate si precizie tehnica utilizate de nazisti in Europa, a urmat o perioada de nastere incipienta a comunismului sub forma unei lupte de gherila prin jungla (contracarat politienesc si cu ochii inchisi la eventuale victime colaterale - context aprope similar cu cel din Indonezia/The act of killing), tensiuni interetnice (Malaezia e stat multietnic, melting pot de malay, chinezi, indieni, europeni etc.) ce puteau sa degenereze intr-un razboi civil urat, declararea independentei. O femeie aflata spre sfarsitul vietii, intr-un proces acut de deteriorare a memoriei, parcurge aceste etape intr-un drum sinuos cu salturi inainte si inapoi in timp, ca sa se impace cumva cu sine. Fiica de bogatasi chinezi din Penang pe vremea colonialismului, unica supravietuitoare a unui lagar de concentrare din al doilea razboi mondial unde fusese inchisa cu sora-sa, scolita in Europa, imbratiseaza o cariera de justitiara nemiloasa la ea in tara, se ocupa cu acuzarea & condamnarea criminalilor de razboi japonezi. In acelasi timp, in memoria surorii, trebuie sa construiasca o gradina japoneza, asa ca se angajeaza in tinerete ca ucenica la un gradinar japonez cu un trecut la curtea imperiala, esuat acum pe meleaguri malaeziene. Incepe un joc captivant ucenic-maestru pe un context national calau-victima, prilej pentru scriitor sa puna doua culturi asiatice total diferite fata in fata si sa le scoata in relief subtilitatile, dupa putinta lui. Uneori ii reuseste, alteori mi se pare ca baga chestii de cultura generala ca scriitura sa para exotica in ochii unui occidental. Nu vreau sa spoileresc mai mult, romanul merita citit, brodeaza placut pe mai multe planuri. Totusi, stiu cum miros locurile alea, ca atmosfera locala e asa si asa si impresia pe care mi-o lasa scrisul lui e ca a tintit un best-seller. Are mirosul unui best-seller, dar categoric e mult mai sus literar decat croitorii de best-seller. Si eu simt ca vreau mai mult, pe unii mai inovatori, nu doar pe cei care stiu sa livreze o poveste bine scrisa.

Nota 7/10, tind sa fiu mai ingaduitor cu asiaticii

============================

Thomas Bernhard - Der Untergeher / The Loser

Cartea asta nu a fost tradusa inca in romana si am incercat sa o citesc in original si mi-am cumparat si traducerea in engleza sa ma verific. Si cum germana mea e inca la nivel scolaresc, bineinteles ca m-am poticnit, cam o data la fiecare doua-trei fraze. Ma incurajez ca totusi Bernhard nu are cea mai usoara fraza, sunt si fraze mai lungi de o pagina, incongruente gramaticale (asa imi par mie, dar ce stiu eu :| ), mai multe voci in aceeasi fraza semnalate slab de punctuatie, sublinieri de cuvinte a caror noima nu o inteleg, e balamuc.
Structura e aceeasi ca in toate romanele lui Bernhard: un singur paragraf - toata cartea. Avem de-a face cu aceleasi variatiuni pe teme bernhardiene: geniul, ratarea, izolarea, existenta macinata de depresie, sinuciderea, trairi maladive la limita incestului, ura netarmurita pentru conationali. Toate lucrurile minunate cu care sa-ti educi nepotii. Citind un roman de Bernhard ai impresia ca te plimbi pe o banda a lui Moebius: folosind repetitivitatea intr-un mod maniacal inaintezi, dar inaintezi spre ceva pe care il cunosti/parca il mai vazusei inainte, parca esti tot la inceput si dupa zeci de pagini, te invarti in cerc, desi intre timp tu ai mers inainte, ai acumulat tensiune, esti prins deja in ghearele dracului. Acest scriitor este un monstru nu doar prin ceea ce scoate din tartacuta lui trepanata, ci si prin modul in care tortureaza limbajul. Il stoarce, il sugruma, ii testeaza toate limitele. The stream of consciousness, Bernhard style, obsesiv-compulsiv pana la ultimele grade de suportabilitate. Limbajul lui are ritmul unei melodii, se vede ca a venit in literatura din postura unuia care are studii de muzica la nivel de conservator, un muzician ratat, la fel ca personajele cartii. Actiune prea multa intr-un roman de Bernhard n-o sa gasesti, de aia nici nu se pot povesti fara sa cazi in ridicol, ar iesi niste rezumate de scoala primara, in schimb un stil ca la nimeni altul - indiscutabil. Mie mi se pare ca Cioran, Houellebecq, alti nihilisti pe care i-oi mai fi citit eu sunt toti niste pussies prin comparatie cu Bernhard. Asta e ala care a dus mizantropia cel mai departe. Sunt multi care zic ca ar fi meritat Nobel-ul in locul lui Jelinek, de parca ar conta asta. Sunt sigur ca nu are toate tiglele pe casa, n-am curajul sa spun ca e cel mai mare scriitor de limba germana al secoului 20 pentru ca mai am foarte multe de citit in viitor, dar e scriitorul care ma intereseaza cel mai mult in acest moment.

9/10

Bonus (http://www.apieceofmonologue.com/2014/05/thomas-bernhard-three-days-translation.html) cu omul pe pelicula, sunt foarte departe de a intelege tot ce spune el acolo plus link catre un blog cu traducerea in engleza a fragmentelor din film, plus mult Bernhard in engleza pe blogul ala etc. etc.

bremen1980

10 Jun 2014, 20:25

varu

10 Jun 2014, 21:17

Si tot despre austriecii cei excentrici -am cumparat "Intr-o noapte intunecoasa , ies din casa mea limistita " de Peter Handke .Pe caldura asta n-am chef sa ma mai deprime si Hanke , asa ca o mai las sa dospeasca .
Varule , daca ai chef sa fii deprimat ( again) si daca esti liber :

http://www.humanitas.ro/humanitas/%C3%AEnt%C3%A2lnire-cu-andrew-solomon-sesiune-de-autografe-%E2%80%93-vineri-13-iunie-ora-19-libr%C4%83ria-humanit

Da, stiu. Ma tenteaza, dar nu stiu daca ajung in timp util, depinde si de programul din ziua respectiva. I-am facut si eu reclama domnului cu o pagina mai in spate.

Sedinta de autografe cu SMURD-ul parcat in fata librariei. >:)

bremen1980

10 Jun 2014, 22:13

Sper ca nu te dai lovit ca sa mergi la spectacolul asta programat la aceeasi ora cu sesiunea de autografe.Triunghiuri , femei , arta .:D
Rodica Popescu Bitanescu regizase ceva si -n cimitirul Bellu in " noaptea muzeelor "

http://oi62.tinypic.com/jjpc0x.jpg

varu

10 Jun 2014, 22:20

sigalia

11 Jun 2014, 21:10

I-am facut si eu reclama domnului cu o pagina mai in spate.

Sedinta de autografe cu SMURD-ul parcat in fata librariei. >:)

Un articol complet cu cateva trimiteri interesante :
http://www.bookaholic.ro/domnul-andrew-solomon-sau-despre-demonul-amiezii-o-anatomie-a-depresiei.html

Parca ma vad pana la urma citind si asa ceva :D Desi varu m-a inspaimantat cu ce-i acolo si mai ales cu starea pe care i-a indus-o lectura.

bremen1980

12 Jun 2014, 11:25

Avea W .B .Yeats niste versuri in care ''Things fall apart; the centre cannot hold '' , dar mai potrivit mi s-a parut proverbul lui Mo Yan ''dracii cei mici , darama manastirea mare ''.Despre niste dracusori pusi pe facut dracii este vorba in clasica ''Criza constiintei europene 1680-1715" scrisa de Paul Hazard .

Religia institutionalizata si osificata incepe sa primeasca la sfarsitul secolului al 17 lea lovituri in ritm accelerat de la diversi critici , marginali artagosi pusi pe scandal .In afara de Spinoza, numele lor ne sunt astazi mai degraba necunoscute ( Toland , P.Bayle , R.Simon ,Fontenelle , s.a.), dar ei au fost in avangarda ''criticii '' si au facut primele sparturi in fortareata clasicista pastorita de Biserica .Dupa ei vor veni adevaratii tunari ai secolului al 18 lea ( Voltaire ,Rousseau , enciclopedistii , materialistii , ateii cu patalama , perversii - Sade , s.a. ), cei care vor demola totul ( religia , politica ,morala ) cu obuzele lor . Paul Hazard se opreste insa la dracusori si ii lasa pe diavolii cei mari pentru alte lucrari .

Ok, avem critica , indivizi pusi pe scandal cu textele sfinte si popimea , dar asta nu poate duce decat la anarhie , la vid si la pesimism . Ii dam pe popi jos ( de ''Dumnezeu'' inca e nevoie , desi ''Natura '' incepe sa-l inlocuiasca), dar ce punem in loc ??? Aici in scena intra altii , cei care au geniul constructiei in gene ( Leibniz ,Locke , Newton , s.a. mai mititei ) si care descopera ,reformeaza, inventeaza.Eforturile lor sunt pozitive si indreptate in mai toate domeniile care se cer reformate( stiinta , politologie , morala , drept international, religie , arta , etc . ) .Din cauza lor /datorita lor avem : parlament , sateliti , revolutii sangeroase, telefoane cu Android , certuri pe net si copii care pica bacul la matematica .
Cam despre asta scrie Paul Hazard - unii cu demolatul , altii cu construitul , de multe ori unul facandu-le pe amandoua .

O perioda scurta , dar fertila si plina de contradictii, o epoca de ruptura .Cele vechi sunt luate la puricat , rasturnate cu cracii in sus si ( de multe ori ) aruncate la gunoi .O adolescenta din care Europa va iesi transformata . Atunci s-a forjat modernitatea cu bune si rele .

http://oi61.tinypic.com/w6um2r.jpg

varu

13 Jun 2014, 10:48

O sa las aici linkul asta cu ultima mea obsesie:
Iubirea exactă (http://infinitezimal.ro/carte/iubirea-exacta)

Bernhard nu e indeajuns de mult tradus in romana pe cat mi-as dori eu, iar in germana nu sunt atat de profi sa inteleg toate nuantele, chiar daca i-am citit o carte pana la capat. Asa ca orice articol de analiza a personajelor lui mi se pare un eveniment.
Iar articolul asta mi-a placut: are o structura logica, analiza cauza-efect, trage si o concluzie in urma unei demonstratii si mai e si frumos scris. Totusi nu pot sa ader la concluzia autoarei plasata in context:

Singurătatea bărbaților, la Bernhard, nu pare a fi singurătatea celor care pierd iubirea, ci a celor care pierd reflexia propriilor lor singurătăți.

Si in Der Untergeher e un barbat care dezvolta un fel de afectiune maladiva pentru sora-sa si cand asta fuge si se casatoreste in Elvetia, barbatul se duce si se sinucide in fata casei insurateilor. Probabil ca si acolo, daca o sa cauti cu atentie o sa gasesti pierderea reflexiei propriilor nu-stiu-ce. Dar la o privire de ansamblu a cartilor (n-am citit Vechi maestri), eu n-as arunca vina atata pe femei. Nu-ti sare in ochi asta. Singurătatea bărbaților la Bernhard e mestecata in suc propriu, indiferent ca trece o muiere prin cadru sau nu.

bremen1980

28 Jun 2014, 13:08

A citit cineva ceva scris de A..S.Byatt ???? Am vazut in anticariate gramezi de ''Natura moarta '' cartea dumneai ,la 2 lei . Pare interesanta , dar are vreo 70-800 pagini si face parte din nu stiu ce trilogie ,ciclu , saga si parca n-am chef sa ma inham la o noua odisee intinsa pe mii de pagini mai ales ca vin caldurile in cateva zile /saptamani .

Multe carti la preturi ridicole de la Nemira , Polirom , ALL ,Humanitas au inundat anticariatele ,dar cand sa le mai citesti ?? :-/ .Auzisem ca astia de la Nemira se cam falimenteaza singuri/intra in insolventa la cativa ani , doar ca sa nu-si plateasca furnizorii . Arunca apoi in anticariate gramezi intregi de ''nemire '' la preturi mititele

http://www.nemira.ro/lichidare-de-stoc/sorteaza-pret-asc

bremen1980

06 Jul 2014, 13:55

Dan Alexe - Miros de roşcată amară

Sau "De ce iubim femeile?" în variantă machistă. Bun. Mai bun decât Cărtărescu pe tema asta.
O obraznicatura talentata ce-si joaca rolul convingator.

Bonus: interviu (https://www.youtube.com/watch?v=aGSMvqxMsto).

http://dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/porno-tocilari

Si au inceput sa-si dea lovituri grele pe FB , pe bloguri , pe forumuri . Orgolii mari in joc .

MariaMona

11 Jul 2014, 23:48

Stiti vorba aceea - "a invarti cutitul in rana"? Pentru mine de multe ori aceste dureri si suferinte despre care am citit - in afara de faptul ca mi-au deschis mintea si m-au facut mai toleranta - aceste lucruri au fost fiecare in parte "un cutit in rana". Pentru ca pentru fiecare durere a altora eu imi vedeam binecuvantarile si ma rusinam ca ma plang de viata mea - eu inca traiesc, parintii mei traiesc sau au murit de moarte buna, la fel bunicii, nu am fugit in alta tara ca sa scap cu viata, nu mi-am vazut rude disparand, fiind arestate sau ucise sub ochii mei, nici macar oameni pe care nu i-am cunoscut, copiii mei sunt sanatosi, fericiti, sunt alaturi de mine, etc, etc, etc.
In fiecare carte trista, de istorie trista exista un cutit care taie in carne vie in constiinta mea. Recunoscandu-mi ignoranta in istorie, marturisesc cu tristete ca am crezut ca "holocaust" se refera doar la evrei. Marturisesc ca n-am stiut pana acum de holocaustul armenesc si de sutele de mii sau milioanele de armeni morti in conditii de necrezut - sau de crezut pentru ca le-am auzit despre evrei, doar ca holocaustul armenesc a inceput in anii 1890.
La fel de putin as fi crezut ca un politician din Romania sa poate gandi si simti si scrie precum Varujan Vosganian. Citesc acum cartea sa "Cartea soaptelor" - n-am terminat-o, mai am vre-o suta de pagini. Vreau sa spun ca din toate romanele triste sau mai putin, dar care redau fapte groaznice din istorie, nici unul nu m-a indurerat atat. Citind aceasta carte - un roman inedit chiar si pentru mine cititoarea - am simtit ca nu mai exista bucata de carne din constiinta mea netaiata in carne vie. Sunt ferfenita! Nu stiu daca il voi respecta sau vota vreodata pe politicianul Varujan Vosganian, dar stiu ca il voi respecta pe acest scriitor care atat de simplu - sau asa pare - ma face sa simt atata durere, tristete, rusine pentru neamul omenesc - cu lacrimi care, la fel ca in roman, nici macar nu pot curge....

bremen1980

16 Jul 2014, 12:32

Am vrut sa vad daca au la biblioteca mea ''Despre eroi si morminte '' , cartea lui Ernesto Sabato .
E acolo , dar in alta varianta . Ce plagiator si Sabato ăsta ! :">

http://aleph20.bmms.ro:8991/F/B69LR6G6JK3NVIHRMLR22RK9R8SR9IKPPUA3G6LQKH82N5BYR5 -88039?func=find-b&request=eroi+si+morminte&find_code=WRD&adjacent=N&local_base=MLB01&x=35&y=6&filter_code_1=WLN&filter_request_1=&filter_code_2=WYR&filter_request_2=&filter_code_3=WYR&filter_request_3=&filter_code_4=WFM&filter_request_4=&filter_code_5=WSL&filter_request_5=28

http://www.once.ro/images/eroi_si_morminte.jpg

bremen1980

17 Aug 2014, 16:28

Se sinucidea lumea si-n alte vremuri .

Din '' Substratul Patologic în Pesimismul Contimporan '' de Panait Zosin ( 1900 ) . Studiu inclus in volumul lui Octavian Buda ''Criminalitatea .O istorie medico-legala' , ed . Paralela 45

Scrisoarea unei femei care s-a impuscat (mortal ) in 1895 :( :

Vasile ,când vei primi această scrisoare , eu nu voi mai trăi .Sunt sătulă de viaţă care am dus-o până acum şi viitorul mă sperie .Într-adevăr nu este nebunie de a trăi ,dacă şi trăi se numeşte aşa cum am trăit eu până acuma : veşnic în grijă pentru ziua de mâine , totdeauna cu frică de viitor ,nici o zi fericită .Suferinţă şi mizerie , iată care este viaţă mea .Sunt sătulă şi obosită de o astfel de viaţă , deşi tu mi-ai spus că ai să mă scapi de necaz .
Dar , daraga Vasile , este să scap de unu şi să dau de altu , şi ceea ce fac acuma sunt mult Hotărâtă .Dacă nu aş fi avut încă speranţa , era de mult de când n-aş fi mai suferit .Dar dragostea mea pentru ţine m-a ţinut , caci ştii foarte bine cu câtă nebunie te-am Iubit .Ţi-am dovedit-o în orice ocazie .În schimb tu ai făcut tot ce ai putut să mă dezgust .
Mi-ai făcut atâtea mizerii şi ţi-ai bătut joc de mine cum ţi-a plăcut , aşa că am fost aproape de nebunie de multe ori .Mai cu seama acum de câtva timp am suferit îngrozitor , lucru de care tu nu ţi-ai dat socoteală niciodată pentru că tu nu ai inima şi eşti foarte egoist . Dar faci foarte bine , aşa trebuie să fie omul.Vasile dragă , nu crede că-ţi reproşez ceva , din contra sunt mulţumită că te-ai purtat aşa , căci dacă te purtai altfel ,te-aş fi iubit mereu şi aş fi suferit mereu , pe când aşa ne-ai scăpat de orice suferinţă .Nu crede că nu-mi pare rău de viaţă .Îmi pare rău, căci sunt încă tânăra, douăzeci şi nouă de ani, dar tu m-ai degustat de viaţă, am suferit prea mult prin ţine că să mai pot trăi .Cu toate aste te Iert de tot răul care mi-ai făcut poate fără voia ta şi te rog iartă-mă şi tu şi gândeşte câteodată la mine .Când voi fi la Morgă , te rog vino să mă vezi.Primeşte ultimul meu sărut şi fii fericit .Nenorocita ta , Ana ''
'Iubite Vasile , dacă vrei să-mi faci ultima plăcere , te rog foarte mult plăteşte spălătoreasă, 7 lei 50 bani ;n-aş vrea să mă blesteme ; şi la găzar am să dau 1 leu şi 75 bani, de vrei da-i franţuzoaicei sau servitoarei să-i dea .
Şi încă un lucru îţi cer .Te rog foarte mult , dacă sunt moartă , interesează-te niţel de mine , fă ceva cum vrei , arată-te că-ţi pare rău sau fă ce ştii ,dar fă ceva că lumea să vază .Înţelegi foarte bine că asta nu pentru mine , căci eu nu voi mai şti nimic ;dar pentru ţine , pentru că sunt câteva persoanecare ştiu cât de încurcată sunt şi au să vorbească multe pe socoteală ta .Vorbesc şi fără asta destul .Te rog , ascultă-mă , fă ceva să-ţi scapi reputaţiunea , fă ceva să nu te coste bani , pentru că n-ai .Te rog ascultă-mă căci eu ştiu ce vorbesc.Iartă-mă dacă-ţi dau un sfat ,pntru că nu vreau să ia dezagremente din cauza mea .Te sărut ,A.......''

faraimaginatie

29 Aug 2014, 11:23

A citit cineva ceva scris de A..S.Byatt ???? Am vazut in anticariate gramezi de ''Natura moarta '' cartea dumneai ,la 2 lei . Pare interesanta , dar are vreo 70-800 pagini si face parte din nu stiu ce trilogie ,ciclu , saga si parca n-am chef sa ma inham la o noua odisee intinsa pe mii de pagini mai ales ca vin caldurile in cateva zile /saptamani .

http://www.nemira.ro/lichidare-de-stoc/sorteaza-pret-asc

Am inceput saptamana asta Possession de A.S. Byatt. Am citit vreo 80 de pagini, are in jur de 500 si m-a prins cat de cat. Intertextualitate and stuff....pare interesanta. O sa revin, daca-mi aduc aminte, cand o termin.

bremen1980

01 Sep 2014, 12:17

O sa revin, daca-mi aduc aminte, cand o termin.

http://oi62.tinypic.com/wsjq4y.jpg

sigalia

03 Sep 2014, 14:27

“Constance.Tragica si scandaloasa viata a Doamnei Oscar Wilde” – Fanny Moyle.

Formatia autoarei - producator si director in Departamentul Arte din BBC si in prezent manager de teatru londonez - explica in buna masura ceea ce mi se pare a fi nota definitorie a cartii si unul din atu-urile ei incontestabile.”Constance” este o biografie-documentar,fundamentata laborios pe baza unor surse autentice si pretioase, livrata cititorului in forma spectaculoasa. Fanny Moyle face istorie literara rece, in maniera unui thriller captivant.

Simpatia sa pentru eroina este evidenta din start,fara insa ca atasamentul ei sa degenereze intr-un subiectivism pagubos. Constance Lloyd,ulterior doamna Oscar Wilde – ne este infatisata ca o personalitate cu vederi progresiste,fascinata de cunoastere, care a avut un cuvant de spus in viata publica de la vestimentatie pana la politica, o femeie care si-a urmat cu perseverenta propriile interese si pasiuni.O feminista feminina as zice,care a simtit instinctual nevoia sa adauge vietii traditionale de sotie si mama o dimensiune strict personala.
Primul ei merit,acela de a se fi indragostit si casatorit cu un barbat de geniu, i-a pecetluit destinul in toate privintele .Rolul de sotie a unui literat avangardist si extravagant i-a stimulat valentele creative si militante,ca si explorarea multor directii neconventionale, din care ezoterismul la moda in epoca este doar un exemplu.A aruncand-o apoi intr-o drama teribila, pentru a-i releva in cele din urma calitatile unui caracter superior si o forta interioara impresionanta.

Constance si Oscar au trait prima faza a casniciei lor ,imeidiat dupa 1880, ca pe o aventura,experimentand cu succes gandirea liberala si principiile estetismului,curentul artistic reformator printre ai carui exponenti s-au numarat. Ca parte a unui cuplu cultivat si nonconformist,a carui modernitate consta in comuniune intelectuala si sprijin reciproc - simtul umorului,inteligenta si dragostea de viata a lui Constance au inflorit.
Foarte curand insa ,odata cu naserea celui de-al doilea copil,noutatea fericirii domestice paleste pentru Oscar rapid .
”Expert in arta de a crea senzatie,controversat si lipsit de remuscari,captivand lumea cu personalitatea sa magnetica,spiritul fabulous si harul de povestitor magic “– domnul Wilde este intruchiparea geniului si a arogantei coagulate intr-o individualitate imposibil de definit. Bon viveur,ii place sa incerce toate cararile vietii si are o fascinatie speciala pentru viciu.Pasul pe care il face spre homosexualitate este astfel usor de inteles si pret de ceva vreme el reuseste sa-si concilieze aspiratiile divergente,fara ca impulsurile sale fizice si casatoria sa intre in conflict.
Abilitatea lui Fanny Moyle de a analiza pas cu pas ce se intampla de aici incolo este magistrala.Caracterele protagonistilor, resorturile lor intime,tabloul epocii si societatea vremii - sunt puse intr-un ansamblu coerent si revelator :)

Drama care avea sa duca la cel mai celebru scandal din secolul al 19-lea si la ruina sociala, artistica si umana a lui Oscar Wilde incepe odata cu intrarea in scena a lui Lordului “Bosie” Douglas. Modul in care relatia cu acest tanar modest intelectual,vorace si egocentrist ajunge sa fie cea mai profunda si devastatoare poveste de dragoste din viata lui Oscar ramane un mister.
Este singurul aspect asupra caruia autoarea nu se hazardeaza cu nici un comentariu,din investigarea in rest extrem de minutioasa si pluri-argumentata a fiecarei miscari din scenariul cu final dezastruos.

Preocupata sa le asigure celor doi copii un viitor in marasmul care le-a inghitit vietile, Constance va manifesta totusi fata de sotul ei o grija si un atasament care raman extraordinare si astazi.Ele se explica nu doar prin faptul ca la nivel profund a continuat probabil sa-l iubesca,cat mai ales prin nobletea naturii sale.
Concluzia cu care Fanny Moyle isi incheie biografia este aceea ca “in timp ce Oscar a facut din intreaga sa viata o opera de fictiune,sotia lui a devenit in tot acest rastimp un poem de dragoste si statornicie:aceasta e probabil,adevarata tragedie din inima intregii povesti”.

“Tragica si scandaloasa viata a doamnei Oscar Wilde” nu este doar o recuperarea ce intregeste intelegerea uneia din cele mai controversate figuri a celebrului fin de siècle.
Este inca o ilustrare a faptului ca, la liniile de ingemanare ale istoriei,acolo unde o epoca se prabuseste si alta se naste, se ivesc si oameni predestinati momentului.Aparitii deloc intamplatoare care prin gandire, creatii si prin insasi viata pe care o traiesc – zguduie din temelii vechile esafodaje.

MariaMona

04 Sep 2014, 20:15

Suna tare fain ce ai scris, as citi si eu cartea.

sigalia

04 Sep 2014, 20:58

Am scris sub impresia momentului,pentru ca am parcurs trei sferturi din carte in doua zile,aproape fara sa ma pot desprinde de ea.Ceea ce din pacate nu mi se mai intampla decat rar.
E un studiu serios care pune foarte reusit in lumina semnificatia evenimentelor.
Am citit recenziile facute volumului si toate sufera de lungime excesiva:)) ,dar cartea e atat de bogata si de constanta incat tinzi sa exprimi cat mai mult din ea.
Altfel zis ,Fanny Moyle m-a jucat pe degete.

sigalia

22 Sep 2014, 21:56

Cea mai tare impresie de lectura peste care am dat:

hermann hesse - steppenwolf /lupul de stepa
pe masura ce o citeam am avut impresia ca e scrisa de... mine din viitor or something... creeped me out a little.
prima parte a cartii e geniala. a doua parte putin pe alta nota dar totusi foarte buna, recomand.

9.5/10

textul e un copy-paste de pe Softpedia,sectiunea “Ultima carte ?” http://forum.softpedia.com/topic/11175-ultima-carte/page__st__1620#entry15891613:-/

MariaMona

23 Sep 2014, 09:58

I-am cerut acum cateva zile colegei mele o carte si mi-a zis ca e de copii, iar eu i-am zis ca oricum citim carti de copii...

Ca cititoare eu sunt la fel cum sunt ca om - imi plac cartile serioase, scrise bine, dar imi plac si cartile fantasy, sf-urile, young adult reader books, sa zic asa. Am citit cu drag si sunt super fan Harry Potter, mai putin Lord of the Rings, dar le-am citit si pe alea, citesc cu placere aproape orice fantasy imi pica in mana cat de cat ok - Hunger Games, Seria Divergent, I am number four, chiar si Twilight. Asta e si nu mi-e rusine s-o spun :)

Cartea despre care spuneam la inceput mi-a atras atentia fiindca am vazut un trailer al filmului facut dupa carte si mi-a placut. Este vorba despre Darul lui Jonas / The Giver a lui Lois Lowry carte clasificata ca "children's book". Mi-a placut la nebunie! Ideea, felul cum e scrisa, finalul. Mi-a placut pentru lucrurile la care te face sa te gandesti. Am citit-o in jumatate de zi si am lasat-o acasa in ideea ca o voi pune pe fiica-mea sa o citeasca. Daca aveti inclinatii spre asa ceva - v-o recomand din tot sufletul! Nota 10!

trailer the giver (https://www.youtube.com/watch?v=iJNNugNe0Wo)

bremen1980

23 Sep 2014, 19:18

Cea mai tare impresie de lectura peste care am dat:

[I]hermann hesse - steppenwolf /lupul de stepa
pe masura ce o citeam am avut impresia ca e scrisa de... mine din viitor or something... creeped me out a little.
prima parte a cartii e geniala. a doua parte putin pe alta nota dar totusi foarte buna, recomand.

/

Am citit-o si eu in urma cu 8-9 ani . Mi-a placut foarte mult , dar nu mai tin minte nimic din ea . Cum a venit , asa a plecat .
La cartile lui Nabokov mi se mai intampla faza asta - sunt incantat de stil , dar subiectul il uit imediat dupa ce am inchis cartea . Din Lolita mai tin minte acel LO-LI -TA cu care se dechide cartea :"> :((

Avem si noi un topic pe cinemagia cu cartile mari pe care nu le-am citit/terminat . Iata ca si altii se ''mandresc '' cu rateurile lor :

http://totb.ro/jocul-umilintei-marile-carti-pe-care-nu-le-am-citit/

bremen1980

28 Sep 2014, 15:00

"Îndrăgitul " scriitor Michel Houellebecq dă cărţile pe faţă in acest incendiar interviu.Dramele copilăriei , abuzurile la care l-au supus femeile , invidiile& duşmăniile de care a avut parte în mediul cultural francez.

http://www.lesinrocks.com/inrocks.tv/fabuleuse-interview-houellebecq-delepine/#.VCX1vxXT4TI.facebook

bremen1980

11 Oct 2014, 11:34

Am vazut si eu aceasta carte in librarii , dar nu stiam ca e scrisa de genialul Poponeţ .Acum stiu ....

O cronica competenta de la lansarea capodoperei :
http://www.vice.com/ro/read/cronica-de-carte-aventuri-literare-cu-vampirul-poponet-535

http://oi58.tinypic.com/qs8lqf.jpg

MariaMona

16 Oct 2014, 23:19

"Scriitor in comunism (niste amintiri)" de Stefan Agopian. O carte de memorialistica minunata care te tine cu sufletul la gura ca un thriller (daca esti interesat de viata pe vremea comunismului, de scriitori cunoscuti - Nichita si mai putin cunoscuti din acea perioada, daca nu esti pudipond). Stefan Agopian are un stil foarte usor, plin de umor (doar e de-a lui Catavencu), trece de la o chestie la alta cu usurinta si fara sa deranjeze. Plus ca are o groaza de amintiri valoroase. M-am bucurat de cartea asta foarte mult, am ras singura si m-am delectat cu amintiri despre poetul meu roman preferat - Nichita, despre vremuri de care doar am auzit sau despre cele pe care le-am trait copil fiind. Nota 10 si v-o recomand din suflet. http://www.elefant.ro/carti/biografii-memorii/memorii-jurnale/scriitor-in-comunism-niste-amintiri-217007.html

bremen1980

23 Oct 2014, 22:32

Intru pe la libraria Eminescu si văd la noutăţi cartea lui Vasile Zărnescu (? ) "Gogoriţa Holocaustului ", o tâmpenie antisemită. M-am uitat pe net şi iată cu ce goange se ocupã nenea ăsta .

http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/12/06/acatistul-mucenicului-marturisitor-corneliu-zelea-codreanu/

http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/06/03/nebunia-angry-birds-space-cel-mai-popular-joc-lansat-de-compania-americana-apple-manipulare-masonica-si-simboluri-sataniste-in-cadrul-acestui-joc-un-alt-program-pentru-controlul-ment/

alali

24 Oct 2014, 12:55

valy_barbu

02 Nov 2014, 23:51

Refugiul - Nicholas Sparks

aniela07

18 Nov 2014, 13:00

Dacã filme nu prea am mai vãzut, mãcar am citit.

Matei Visniec -"Sindromul de panicã in Orasul Luminilor" 10/10
Este al doilea roman pe care il citesc de Visniec. Incã are 10/10 de la mine, dar dacã mai continuã cu aceleasi subiecte mã voi plictisi repede.
Ca și "Dezordinea preventivã", "Sindromul de panicã..." este tot un fel de distopie cu o adiere autobiograficã.
Panica derivã din perspectiva eșecului pe plan scriitoricesc a unor autori entuziaști cã au un mesaj interesant de transmis, derivat mai ales din încãrcãtura apocalipticã a universului comunist pe care o aduc în luminosul Paris, nesãţios de povești teribile despre sisteme politice inumane împotriva cãrora sã se revolte în bunul spirit franţuzesc.
Dar scriitorii au surpriza sã își vadã visurile spulberate în ciuda unui succes literar rãsunãtor, dar efemer. Așa cã ajung sã formeze grupul numãrul 5 al domnului editor Cambreleng, umbre scriitoricești nedumerite de uitarea nedreaptã la care sunt condamnaţi de o piaţã editorialã pe ale cãrei reguli nu le înţeleg pe deplin.

Ray Bradbury -"Fahrenheit 451" 10/10
Mai recuperez si eu din "marile" carti pe care le-am ratat.
"With school turning out more runners, jumpers, racers, tinkerers, grabbers, snatchers, fliers, and swimmers instead of examiners, critics, knowers, and imaginative creators, the word intellectual, of course, became the swear word it deserved to be. You always dread the unfamiliar."

Panos Karnezis -"Infamii marunte" 8/10
Este o colecţie de povestiri despre locuitorii unui mic sat, fără nume şi uitat de lume, din Grecia, plasat cumva în afara timpului (deşi perioada este una modernă). Incă de la început (în prima povestire satul este afectat de un cutremur puternic care scoate din pământ până şi sicriele din cimitir) ne este clară lipsa oricărui viitor pentru această comunitate condamnată la dispariţie prin uitare. Deşi unii săteni se mai duc pe la oraş cu diverse treburi, în principal lumea este cea care vine în satul care stă pe loc (şi la propriu, şi la figurat).
Povestirile îţi lasă impresia că Panos Karnezis a scris mai mult ca să păstreze amintirea acestei lumi faţă de care îi poţi simţi afecţiunea, deşi tonul (şi structura totală a cărţii, de altfel) este de multe ori critic şi acuzator pentru pasivitatea ei în faţa auto-distrugerii prin neimplicare, resemnare, refuz de schimbare, decât dintr-o plăcere de a scrie, de a experimenta cu frazele, de a construi un text literar sofisticat.

Gary Shteyngart -"Absurdistan" 7/10
Mişa locuieşte în Sankt Petersburg, este fiul celui de-al 1238-lea cel mai bogat om din Rusia, trăieşte cu nostalgia paradisului american pierdut (studiase la Accidental College, s-a mutat în Manhattan, se îndrăgostise de o stripteuză pe jumătate puertoricană, pe jumătate negresă, Rouenna, femeia vieţii lui, desigur, şi a devenit dependent de psihoterapia doctorului Levine cu care îşi continuă din Rusia şedinţele la telefon pentru 350 de dolari pe oră) din cauza tăticului care i-a făcut de petrecanie unui magnat de prin Oklahoma.
Prin urmare, Mişa s-a ras pe bot de viza americană, singurul lucru care îl zdruncină din inerţia oblomoviană a celor jdemii de kilograme (este foarte gras) şi care-l face să lase confortul casei pentru a călători în micul, dar plinul de petrol, Absurdistan unde are promisiunea unui paşaport fals belgian.
Nu regret că am asteptat sa o găsesc redusă la 10 lei (2 ani la rand a fost 15 lei la Kilipirim si m-am incăpătanat să nu o cumpăr -bine am făcut).

Iris Murdoch -"The Bell" 9/10
Ca să scap de nostalgia de a citi un clasic care mi-a scăpat (mi se mai întâmplă), am luat-o pe Iris Murdoch. Când nu mai ai chef de literatură contemporană, de jocuri stilistice şi de structură narativă, când vrei să fii sigură că nu vei înjura cartea pe care ai ales-o, e aşa o binecuvântare să citeşti un roman frumos construit, armonios ca o piesă muzicală, în care este evident că autorul ştie ce pune în text, că a studiat bine personajele, că are o grijă preţioasă pentru coerenţă.

Mo Yan -"Sorgul rosu" 9/10
„Sorgul roşu”e pe lista mea de lectură după ce, evident, Mo Yan a luat premiul Nobel pentru literatură. Romanul, care are, de fapt, forma unei colecţii de povestiri (nici nu sunt sigură dacă este clasat ca roman), este o succesiune de perindări temporare centrate pe perioada invaziei japoneze din 1945 şi ocuparea zonei Shandong pe urma filonului personal al destinului propriei familii, pornind de la tinereţea figurii dominante şi puternice a bunicii. Instituţiile care să reflecte o autoritate ce poate reglementa lucrurile dispar şi, în acest eşec cultural şi organizaţional, nu mai există nici o barieră în faţa distrugerii umane în cele mai diverse (şi pe alocuri dezgustător de inventive) moduri.

A. D. Miller -"Snowdrops" 10/10
O Moscovă actuală, verosimilă, plină de gangsteri, de îmbogăţiţi peste noapte, de dansatoare de strip-tease (plus servicii adiţionale) în căutarea unui bărbat care să le întreţină, bătrâni văzuţi ca o masă indistinctă, ţintă sigură pentru escrocii financiari şi imobiliari.
Comentariile despre lumea moscovită sunt unul dintre motivele pentru care mie mi-a plăcut cartea (chiar foarte mult, de altfel).
“Most of the front doors to the individual apartments were made of axe-resistant steel, but had been prettified with a sort of leather padding –a fashion that sometimes made it feel as though the whole of upscale Moscow was a low security asylum.”

bremen1980

28 Nov 2014, 19:40

Stie cineva vreun program decent de tip TTS ( text to speech) pentru Android ??? Am incercat cu Google TTS si tableta ''incepe sa vorbeasca de una singura '' si face pe-a nebuna .
Am niste carti , dar chiar n-am chef sa le citesc pe o tableta . Daca era vorba de un e book reader mai mergea . As vrea sa -mi citeasca o tanti la ureche si eu sa adorm ca un bebe .(:|

faraimaginatie

12 Jan 2015, 22:22

bremen, n-am avut rabdare cu Possession. Am abandonat-o, deocamdata.

In alta ordine de idei, tocmai am terminat Middlesex de Eugenides. De foarte mult timp n-am mai citit o carte asa de faina. Am fost absorbita total de personaje, de America anilor 20-30-40-50-60-70.... Incredibil roman.

bremen1980

14 Jan 2015, 19:00

bremen, n-am avut rabdare cu Possession. Am abandonat-o, deocamdata.
.

M-am învățat și eu în ultima vreme și renunț să citesc până la capăt o carte care nu-mi place . Probabil că '' mănânci tot din farfurie '' din copilărie încă mă făcea să citesc o carte începută , chiar dacă nu-mi plăcea . Gata , viața e prea scurtă pentru chestiile care nu-ți plac , mai ales dacă le faci de plăcere .

Iată ce-i scriam cuiva apropiat luni seară :

Citesc şi eu ( în sfârşit ) SOLARIS-ul lui Stanislaw Lem . Bun , întunecat , claustrofobic , aseptic .Am citit vreo 100 pagini şi -mi pare rău ca n-are mai mult de 290 .
"Nu eram nebun ! Ultima rază de speranţă s-a stins .Am deconectat emiţătorul , am băut restul de supă din termos şi m-am dus să mă culc . " Asta o să fac şi eu .

Am aflat azi dimineață că Valentin Nicolau a murit marți seară . A fost patronul editurii Nemira , locul unde a apărut Solaris , locul unde au apărut marile cărți ale sf-ului .Îi mulțumesc pentru cărțile minunate pe care le-am citit cu ajutorul Nemirei .
Valentin Nicolau s-a dus sa se culce , dar emiţătorul încă transmite .

Dumnezeu să-l odihnească .

http://nemira.ro/media/catalog/product/cache/1/image/9df78eab33525d08d6e5fb8d27136e95/0/_/0_2277.jpg

chuckyfan

16 Jan 2015, 22:29

Citesc Ultima noapte de dragoste..., bârfitorii ar spune că e cam târziu, dar mai bine așa decât niciodată. Sunt surprins de mediocritatea în care se zbate cartea. Stau și mă gândesc, oare chiar n-au găsit un roman subiectiv mai bun pe care să-l pună în programa pentru bacalaureat?

Pe un ton mai amuzant: Te îndeamnă la misoginism și preacurvie. De ce ai vrea să-i înveți pe adolescenți astfel de lucruri? :))

bremen1980

17 Jan 2015, 18:11

Stai sa vezi ce invataturi capat eu din ''In raspar '' cartea lui Huysmans pe care am inceput s-o citesc ieri . E vorba de Jean De Esseintes, ultimul vlastar al unei familii de nobili , un pervers vlaguit de rele si ajuns impotent . Acolo rafinament , estetism si decadenta cat cuprinde .

Isi aminteste nenea asta de un pusti de 16 ani pe care l-a intalnit candva si pe care a hotarat sa-l duca pe calea cea buna . La dus la un bordel de lux si ''i-a facut cinste '' .In plus i-a platit acestuia un abonament de 3 luni in amintitul stabiliment apoi i-a taiat brusc finantarea sperand ca micutul mucos( devenit dependent de viciul luxos )sa se transforme intrun infractor dispus sa faca orice pentru a-si finananta dezmaturile . Totul pentru a mai forma un dusman impotriva societatii pe care-o ura
Strasnic profesor in ale vietii hatisuri >:)

Ma gandeam la absenta unui asemenea ''model '' care sa-mi deschida ochii in frageda mea tinerete
cand am luat o cazatura pe o pojghita de gheata tocmai cand ma intorceam de la munca . Nu m-am lovit tare , dar mi-am murdarit un pic pantalonii .
Ce vicii , ce profesori ??? Pana sa-ti vina viciul de hac , iti rupe gheata gatul .:))

bremen1980

21 Jan 2015, 11:35

Ce as mai citi in noul an . Am dat un scurt tur pe siturile principalelor edituri de la noi ,si iata ce mi-a facut pofta .

http://share.pho.to/8gVbw

faraimaginatie

21 Jan 2015, 11:57

That's an interesting list! Eu nu-s convinsa de Bertrand Russel asta... Am citit The Conquest of Happiness si mi s-a parut o mare de platitudini pe care le puteam spune si eu cu un dictionar langa mine. Ma rog...exagerez but you get the point.

Thomas Bernhard ...is extrem de curioasa de el. Am tot flirtat cu ideea de a-i cumpara vreo 2 carti weekendul trecut dar am prea multe care asteapta sa fie citite, deci am renuntat pana luna viitoare. N-am citit nimic de el. Tu ai citit? tin minte ca lui varu i-a placut mult.

Mi-am luat Infinite Jest de David Foster Wallace. Sta pe un raft, usor terifianta. Asta a ta e mai subtirica? Poate incep cu altceva :D

Am citit romanul ala al lui DeLillo. E bun dar nu se ridica la nivelul lui White Noise dupa parerea mea. Desi e foarte bun.

Anyway....have fun reading!

bremen1980

21 Jan 2015, 19:34

Asta e programul pe hartie , dar la fata locului se schimba multe .Lectura mea depinde de ''mood '' , de vreme , de luna plina , eclipse , s.a. . Plec dupa un Cehov si ma intorc cu un 'Erotikon bizantin '' >:) ( chiar mi s-a intamplat asta ) .Astept cartile astea pe rafturile ...bibliotecilor si voi cumpara ce-mi place si ce-mi permit .

E misto sa-ti faci liste vizuale pentru ca tii minte mai usor cartile si sari pe ele cand le zaresti in librarii sau in biblioteci .

Pe unde o fi Varu ?? Ce-o mai citi ???

chuckyfan

21 Jan 2015, 21:03

Recent mă confrunt cu o maladie destul de gravă :)) ... nevoia de a cumpăra cărți. Am momentan vreo 15 cărți pe care le-am cumpărat în ultimele două luni și care așteaptă să fie citite și totuși, azi am mai cumpărat două. Dacă trec pe lângă o librărie nu mă pot abține să nu intru în ea...

Oricum, am cumpărat Invazia ( Dean Koontz ) și Cititorul ( Bernhard Schlink ). Cu Dean Koontz am 'relații' mai vechi și-mi place foarte mult cum scrie, iar Cititorul o văd recomandată peste tot, așa că de ce nu? :))

bremen1980

30 Jan 2015, 12:13

Aveam de ceva vreme carticica asta prin casa si am zis s-o citesc . Nu mi-a placut ,am si citit-o pe derulare rapida , dar tot am gasit ceva cat de cat in ea .Ciuperci , farmacisti , golaneala . Cam atat . Dupa ce i-am citit parerea omului asta despre consoarta mi-am dat seama de ce s-a inhaitat el cu alti derbedei si a plecat brambura de acasa .

http://oi62.tinypic.com/142wbq.jpg

''Între femeie şi bărbat s-a iscat mai nou o duşmănie .Bărbaţii şi femeile sunt în ultima vreme certaţi unii cu ceilalţi, fără nicio excepţie.Eu , de exemplu , nu mai am de mult vreun duşman -nici nu aş mai fi în stare de aşa ceva -, dar dacă s-ar pune problema , atunci ar fi o femeie .Nu numai că nu suntem iubiţi , dar , mai mult , suntem duşmăniţi .
Şi dacă îşi mai bagă coada şi dragostea, atunci asta numai pentru a porni un război .Mai devreme sau mai târziu , femeia iubită va fi dezamăgită, aşa sau aşa , de tine şi tu nici nu vei şti de ce anume .Ea va spune că şi-a dat seama cu cine are de a face , dar nu îţi va preciza în ce fel a făcut asta .Şi niciodată nu te va lăsa să uiţi că te-a descoperit .Pentru că în acelaşi timp nu te mai lasă niciodată singur , în orice caz cu mult mai puţin decât înainte , în relaţia voastră.Şi prezenţa ei permanentă nu te va lăsa deloc să uiţi ce crede rău despre tine .Tu însuţi nu te consideri un escroc , mincinos şi om fals şi ai dori să-i fii un bărbat la fel de bun cum erai la începutul relaţiei .
Dar eşti nevoit să te vezi în toate aceste ipostaze: în ochii ei şi cu ochii ei ,care începând de acum nu te mai scapă din supraveghere şi care, orice ai face sau nu ai face , ar descoperi o confirmare a părerii ei proaste, a dezamăgirii ei crunte .
Poţi să faci ce vrei : eşti şi vei rămâne un bărbat descoperit .Nimic nu o mai poate surprinde pe femeie .Chiar dacă reuşeşti să-i îndeplineşti şi cea mai secretă dorinţă la care a tânjit toată viaţa , ea va ridica cel mult din sprâncene .Şi dacă ţi-ai da viaţa pentru ea, ea se va apleca rigidă asupra ta şi va avea grijă ca măcar ultimele tale clipe să nu vezi altceva în faţa ochilor în afara chipul ei ....

Şi oare de ce bărbaţii moderni şi femeile moderne nu se lasă reciproc îm pace , măcar pentru o vreme ? ''

chuckyfan

01 Feb 2015, 20:44

E isterie mare dom'le cu 50 de umbre astea. Cred că nu e nevoie să mai adaug nimic.
http://www.piticigratis.com/2015/02/50-shades-of-grey/

White1

02 Feb 2015, 01:32

bremen1980

02 Feb 2015, 18:42

E isterie mare dom'le cu 50 de umbre astea. Cred că nu e nevoie să mai adaug nimic.

Totul tine de stil .Daca ii da nea Ion lui Gigel cu ranga in cap ,lumea il numeste criminal nenorocit pe nea Ion . A facut o crima prosteasca ''ajutat '' de bautura si de dusmania veche dintre el si Gigel . Prosteste , fara stil .
Aceeasi crima in paginile unui roman are insa alte conotatii . Un personaj diabolic comite o crima folosind niste metode sofisticate - avem stil , avem valoare . O fapta demna de povestit si( pentru unii ) de copiat
Asa e si bataile astea la fundul gol . Sa-ti fugaresti nevasta cu facaletul -e rusinos si de prost gust . S-o legi de calorifer , sa-i pui la casti radio Trinitas in timp ce tu mananci prajituri in fata ei stand in chiloti si uitandu-te la Fashion TV - asta e tortura cu stil >:)

bremen1980

08 Feb 2015, 13:34

Am terminat azi Ignoranta. Mi se pare absurd faptul ca e considerata una din cele mai slabe carti ale lui Kundera. E singura din cele pe care le-am citit pana acum (dintre romane mai am de bifat doar Gluma si Identitatea, nu prea te mai poti dezlipi de el dupa ce incepi sa il "frecventezi") in care autorul renunta complet la zagazurile umorului detasat si a scepticismului ironic si lasa valurile de tristete, regret, melancolie si singuratate sa se reverse fara nici o opreliste.

N-am citit niciodata nimic scris de Kundera :"> Il am pe lista de mai multi ani , dar inca nu ne-am intalnit . Mi-a placut mereu titlul asta '' Viata e in alta parte '' In ce parte o fi nu stiu , dar m-a fascinat mereu ideea de dincolo .Nu neaparat de dincolo de viata , ci dincolo de usa vecinului , dincolo de statia la care cobor , dincolo de granita , dincolo de Terra , s.a.m.d. Mereu e un dincolo care te face sa visezi si uneori sa-ti fie frica .
Dincolo- morcovul pe care orice magar spera sa-l apuce :((

White1

08 Feb 2015, 18:49

Eu am auzit de el de cand a mentionat (pe aici sau in alta parte ) Aniela, careia ii si multumesc cu ocazia asta, ca Nemurirea e romanul ei preferat.
Imi pare rau ca nu l-am descoperit mai devreme, m-a lovit destul de tare, daca te mai intersectezi cu el (cred ca e la moda, e prin toate librariile) si nu ai o alternativa care sa ti se para mai atragatoare, merita din plin.
(ala e si titlul meu preferat, dar dintre romane cele mai bune mi se par Cartea Rasului si a Uitarii, Insuportabila Usuratate a Fiintei si Nemurirea).

aniela07

08 Feb 2015, 19:56

wow, ce memorie ai! eu ar trebui sa-l recitesc pe Kundera (cum iti dai seama ca imbatranesti? iti creste lista de carti de recitit). Nemurirea mi-a sters toate amintirile despre cartile lui (si eu le citisem pe toate, dar Nemurirea m-a darmat total). Nu-mi mai aduc aminte in mod coerent decat de La valse aux adieux, un fel de Muntele vrajit de vaudeville de Herculane. A, si mi-a trimis o prietena La fete de l'insignifiance anul trecut. dar nu prea mi-a placut. Seamana cu Memorias de mis putas tristas al lui Marquez (din punctul de vedere al raportului cu tot ce a scris inainte, ca altfel nu prea au nimic in comun). Sunt cateva idei interesante in ea, dar farmecul Kundera lipseste, e ca si cum a mai scris si el ceva, ca prea se da in stamba Murakami de-i innebuneste pe toti cu ritmul in care scoate carti. Sau poate ca sa le aduca aminte celora de la Nobel ca inca mai e in viata.

a, si a murit ieri Assia Djebar :( concurenta mea preferata la premiul Nobel. je suis triste, ca sa zic asa. :(

Liviu-

08 Feb 2015, 20:10

+1 pt Kundera, desi e atat de popular ca probabil n-are nevoie. Eu sunt mai previzibil si cel mai mult m-a prins Insuportabila usuratate, dar Nemurirea e 2nd best in gusturile mele. In general cam tot ce am citit de el mi-a placut, dar in afara de Insuportabila usuratate toate cartile lui mi s-au parut inegale. Poate chiar si ea a fost, doar ca intr-o doza mai mica. Si Viata e in alta parte are parti misto, cum au si Iubiri caraghioase, Cartea rasului (m-a prins cel mai putin, my fault maybe) si altele mai subtirele (ca nr de pagini). De citit Kundera, evident.

White1

08 Feb 2015, 20:46

Asta a fost si prima mea reactie dupa ce am citit Sarbatoarea Neinsemnatatii, m-am simtit frustrat si jefuit :)) (e nesimtit de scumpa cartea in raport cu numarul de pagini, profita astia din plin de numele autorului). Credeam ca a facut un efort minim pentru un ban in plus.
Da' am citit cateva eseuri si interviuri de ale lui si mi-am schimbat parerea, nu cred ca si-ar bate joc in felul asta de "mostenirea" lui, tine prea mult la ea. Mai degraba si-a restrans si eficientizat mijloacele de expresie. Chiar o rasfoiam zilele astea si am dat peste cateva pasaje care m-au intristat putin, nu mi-am dat seama prima data cand am citit-o dar acum mi-a fost clar ca Kundera a ajuns la limita maxima a pesimismului (era unul in care personajele se plangeau de faptul ca pana si umorul, care a functionat ca ultim refugiu in fata unei lumi lipsite de sens si-a pierdut din putere si altul in care un personaj isi dorea nu numai ca intreaga omenire sa dispara ci si ca aceasta sa nu fi existat vreodata).
Daca Nobelul e atat de politizat pe cat se spune ca e, sansele lui Kundera sunt minime dupa scandalul din 2008.

Liviu, mie mi s-au parut destul de apropiate ca si valoare (alea 3 pe care le-am mentionat deja in varf si restul cam la acelasi nivel). Din Cartea Rasului...mi-au placut foarte mult cateva capitole, vreo 2 m-au lasat rece dar celelalte compenseaza din plin.

bremen1980

19 Feb 2015, 18:12

''Întunecare '' de Cezar Petrescu citită între Crăciun şi Revelion. Prost aleasă perioada , dar tot am rămas cu ceva :
'' balerină şi corupătoare de sexagenari '' . Un fel de Black Swan pe stil vechi .De dat spre comentare la bac .

faraimaginatie

24 Feb 2015, 17:58

voiam doar sa adaug in ceea ce-l priveste pe Kundera (care-i si unul din preferatii mei) ca usuratatea fiintei e preferata mea si mi-a mai placut mult si Valsul de Adio si Gluma. N-am citit inca Nemurirea, o pastrez ca pe painea calda sa nu cumva sa ramana fara lecturi de Kundera. :D

Si Viata e in alta parte suna atata de fain dar pentru mine a fost o dezamagire destul de mare. Nu-mi dau seama de ce. Poae ar trebui recitita.

bremen1980

10 Mar 2015, 12:22

''Inamici publici '- schimb epistolar inte Bernard-Henri Levy ( BHL) si Michel Houellebecq . Doua personalitati diferite reusesc sa inchege un dialog foarte savuros. BHL - filozof/eseist/scriitor cu priza la poporul privitor la tv ( cam ce ar vrea sa ajunga la noi Liiceanu -Plesu - Patapievici ) si M.Houellebecq -scriitor mizantrop , plin de idiosincrazii , traitor in Irlanda . Discuta astia doi despre cate-n luna si-n stele fara sa plictiseasca : propriile vieti ,politica,terorism ,literatura , religie , dusmanii lor , filozofie , s.a.
BHL e mai pedant , MH transant , sec , dar tonic .
Cartea a aparut la Polirom prin 2009 .

Nu credeam ca o sa fiu vreodata induiosat de MH , dar mi s-a intamplat atunci cand am dat peste pasajele in care-si evoca copilaria . A fost crescut mai mult de bunici fiind parasit de mama sa, dar si de tatal sau , un alpinist/salvamontist . A avut doica malgasa . Mama sa este destul de sifonata din toata povestea . O femeie excentrica , medic anestezist ,intrata in tot felul de grupari hippie/secte si calatorind prin toata lumea .In fine , o mama denaturata pentru MH si sora lui .
Tocmai cand avea loc acest schimb epistolar intre cei doi scriitori , mama lui MH se gaseste sa publice o carte despre fiul ei in care-l mangaie gingas descrindu-l ca '' un gunoi , un derbedeu , o lepadatura , s.a. '' Baba nu se lasa si-i promite in caz ca-l intalneste ca ''o sa-i sparga dintii cu bastonul '' >:) :-O .Dragoste de mama in toata puterea cuvantului . Nici nu e de mirare ca MH a ajuns sa scrie cum o face .

As vrea sa gasesc un asemenea dialog si in spatiul nostru cultural ,cu sau fara bastoane la dantura

http://oi57.tinypic.com/vr6mth.jpg

White1

25 Apr 2015, 21:20

Daca stiti ceva titluri care sa se potriveasca in lista de mai jos va rog sa imi spuneti si mie, incerc sa ma sochez si nu gasesc 8-|

Femei, Charles Bukowski
Sange Satanic, Cristina Nemerovschi
Particulele Elementare, Michel Houellebecq
Calatorie la Capatul Noptii, Louis Ferdinand Celine
Furie, Salman Rushdie
Complexul lui Portnoy, Philip Roth
Sufocare, Chuck Palahniuk

bremen1980

15 Aug 2015, 18:08

Pe caldurile astea numai de lectura nu-mi arde , dar am vazut doua carti interesante in librarii . Ma bucur ca astia de la Nemira nu se multumesc doar sa reediteze ci vin cu noi titluri in seria PK Dick .

Intre timp trag de vreo 3 saptamani de ''Matura sistemului '' cartea lui Foster David Wallace . Prea multa imbarligatura , un pic de umor . multa oboseala Ma oftica asemenea carti pentru ca nu sunt destul de proaste ca sa le abandonezi , dar nici atat de bune incat sa fie memorabile .

http://oi61.tinypic.com/17g6yw.jpg

http://oi62.tinypic.com/261ogt5.jpg

marillion

16 Aug 2015, 11:11

varu

17 Aug 2015, 08:41

incerc sa ma sochez

Camilo José Cela - Cristo versus Arizona

White1

27 Aug 2015, 22:40

Thanks. Desi mi-a trecut deocamdata o sa le incerc si pe astea cand o sa am timp sa mai trec pe la BCU. M-am uitat dupa ele prin librarii si evident, nu am gasit nici una.

varu

28 Aug 2015, 10:26

Sa-i fac un pic de reclama aici.

http://s24.postimg.org/l75tfzsk5/clarice_lispector.jpg (http://postimage.org/)
[/url]

Clarice Lispector - Patimile după G.H.

Se spune despre ea ca are frumusetea Marlenei Dietrich si talentul literar al Virginiei Woolf. E speciala pentru ca in Brazilia este considerata cel mai important scriitor modern al tarii, dar traducerea prozei ei scurte complete in engleza va fi publicata abia zilele astea, asa ca s-ar putea (zice-se, nu zic eu) sa avem de-a face cu o mare scriitoare a secolului 20, de magnitudinea celor mai mari (acolo langa Virginia Woolf, Kafka, Borges, Nabokov etc.), descoperita abia in secolul 21. Reactii inainte de aparitia cartii in engleza: [URL="http://www.nytimes.com/2015/08/02/books/review/the-complete-stories-by-clarice-lispector.html"]1 (http://postimage.org/), 2 (http://www.newyorker.com/books/page-turner/the-true-glamour-of-clarice-lispector), her editor (http://www.theparisreview.org/blog/2015/08/17/passionate-acolytes-an-interview-with-benjamin-moser/).

In romana au fost traduse in ultimul an doua romane ale ei. Patimile după G.H. e un roman-solilocviu, filosofic, metafizic, fara nicio actiune, insiruire de meditatii mistice intr-un limbaj poetic cu totul aparte, genul de carte care poate starni orice reactie din partea cititorului, de la "geniu!" la "aberatie". Eu am uitat sa ma dau jos din metrou citind cartea asta. :)
An occasional glimpse of beauty from her:

Acum o să-ți povestesc cum am intrat în inexpresivul care a fost întotdeauna căutarea mea oarbă și secretă. Cum am intrat între ceea ce există între numărul unu și numărul doi, cum am văzut linia de mister și foc, care e o linie ascunsă. Între două note muzicale există o notă, între două fapte există un fapt, între două fire de nisip, oricât de apropiate ar fi unul de celălalt, există un interval în spațiu, există un simț care se află între simț; în interstițiile materiei principale se află linia de mister și foc care este respirația lumii, și respirația continuă a lumii este ceea ce auzim și denumim tăcere.

cosmin742000

12 Sep 2015, 14:12

Parinti si copii de Turgheniev , buna , de 8,5

saiaj

15 Sep 2015, 17:10

"Capul lui Decebal" carte mai veche de prin '70 dar foarte tare, cel putin pentru persoanele interesate de carti istorice si mai ales de cele ce au in prim-plan razboaiele daco-romane.

1MicuCelUmilSiViril

30 Sep 2015, 18:37

Felicitari, Saiaj!
Te rog sa-mi spui si mie, deoarece ma intereseaza romanul, daca cumva l-ai gasit pe net pentru ca eu nu l-am gasit.
Multumesc pentru un eventual raspuns.
Despre urmatoarele romane cu daci stii ceva?
N. Radulescu-Lemnaru - Burebista
Mircea Alexandrescu - Coroana lui Burebista
Vasile Andru - Noaptea Împaratului
A. Calafeteanu - Caderea Sarmizegetusei
Paul Tamas - Umbra lui Zamolxe
Laurentiu Liviu Faighel - Barbarii

Chambord

25 Nov 2015, 20:02

S-a apucat cineva de bobinat la Solenoid (http://www.mediafax.ro/cultura-media/mircea-cartarescu-a-lansat-romanul-solenoid-este-o-carte-speciala-care-trebuie-citita-cu-rabdare-14894823) ?

La 800 de pagini si 75 RON iti trebuie ceva vointa.

„Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar ﬁ putut-o ﬁxa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş ﬁ putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în ﬁecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insigniﬁante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată ﬁ relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ﬁcţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, ﬁindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele.“

Daca n-as fi stiut, as fi pariat ca trebuie fie un fragment din Paulo Coelho. Realizez ca e vorba de un personaj si nu toate personajele sunt si mari scriitori dar ... wow ... there's some really baad (i mean baaaad) writing all over.

Oricum ar fi saracul personaj, nu poti in secolul 21 sa te mai prezinti in fata cititorului cu "stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri" samd si sa-i ceri 75 de lei.

bremen1980

25 Nov 2015, 21:02

O avea vreo legatura cu furtul de curent electric ??? Te bransam de nu te vad (cei de le Electrica ) .

Mie-mi placeau cronicutele lui din defunctul ( ?) 7 seri . Imi amintesc cum povestea el de nu stiu ce excursie a scriitorilor prin tara . Au ajuns la unul in gospodarie , la o nunta /botez si la aia era un obicei frumos - plimbatul miresei /nasului cu roaba prin beci . Mai era ceva cu o gaina cu tigara in buze , dar nu stiu daca era in aceeasi gospodarie .

Daca as ramane de la fiecare scriitor macar cu atata si tot ar fi bine :P Cultura , taica !

lazurit29

10 Jan 2016, 09:55

Narcis si Gura-de-Aur (Hermann Hesse)
Suflete zbuciumate (Stefan Zweig)

Mi-as dori sa vad niste ecranizari bune dupa aceste doua romane.

bornfree

13 Jan 2016, 22:28

a apucat cineva sa citesca vreuna din cartile astea de Houellebecq ?
http://www.polirom.ro/catalog/carte/extinderea-domeniului-luptei-1918/
http://www.polirom.ro/catalog/carte/particulele-elementare-4509/
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/supunere

White1

14 Jan 2016, 10:29

Yeah, why? (in afara de "Extinderea...") Daca intrebi pt. ca nu stii cu care sa incepi cred ca e irelevant. Mi se pare ca centrul de greutate in toate romanele lui e reprezentat de personajul principal, iar asta e (cu mici variatii) cam acelasi peste tot...Asa ca daca o sa-ti placa oricare roman al lui Houellebecq o sa vrei sa le citesti pe toate, chiar daca se repeta...daca nu, nu.

Chambord

14 Jan 2016, 11:45

Le-am "testat" pe toate 3 dar m-am declarat invins. Le mec mi s-a parut mai mult un speculant, mai putin scriitor.

bornfree

15 Jan 2016, 09:24

da , ms, intrebam pentru ca incepusem harta si teritoriul ,care e interesanta, dar vream altceva mai cu zvac

White1

19 Jan 2016, 22:53

Daca stiti ceva titluri care sa se potriveasca in lista de mai jos va rog sa imi spuneti si mie, incerc sa ma sochez si nu gasesc 8-|

Ceva soft: "Născuţi morţi" - Martin Amis
http://www.polirom.ro/catalog/carte/nascuti-morti-1457/

Ceva hard: "Inimile celor patru" - Vladimir Sorokin
http://www.editura-art.ro/carte/inimile-celor-patru

Well, am citit Inimile Celor Patru. De fiecare data cand o sa aud de expresia "nu ma mai f**e la creierii capului" o sa ma gandesc cu drag la ea.

White1

06 Feb 2016, 16:54

In ultima vreme (last two years or so, pre-Interstellar oricum :P ) am inceput sa manifest un interes mediu fata de cartile de popularizare a stiintei (in special fizica si biologie). La ultima citita (Bang! Istoria Completa a Universului) m-a amuzat faptul ca numele unuia dintre cei trei autori era Brian May- ia te uita, mi-am zis, il cheama ca pe chitaristul de la Queen. Cand am cautat informatii suplimentare despre carte am aflat (usor stupefiat) ca intre cei doi exista de fapt o stransa legatura si anume sunt una si aceeasi persoana. Da, chitaristul de la Queen e si om de stiinta cu un doctorat in astrofizica...that's kinda cool and also fuck him for being so awesome.
Acum am inceput "The Demon Haunted World" de Carl Sagan si ma consoleaza usor gandul ca si experienta lui de liceu seama cu ce ziceam in discutia cu Anemona:
"I wish I could tell you about inspirational teachers in science from my elementary or junior high or high school days. But as I think back on it, there were none. There was no soaring sense of
wonder, no hint of an evolutionary perspective, and nothing about mistaken ideas that everybody had once believed."

bremen1980

08 Feb 2016, 18:06

''Vegetal'' de Danut Ungureanu si Marian Truta . Am avut etno-pop acum avem si etno sf .:D .Actiunea cartii se petrece undeva prin anii ' 70-80 si-l prezinta pe Milu , un pusti de 14 ani , dintr-un sat napastuit ,care incearca sa supravietuiasca invaziei plantelor . Toate legumele si cerealele au devenit agresive si se dau la oameni si la animale. Verziturile-si fac de cap si pun in pericol omenirea : "

Un lucru era limpede : cu lanurile nu poţi să ştii niciodată .Luni în şir , poate ani , se lăsau hăcuite .....şi pe urmă, fără veste , se repezeau .Loveau orbeşte câte-o ogradă , omorând tot ce prindeau , oameni şi dobitoace ..
De ce făceau aşa , nimeni nu ştia să răspundă.Cine-ar fi putut să le înţeleagă ? Că doar nu judecau .N-aveau nicio ţină.....

Văzuse moartea .Oameni şi dobitoace , la un loc .Muriseră de bătrâneţe , de oboseală sau din nebăgare de seamă , sfâşiaţi de plante, ori în întâmplări prosteşti .Văzuse oameni care a doua zi nu mai fuseseră .Îi mâncase lanul verde ca şi n-ar fi fost vreodată .ASta era lumea pe care-o ştia .Şi mai ştia că nu fusese aşa dintotdeauna .

Mai vorbea lumea că vreme de câteva zile, o săptămână, verdele o să doarmă, o să-şi tragă sufletul după atac .Însă niciodată nu trebuie să-nchizi ochii lângă lan . ''

O carte decenta pentru nivelul sf-ul romanesc . Nimeni nu scapa de porumbul ucigas !

http://tesatorul.blogspot.ro/2014/06/danut-ungureanu-si-marian-truta-vegetal.html

http://oi63.tinypic.com/29cx4pu.jpg

bremen1980

26 Feb 2016, 11:27

Mai aruncam ochii si pe o carte despre istoria Romaniei . Un strain care scrie despre istoria noastra - Glenn Torrey ''Romania in primul razboi mondial ''. Destul de tehnica aceasta carte cu multe detalii despre bataliile importante purtate de armata romana in primul razboi mondial . Lucruri stiute sau mai putin stiute :

- Romania a intrat in 1916 in razboi exact cum a intrat in UE- a negociat mult , dar tot nepregatita a intrat . Armata era neinstruita corespunzator , erau mai multi generali decat maiori , ,planurile de razboi au fost diletant alcatuite , echipamentul militar era depasit calitativ si numeric , s.a.

- Fara eroismul soldatilor nostri din vara lui 1917 nu mai pupam noi Romania Mare , poate ramaneam cu una mititica, microscopica ; fara diviziile deplasate in luptele de pe frintul nostru probabil ca Puterile Centrale ar fi spart frontul din vest si altfel s-ar fi scris istoria , sau nu .Alti experti sustin ca fara resursele capturate de centrali de la romani , in special petrol , economiile acestor tari ar fi colapsat inca din 1917.
- Sa nu-i uitam pe soldatii rusi , aproape un milion pe tot frontul nostru , care au luat parte la marile batalii ( Marasti , Marasesti , Oituz) din vara lui 1917 . Rusii au avut cam aceleasi pierderi ca armata romana 20.000 -25.000 de morti/raniti/disparuti .
Sunt curios daca la anul cand vor avea loc comememorarile legate de 100 de ani de la marile batalii vom avea si oficilitati de rang inalt de la Moscova . Putin facandu-si cruci si aprinzand lumanari la Marasesti ???

- Celebrii Erwin Rommel si Rudolf Hess au luptat pe frontul romanesc si au fost raniti in aceste batalii .

- O anecdota - dupa mobilizare , un soldat roman se intoarce in Bucuresti si ajungand acasa isi gaseste copiii in grija unor soldati germani care se jucau cu ei . Nevasta era iesita la plimbare cu un ofiter german . Mi se pare corect , cand iti permiti sai ai un neamt pe post de baby sitter , nu vad de ce ti-ai mai bate cu capul cu taiatul cepei .

- in final Romania a iesit bine de tot , chiar foarte bine : Transilvania , Basarabia , Bucovina , Cadrilaterul . Toata insa cu un mare sacrificiu uman datorat luptelor , dar marit din cauza incompetentei si coruptiei politice si militare .

http://oi65.tinypic.com/ka31gi.jpg

Ovidiu239

02 Mar 2016, 20:55

Tudor Chirilă - "Exerciții de echilibru"

into_the_labyrinth

15 Mar 2016, 19:53

Colecţionarul, de John Fowles.

Dacă ar fi fost doar cronica unei iubiri imposibile, romanul lui Fowles poate că ar fi fost de valoare medie - deşi, la cât e de bine scris, ar fi căpătat oricum o notă de cel puţin 8. Însă fiind povestea tragică a incompatibilităţii a două lumi, văzută pe rând prin prisma celor două personaje, Ferdinand, cel veşnic incapabil să-şi depăşească condiţia, deşi îşi doreşte cu ardoare să o facă, un simplu colecţionar care nu-şi poate lua zborul către azimut, precum o face chiar fluturele pe care îl pune în colecţia sa - un om simplu în felul său, deşi cu pretenţii, şi Miranda, o studentă la Arte Plastice, materializarea intelectualităţii şi a complexităţii umane, înainte de a reprezenta întruchiparea eternului feminin, romanul-şoc al lui John Fowles este fără îndoială o capodoperă (în opinia mea, cel puţin).

1MicuCelUmilSiViril

22 Jul 2016, 05:42

Astazi, pentru ca vine vacanta, voi propune un potpuriu de... carti cu cantec, romanesti, "slagare" mai noi sau mai vechi, asta depinzand de momentul cand ati deschis dvs ochii.
Haideti, sa facem nominalizarile, un termen mult mai popular multimilor de oameni de la filme, desi aici nu se va castiga nici un glob, nici macar globuri de Craciun, deoarece intentia nu e de a premia cartile, ci de a se citi.
Bineinteles ca sunt multi scriitori din care sa alegi. Astfel, nu ar putea sa lipseasca clanul Musatescu sau multi altii, tot la fel de bine, dar asta aveam eu in retetar.
Incepem cu un profesor in scrieri vechi si mereu noi, Valentin Silvestru, care ne imbogateste atat material cat si spiritual prin minunata sa carte, "Arta imbrobodirii".
Cititorul va avea ocazia sa dobandeasca niste cunostinte demne de apreciat, urmand a le folosi ulterior dupa bunul plac.
Urmatorul listat la bursa cartilor de vacanta, cu un indice la fel de ridicat, este Cornel Udrea, cel care ne pune in tema despre "Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi", o adevarata... mini enciclopedie, o colectie de scrieri foarte utila, asa cum spuneam, cel putin acum, pe timp de vara.
Al treilea scriitor, Ioan Grosan, si el pretendent sa ajunga in mainile voastre, dupa ce ne-a amuzat cu pribegiile din odiseea sa spatiala, banuiesc ca ne propune arta sa, 100 ani de zile la Portile Orientului, etaland cu un stil foarte placut d'alea d'ale noastre. Scriitorul, pentru cei carora le plac delicatesurile, foloseste si arhaisme de efect, dar nu abunda, numai atat cat sa dea savoare, actiunea fiind datata pe la 1600.
Rememorand, inca de pe prima foaie cand "M", intrebat ceva de navalitorii tatari, raspunde nepermis de frumos, in italiana "io no capisco", iti dai seama ca te asteapta un roman foarte promitator.
Romanul este o oaza de literatura intr-un imens desert de carti actuale.
Desantul mai contine sociologia unor gaini de rasa oferita de Dan Lungu in Raiul gainilor.
Romanul, scris in strafundurile lui intr-o gama minora, ridica praful mahalalelor pentru a fi vazut si de cei care, poate, nu l-ar fi vazut in mod obisnuit. iar personajele cartii orbecaie in el ca intr-o furtuna de nisip in desert dupa niste partituri in gama majora, cu barfe, zvonuri si umor. :)

spiritul

13 Dec 2016, 18:30

Dimitrie Cantemir - Istoria ieroglifica

White1

10 Jan 2018, 17:22

Am încheiat anul pe o notă veselă, La Poalele Vulcanului . Aș fi preferat Sub Vulcan, variantă de titlu care nu restrânge inutil semnificația acestuia doar la indicarea zonei geografice (dominată de vulcanii Popocatepetl și Iztaccihuatl) în care se petrece acțiunea dar mă rog.
Cred că e a treia oară când mă întâlnesc cu tehnica "fluxului conștiinței" și dacă în Zgomotul și Furia (în partea a II-a cel puțin) și în Spre Far totul a curs destul de lin aici lucrurile sunt îngreunate de apetența autorului (Malcolm Lowry) pentru frazele lungi, meticulos lucrate și foarte ornamentate. Înțeleg că tocmai în în respectivele fraze rezidă originalitatea stilului și mare parte din farmecul romanului dar câteodată simți că parcă nu orice piatră de pe marginea drumului merită să beneficieze de un mic poem.
Subiectul și atmosfera nu sunt deloc mai prietenoase. Primul te macină încet și sigur prin lentoarea (exceptând primul capitol "acțiunea" se desfășoară de-a lungul și, mai ales, de-a latul unei singure zile) cu care își dezvăluie micile orori iscate de satisfacțiile meschine ale (auto)distrugerii. A doua te înăbușă în vaporii otrăviți de mescal și tequilla.
Pentru ca tabloul să fie complet personajul din perspectiva căruia urmărim cel mai des acțiunea (Geofrrey Firmin, Consulul) are legături tot mai precare și în continuă deteriorare cu realitatea și cu toate făpturile sâcâitoare care o populează.
Cu prietenul din copilărie (Laruelle) și probabil fostul amant al soției acum înstrăinate. Cu fratele (Hugh) și posibil viitorul amant al soției acum pierdute. Și cu fosta soție însăși (Yvonne) revenită după o despărțire de un an pentru a încerca să salveze relația cu Consulul. Dar nici din Consul și nici din relație nu a mai rămas mare lucru de salvat așa că efortul pare zadarnic, lipsit de speranță de la bun început. Așa și e. Magmatic, toate o iau ușor și inexorabil la vale, spre poalele vulcanului, dar focul nu purifică, nu lasă curățenie și promisiunea unui nou început în urmă. Doar cenușă și dezolare, urmele mutilate ale "frumuseții pe care am distrus-o atât de necugetat din temelii fără a putea însă distruge și amintirea frumuseții". Vesel, nu v-am spus?

creeps in this petty pace from day to day

Doamne, cît de fără noimă și de goală este lumea! Zilele încărcate cu momente ieftine și murdare își urmează una alteia, și-n jalnică rutină zilelor le urmează nopți de neliniște și obsesii: soarele luminează fără strălucire și luna răsare fără lumină. Inima mea are gust de cenușă și gîtul mi se strînge și nu mai pot de atîta plîns.

White1

16 Jan 2018, 13:51

Am început anul în același spirit optimist cu Ordinary Men, una din cărțile recomandate cu insistență de Bunul Profesor (Peterson). Un batalion de polițiști (?) este trimis în Polonia pentru a ajuta la implementarea Soluției Finale. Ce îi face speciali pe "oamenii obișnuiți" din titlu' e tocmai asta, faptul că sunt oameni obișnuiți. Oameni de vârsta a 2-a, neîndoctrinați politic ( sau cel puțin nu la fel de eficient ca generațiile mai tinere), cu meserii simple înainte de razboi, în general fără experiență militară și fără să fie pregătiți în prealabil pentru misiunea pe care mulți din ei nici măcar nu o bănuiau. Oameni care după un început ezitant au ajuns să execute (sau să contribuie indirect la moartea a) mii de evrei, în special bătrâni, femei și copii. "Cum?" și, mai ales, "de ce au făcut-o?" sunt întrebările la care încearcă să răspundă ancheta lui Christopher Browning.
Stilul oarecum sec, tehnic nu constituie chiar cel mai potrivit stimulent pentru lectură dar cartea merită citită oricum. Lecția de extras din ea e că,puși în aceeași situație, majoritatea oamenilor ar proceda la fel ca majoritatea "oamenilor obișnuiți" din respectiva unitate.
O mică parte din din ea ajunge chiar să își facă cu plăcere sadică "datoria". O și mai mică parte își protejează cu încăpățânare resturile de integritate morală și umanitate care pot supraviețui în asemenea condiții. Cei mai mulți însă își fac treaba fără entuziasm dar cu mereu crescândă detașare pentru că pojghița subțire de civilizație (pe care o considerăm mult mai trainică decât e de fapt și pe care o luăm de garantată) nu rezistă prea mult sub presiunea mentalității de trib, a subordonării față de autoritate, a obisnuinței incrimentale cu orice situație și a unui foarte prost plasat simț al datoriei (poți refuza să faci treaba murdară, dar treaba murdară trebuie făcută și prin refuzul tău lași greul pe umerii camarazilor). De citit.

I made the effort, and it was possible for me, to shoot only children. It so happened that the mothers led the children by the hand. My neighbor then shot the mother and i shot the child that belonged to her, because i reasoned with myself that after all without its mother the child could not live any longer. It was supposed to be, so to speak, soothing to my conscience to release children unable to live without their mothers.

White1

24 Mar 2018, 11:45

Stilul era straniu, scriitura era clară și transparentă, dar modul în care se succedau poveștile nu conducea la nimic.

Așa caracterizează un personaj al romanului 2666 de Roberto Bolano romanul (fictiv) altui personaj al cărții, autorul (la fel de fictiv) Benno von Archimboldi și e destul de evident că remarcile funcționează și ca o auto-diagnosticare a lui 2666 însuși (și poate a întregii opere a lui Bolano, din care am mai citit doar Detectivii Sălbatici a cărui structură, în comparație cu cazul de față, părea să indice totuși spre ceva).

Stilul, cu stranietatea lui cu tot, ar fi unul din principalele motive pentru care aș recomanda cartea asta. Nu sunt destul de citit ca să pot identifica influențele care i-au dat naștere dar 2666 merită parcurs pentru că, pur și simplu, nu o să citiți altceva ca 2666. Mai ales că "scriitura e clară și transparentă", lucru care ajută mult un roman care nu e the fastest read around the block (deși de multe ori dă senzația de superficialitate, aspect compensat de puținele și memorabilele momente în care îți dă senzația că tu ești de fapt cel superficial). Poveștile care nu conduc la nimic ar putea să fie cel mai important minus pentru mulți cititori deși dacă ai genul ăsta de așteptări de la romanele pe care le citești nu înțeleg de ce ai ajunge la Bolano in the first place.

Pe mine nu m-au deranjat nici nenumăratele piste deschise și lăsate neexplorate nici numarul mare de personaje , cu dilemele și problemele lor rămase "nerezolvate" (probabil sunt probleme nerezolvabile, huh?). La fel ca la Sub Vulcan (și Bolano e un admirator al lui Lowry, motto-ul Detectivilor e preluat de la el) pentru mine a contat mai mult atmosfera. Aici e prezentă un fel de tristețe atotcuprinzătoare și exasperantă care își caută soluționările în tot felul de excese și acte violente care culminează cu șuvoiul interminabil de cadavre din partea a IV-a a romanului (cu siguranță cea mai grea de înghițit), răspuns și parte la/a infernul(ui) din Santa Tereza (și nu doar de acolo, nici doar de atunci).

Nu cred că romanul merită statutul de capodoperă timpurie a secolului XXI dar nici să fie considerat un fel de păcăleală nu mi se pare corect. Merită citit.

...la sfârșit, în realitate, singurul lucru cu care rămâneai era natura, o natură care se topea încetul cu încetul într-un cazan în clocot până dispărea de tot.

White1

04 May 2018, 16:27

Aprilie a fost o lună bună :D

Love and Garbage, Ivan Klima. Kundera și Hrabal în principal, Vancura, Skvorecky și Hasek într-o măsură mai mică mi-au stimulat interesul pentru literatura cehă. La toți am întâlnit o sensibilitate aparte (chiar și la Hasek deși la el e cel mai bine disimulată) care își face simțită prezența din plin și în romanul lui Klima. Textura scriituri e delicată, fragilă, gata-să-se-destrame-parcă și până la jumătatea romanului eram complet vrajit de ea și convins că citesc una din viitoarele mele cărți preferate. Dar am terminat-o greu, chinuit, dezamăgit și "dezvrăjit" până la final. De ce? Răspunsul are de a face probabil cu consistența narațiunii. Era clar de la început că stilul, cu toată frumusețea lui (din cauza ei...) nu poate susține o poveste foarte solidă ceea ce nu e neapărat o problemă în sine. De altfel neajunsul e mult atenuat de tehnica narativă folosită de autor. Nu știu dacă are un nume, e un fel de "stream of remembrances" care mi-a adus aminte de o anumită conversație la catedrală deși romanul lui Klima nu se apropie de complexitatea maiestuoasă a romanului lui Llosa. În esență naratorul, un scriitor care se angajează temporar ca măturător de stradă din motive parțial obscure, începe să împletească prezentul noului loc de muncă cu amintiri rememorate într-o ordine cronologică relativă. Acestea se învârt în special în jurul unei legături amoroase (și adultere) cu sculptorița Daria dar ating și multe alte momente (din copilărie, viața de familie etc). Totul e completat de digresiunile eseistice despre Kafka și situația literaturii din Cehia. Era mai mult decât suficient pentru o lectură satisfăcătoare dar ceva se pierde de la un punct, totul devine repetitiv, obositor și iritant...chiar și efectul eteric de care pomeneam la început începe să pară căutat și artificial. Poate era așa de la început dar atunci eram mai dispus să mă las păcălit și să îl văd ca izvorând natural din seninătatea unei priviri aruncate de la înălțimea unei vieți pline de dragoste și gunoi.
I'm sorry that it ended this way but at least now i know how it feels like when love turns to garbage

Nazi Literature in the Americas & The Secret of Evil, Roberto Bolano. Nazi Literature...e un lung șir de scurte biografii a unor autori fictivi din cele două Americi (de Sud în special) "Nazi" pentru că respectivii au simpatii mai mult sau mai puțin pronunțate pt. extrema dreaptă....și deși aspectul ăsta nu e nici pe departe cel mai important (habar nu am care e cel mai important aspect) cel puțin justifică a really badass title. The Secret of Evil e o colecție de povestiri găsite într-un fișier din PC-ul lui Bolano după moartea acestuia. Majoritatea nu fuseseră publicate, multe sunt neterminate, toate sunt bizare în moduri diferite și aproape toate mi-au plăcut. Că tot suntem în era universurilor extinse am observat că și scrierile lui Bolano construiesc un asemenea univers, cu personaje și locații recurente (ca generalul Entrescu, mândria armatei române din motive pe care mi-e rușine să le expun). Îmi place Bolano.

The Closing of the Western Mind, Charles Freeman. Tradiția intelectuală grecească a dispărut din Europa pentru câteva secole iar autorul consideră că moartea acesteia nu a fost una naturală ci a avut de a face cu ascensiunea Creștinismului. Nu e o carte de genul "Creștinismul cel Rău vs Filozofia cea Bună" deși câțiva useri de treabă de pe Goodreads așa au înțeles. Autorul nu vede Creștinismul și rațiunea ca intrinsec și inevitabil incompatibile dar arată cum contextul cultural-politic nu a fost favorabil unei colaborări prea fericite între cele două. Pe scurt, Freeman consideră că textele fondatoare ale Creștinismului (Evangheliile, scrisorile lui Pavel, Apocalipsa lui Ioan și Vechiul Testament) sunt prea eterogene și lipsite de coerență internă pentru a se putea extrage din ele enunțuri axiomatice cu care toată lumea să fie de acord și de la care să se purceadă (ca să intrăm în spiritul conciliilor ecumenice) la aflarea de adevăruri în manieră euclidian-aristotelică. Asta a dus la izbucnirea unor aprige dispute teologice după ce Creștinismul a devenit cea mai influentă religie din Imperiu în timpul lui Constantin. Pe cât de sofisticate și subtile, pe atât de sterile și periculoase pentru stabilitatea deja șubredă a statului conflictele au ajuns cel mai adesea să fie tranșate prin edicte imperiale care stabileau poziția "ortodoxă" în chestiuni precum natura divină sau umană a lui Iisus, relația dintre acesta, Dumnezeu-Tatăl și Sfântul-Duh, statutul Fecioarei Maria etc (jalnice zone de manifestare a puterilor intelectuale dacă le comparăm cu progresele făcute până atunci în matematică, astronomie, medicină etc but that is just me). Speculațiile metafizice au ajuns să fie văzute ca periculoase și pentru lumea de aici (Biserica nu își putea îndeplini rolul de liant social pe care Constantin probabil îl gândise pentru ea) și pentru cea de apoi (era periclitată mântuirea sufletului & stuff). Încrederea în rațiune (care e coruptă și corupe) a slăbit. A fost preferată credința și s-a lăsat tăcerea.

Istoria Filozofiei Occidentale, vol.1, Bertrand Russel. Un fel de "Istorie a filozofilor scrisă de unul dintre ei". Cred că e cea mai bună carte de gen pe care am citit-o, Russel găsește echilibrul potrivit între claritatea expunerii și complexitatea acesteia, nu m-am pierdut prea des. Mi s-a părut interesant că Russel a ales să scrie o carte de genul ăsta (o prezentare a filozofiei accesibilă tuturor) în timpul celui de-al doilea război mondial, cred că voia să transmită un mesaj cu asta (again, habar nu am care e ăla). Pe lângă filozofi și sistemele lor Russel încearcă să prezinte și contextul istoric în care aceștia activează. Ideea e lăudabilă dar execuția nu mi s-a părut la fel de reușită ca partea de filozofie (ceea ce e de așteptat, Russel nu e istoric). Oricum, problema e una minoră și anticipez cu plăcere al doilea volum.

White1

27 Jun 2018, 20:02

Mai a fost o lună mediocră :D

Monsieur Pain, Roberto Bolano. Singurul lucru cu adevărat remarcabil la (mini)romanul de debut al lui Bolano e numele personajului principal: Pierre Pain (Stan Lee e verde de invidie). În rest, dacă e să împrumut formula "mamei tuturor poeților din Mexic", Auxilio Lacouture (stay tunned for more about her) the novel is bad but the author is good. Problema romanului, cel puțin în ceea ce mă privește: Bolano pregătește destul de bine premisele unui soi de medical-ocult-mistery/love story dar apoi nu permite narațiunii să se dezvolte în nici o direcție. Promisiunea implicită că povestea poate să decoleze în orice moment rămâne tot timpul la locul ei și generează tensiunea care până la final nu va fi rezolvată...spre frustrarea unora și încântarea altora (fucking masochists). E evident că totul e construit așa în mod deliberat și că Bolano vrea să te lase la final cu un sentiment amar de futilitate dar mie nu mi-a căzut prea bine. Untill our next, more fortunate meeting, Monsieur Bolano.

What is Life: How Chemistry Becomes Biology, Addy Pross. Poate merită menționat că textul împrumută titlul unei foarte influente cărți scrise de un nu mai puțin influent și faimos fizician, Erwin Schrodinger (of the cat and equation that bears his name fame) prin anii 40. Merită menționat pentru că iată, după mai bine de 7 decenii problema "vieții" și a (abio)genezei acesteia nu a fost încă rezolvată. Marele merit al cărții de față stă tocmai în modul în care sunt scoase în evidență dificultățile de care se lovesc diferitele încercări de rezolvare a dilemei. În conturarea dimensiunilor misterului, cu alte cuvinte. Iar eu am o slăbiciune pentru cărțile care reușesc să îți amintească (sau te fac să realizezi) că trăim într-o lume profund misterioasă, atât de ciudată încât probabil nu o să îi dăm niciodată de capăt. Răspunsurile pe care autorul le încearcă au fost mai puțin aducătoare de satisfacții, nu am fost impresionat nici de originalitatea nici de posibila utilitate a acestora. Acestea se învârt în jurul conceptului de DKS (Dynamic Kinetic Stability) căruia îi revine sarcina de a muta problema originii și evoluției vieții, probleme ce țin de domeniul biologiei, pe fundamentele mai primare (e ceva serios greșit în exprimarea asta) ale chimiei. În principiu DKS-ul ar trebui să înlocuiască și să lărgească conceptul de fitness (ale cărui definiții în sens biologic au o istorie foarte încurcată acoperită de Dawkins în cartea lui despre fenotipul extins într-un capitol foarte sugestiv intitulat "An agony in five fits") astfel încât acesta să includă și structurile pre-biologice ale căror scop, la fel ca cel al "vieții" e sporirea DKS-ului (analog sporirii fitnessului). Pe de o parte găsesc atrăgătoare simplitatea explicației, pe de alta nu sunt convins de faptul că aceasta nu e doar o acrobație lingvistică asemănătoare non-explicațiilor oferite de cei care invocă fenomenul proprietățiilor emergente, sintagmă a cărei vacuitate e dată în vileag de autor în primele capitole. Ar fi deosebit de ironic ca până la finalul cărții Pross să fi căzut în aceeași capcană. A stimulating reading nonetheless unlike...

Cum gândește creierul, William H. Calvin. La finalul cărții nu prea am înțeles nici cum gândește creierul (dar am început Behave de Sapolsky ca să remediez măcar parțial problema) nici ce anume era în creierul autorului atunci când a scris cartea asta. Pe lângă un aer iritant de condescendență care emană discret din fiecare pagină Calvin pare să uite destul de des cărui public îi se adresează și tot introduce termeni de specialitate fără a se strădui prea tare să îi explice. Nu e de mirare că după începutul destul de promițător (legat de inteligență, limbaj și altele) totul începe să se simtă defocalizat și amorf. Cartea e, cred, despre o nouă și genială teorie privind competiția darwiniană dintre gânduri(ile din același cap), o idee care în principiu sună ca o extrapolare foarte dubioasă a a conceptelor darwiniste. Nu sunt sigur de cât de convingătoare sunt argumentele pentru că la mine a învins gândul că dacă autorul nu a depus suficient efort în oferirea explicațiilor nici eu nu o să depun în încercarea de a le înțelege. On to the next disappointment!

Nihilism, Bulent Diken. Doamne, câte luni am tîrît și m-am tîrît prin cartea asta! Nu știu când m-a vizitat prima dată the uncanny guest cert e că am devenit conștient de tendințele mele nihiliste cândva prin liceu și am ajuns să le resimt ca pe un fel de boală rușinoasă acum câțiva ani. Cum altă noțiune nesănătoasă care mi-a răsărit la un moment dat în minte e că i can read my problems away iată-mă la a doua carte despre nihilism care mă dezamăgeșste pentru că nu îmi oferă ceea ce caut: o istorie a apariției, infiltrării și dezvoltării acestuia în gândirea europeană și un posibil...hmm...remediu. Evident, nu e vina cărții că nu e ceea ce vreau eu să fie dar pot da vina pe autor pentru stilul greoi, pompos și sofisticat, suprasaturat cu citate la fel de elevate din Deleuze, Zizek și alte lumini antiimperialiste ale bătrânului continent. Am rămas cu întristator de puține după ce am terminat cartea, lucru care nu poate decât să îmi accentueze simptomele de care încerc să scap. Anticipez un al treilea eșec în curând.

Shostakovich and Stalin, Solomon Volkov. Din întâmplare am citit cartea în paralel cu "The word that causes death's defeat", biografia Akhmatovei de care am pomenit în alt thread. A fost o experiență interesantă, multe personaje și evenimente se suprapun (privite din unghiuri ușor diferite) dat fiind faptul că Shostakovich și Akhmatova se învârteau prin aceleași cercuri în foarte interesanta și deosebit de sinistra perioadă a domniei lui Stalin. Relația dintre compozitor și dictator a fost una complicată și complexă. Între apariția articolului Muddle Instead of Music în Pravda (1936)- articol în care opera Lady Macbeth of Mtensk District era atacată dur și care se încheia cu un funest ...and this could end very badly- și câștigarea de 5 ori a premiului Stalin Shostakovich, la fel ca multe alte personalități din acea perioadă, a avut parte de un epuizant exercițiu de echilibristică care pentru destui (Mandelstam, Meyerhold, Babel) s-a încheiat, într-adevăr, very badly (doamne, ditamai fraza). Volkov vede relația dintre Shostakovich și Stalin ca fiind prefigurată de cea dintre țarul Nicolae I și Pushkin, cu acesta din urmă (la fel ca Shostakovich mai târziu) asumându-și rolul arhetipal de yurodivy/holy fool. Poate e o idee prea subtilă pentru concretețea ucigătoare a acelor vremuri dar se poate să fie ceva adevăr în ea. A great read.

carmen_angelus_romila

14 Oct 2018, 10:38

[QUOTE=carmen_angelus_romila]"Amintiri despre viitor" de Erich von Daniken.

carmen_angelus_romila

14 Oct 2018, 10:39

"Amintiri despre viitor" de Erich von Daniken.

victor_homescu

19 Oct 2018, 22:15

- SF sau nu,citita la vremea ei,gasesc de cuviinta a posta cateva fragmente din recenzia cartii,facuta cu multi ani in urma:

Amintiri despre viitor,Mistere neelucidate ale trecutului,Erich von Daniken,Econ-Verlag, Düsseldorf-Wien,1969

(am fost, sunt şi voi fi în continuare un om care crede în Dumnezeu)

Amintiri despre viitor? Se poate oare vorbi despre aşa ceva? Există amintiri despre lucruri sau fenomene care sunt aşteptate să apară?Există oare un cerc perpetuu al vieţii, o neîncetată repetare a fluxului timpurilor?
Îşi dă oare seama larva că la primăvară se va preface în fluture?Presimte molecula de gaz legea potrivit căreia va redeveni, mai devreme sau mai târziu, Soare? Ştie inteligenţa că îşi trage rădăcinile din câmpul nesfârşit al veşniciei?
Omul zilelor noastre se deosebeşte de cel de ieri sau de cel de alaltăieri. Omul este mereu altul, se înnoieşte necontenit pe acel itinerar liniar infinit pe care l-am denumit TIMP. Va veni şi ziua în care el va înţelege timpul şi-l va stăpâni, deoarece TIMPUL este sămânţa universului. Şi fiind fără sfârşit, în el se contopesc toate timpurile.Există amintiri despre viitor. Universul ascunde cu grijă taine rămase până azi nedezlegate. Poate că unele vor fi elucidate. Astăzi,mâine, cândva. Universul nu cunoaşte timpul şi nici noţiunea de timp.A scrie o asemenea carte este o chestiune de curai; a o citi nu înseamnă mai puţin.
Savanţii vor trece lucrarea la index, preferind să au vorbească despre ea, considerând-o o utopie. Aceasta pentru că tezele şi dovezile prezentate nu se încadrează în mozaicul atât de bine alcătuit şi închegat al înţelepciunii scolastice. La rândul lor, profanii, tulburaţi în somn de viziunile viitorului, se vor retrage în cochilia universului lor cunoscut, în faţa eventualităţii, ba chiar a probabilităţii, ca trecutul să fie de fapt şi mai misterios, şi mai senzaţional, şi mai enigmatic decât viitorul.
(....)
Resursele imaginaţiei noastre nu sunt suficiente pentru a explica mijloacele tehnice cu care au reuşit strămoşii noştri să scoată dintr-o carieră un bloc de piatră cântărind peste 100 de tone, cum de au putut să-l transporte într-un loc depărtat şi să-l prelucreze. Aceeaşi imaginaţie, considerabil solicitată de recentele cuceriri ale ştiinţei,suferă de-a dreptul un şoc în faţa unui bloc de piatră evaluat la vreo 20000 de tone. Înapoindu-te de la fortificaţiile din Sacsayhuaman,întâlneşti la câteva sute de metri distanţă de ele, într-un crater ce se cască în coasta muntelui, acest monstru: un singur bloc de piatră de înălţimea unei case cu 4 etaje. Meşterii epocii l-au lucrat cu deosebită grijă, dăltuind în el trepte mărginite de balustrade, împodobite cu spirale şi orificii.Poate fi combătută afirmaţia că incaşii nu au cioplit acest bloc pentru a-şi face de lucru în timpul lor liber, ci că această gigantică operă a fost mai degrabă înfăptuită cu un ţel precis, pe care azi încă nu ni-l putem explica? Şi pentru ca rezolvarea enigmei să nu fie prea uşoară, să adăugăm că întregul bloc uriaş de piatră este aşezat în crater cu capul în jos; treptele încep, aşadar, de la suprafaţa solului şi merg în jos; orificiile par a fi provocate de explozia unor grenade,aruncate în direcţii diferite. Scobituri ciudate, a căror formă te face să te gândeşti la un fel de fotolii, sunt suspendate în gol. Cum să crezi că mâna omului, că forţa umană a putut să extragă acest bloc, să-l transporte, să-l cioplească? Ce forţă a putut să-l răstoarne? Ce puteri titanice au acţionat aici? Şi în ce scop?Călătorului înmărmurit, i se declară ritos, în chip de explicaţie, că piatra a fost şlefuită în acest loc prin acţiunea exercitată de un gheţar în curs de topire.Explicaţie absurdă! Ca orice masă care alunecă, gheţarul s-ar fi scurs într-o singură direcţie.
(....)
Antichitatea trebuie să devină obiect de cercetare în laboratoare moderne.Au primit strămoşii noştri vizite din spaţiul sideral?Se întemeiază oare anumite părţi ale arheologiei pe premise eronate?Avem noi un trecut utopic?
A sosit timpul să organizăm un an al arheologiei utopice! În cursul acestui an, arheologi, fizicieni, chimişti, geologi, metalurgişti şi specialişti din toate domeniile corelate cu aceste ramuri ale ştiinţei ar trebui să se preocupe de o singură problemă: strămoşii noştri au primit oare pe Pământ vizita unor cosmonauţi?De ce să nu încercăm să căutăm mai întâi, sau în acelaşi timp,pe Terra, care se află oricum la îndemâna noastră, urmele acestor soli străini? Nu vom bâjbâi ca nişte orbi prin beznă: aceste urme există şi sunt perfect vizibile.
(...)
„Orice om de bun simţ-se indigna un savant acum 500 de ani în faţa tribunalului-trebuie să admită că Pământul nu poate avea o formă sferică, căci în acest caz, oamenii de pe partea opusă a sferei sar prăbuşi în gol”. Savantul care în urmă cu 20 de ani ar fi îndrăznit să vorbească despre sateliţi în faţa unor cercuri ştiinţifice şi-ar fi semnat actul de sinucidere academică. Cel care porneşte efectiv în căutarea adevărului nu are dreptul să respingă ipoteze noi sau îndrăzneţe, dar nedovedite, numai pentru că ele nu se potrivesc felului său de a gândi sau a crede. Acum o sută de ani, nici nu era vorba măcar de navigaţia spaţială.
(....)
Turistul care este plimbat cocoţat pe o cămilă denumită ”Bismarck” sau „Napoleon”, în funcţie de naţionalitate,la apus de Cairo, în direcţia piramidei lui Kheops, simte la un moment dat şi el acea senzaţie curioasă pe care o declanşează întotdeauna vestigiile unui trecut de nepătruns. El află că în cutare sau cutare loc şi-a ridicat mormântul un anume faraon. Şi cu aceste cunoştinţe însuşite încă din şcoală şi pe care acum şi le-a reîmprospătat, el se întoarce pe corabiadeşertului înapoi la Cairo, după ce, bineînţeles, a făcut şi câteva fotografii impresionante. Au fost născocite, îndeosebi cu privire la piramida lui Kheops, vreo câteva sute de teorii stupide, care nu rezistă nici la cea mai sumară analiză. În cartea de 600 de pagini a lui Charles Piazzi Smyth Our Inheritance in the Great Pyramid, apărută în 1864,aflăm despre o sumedenie de corelaţii între volumul piramidelor şi globul pământesc, care te uluiesc.Cum, în ce scop şi când au fost construite piramidele? Nimeni nu poate răspunde la aceste întrebări. În faţa noastră se ridică un munte artificial având 150 m înălţime şi o greutate de 31,2 milioane de tone,mărturie a unui efort de muncă inestimabil, despre care ni se spune că ar fi servit numai drept loc de înmormântare a unui rege extravagant!
Să o creadă cine vrea!...
(....)
Este de domeniul posibilului ca în galaxia noastră să trăiască sau să fi trăit inteligenţe având din punct de vedere tehnic un mare avans faţă de noi?Dovezi şi indicii că în galaxie trăiesc sau au trăit cândva fiinţe inteligente, apărute mai de mult şi stăpânind o tehnică mai înaintată ca noi, n-am avut până acum.Reflectând asupra datelor statistice şi concepţiilor filozofice, sunt, totuşi, convins că aceste fiinţe evoluate există. Trebuie însă să subliniez că această convingere nu se bazează pe o fundamentare ştiinţifică certă”.Există posibilitatea ca fiinţe raţionale mai vechi decât omul să fi vizitat Pământul în timpurile de demult?
„Nu vreau să tăgăduiesc această posibilitate. Atât cât îmi sunt mie totuşi cunoscute lucrurile, studiile arheologice nu ne-au oferit până acum nici o bază pentru o asemenea speculaţie”.

1MicuCelUmilSiViril

26 Nov 2018, 16:13

La centenar trebuie amintit Michel Zevaco, cunoscut in literatura in special pentru seria de carti Cavalerii Pardaillan, o serie ce ofera cititorului multe ore placute si folositoare.

1MicuCelUmilSiViril

03 Dec 2018, 02:38

Bora Ćosić - Rolul familiei mele în revoluţia mondială
Demn urmas al unor mari predecesori, autorul are mai multe carti interesante, ce-i drept, nu prea traduse la noi.
Titlul prea pompos va poate duce cu gandul la o familie de rang inalt, "Baronul Barabula si ai sai", pentru ca in aceste cazuri se obisnuieste, cu precadere, folosirea unor astfel de titluri.
O carte ce va expediaza repede la plimbare, are numai 100 de pagini si contine destule motive ca sa fi vrut sa fie ceva mai lunga. Aici se vede clar deosebirea dintre o carte si o perioada de timp!
Sa va mai spun ca familia, practic, n-are treaba cu nici o revolutie? Doar s-au nimerit si ei pe acolo, la instaurarea comunismului dupa Razboiul Mondial, astfel ca membrii acestei familii au fost imortalizati intr-o carte despre perioada de prohibitie la exprimare.
Aceasta carte este pentru toate varstele: pentru cei care nu au prins comunismul, sa vada ce inseamna, iar pentru cei care l-au prins, sa vada ce inseamna.
Stilul in care e scrisa, de comedie pentru scena sau de stand-up comedy (pentru cei care nu mai stiu cum se spune grebla), este foarte potrivit.
Desi mica, e bogata in perle aceasta cartulie. Daca va uitati pe diverse pagini de internet, comentatorii care au citit-o au simtit nevoia sa adauge si cateva citate care i-au distrat. Si sunt extrem de multe in carte!
Fiindca aici e vorba de carti, voi adauga si eu alte doua mici pareri ale bunicului din carte, pareri cu referire la carti, se intelege:
- catre nepot: "O sa faci apa la genunchi de atata citit!"
- catre matusele nepotului, care faceau insemnari pe carti cand citeau: "Nu credeti ca sunt destule prostii in cartile astea, ca sa mai adaugati si voi altele?!"
Lectura placuta!

1MicuCelUmilSiViril

05 Dec 2018, 08:07

P.G.WODEHOUSE - Nori grei deasupra Castelului Blandings
Romanul are personaje foarte colorate, multe din ele sunt importante, chiar avand "momentul lor de glorie", daca pana si oribilul detectiv Pilbeam, un ordinar, a devenit agent dublu, penduland intre Imparateasa de la Blandings si Amintirile onorabilului Galahad.
Din aceasta serie am mai citit "Fulger in plina vara".
Dar mai sunt si alte romane in acest ciclu: "Greseala lordului Emsworth" si "Un pelican la castelul Blandings".
Daca secolul XXI a pierdut ceva in literatura, sigur a pierdut eticheta acestui maestru incontestabil al ei si al umorului fin, totodata. Personajele sale, indragite de multa lume, populeaza mai multe cicluri de romane care au fost si ecranizate, in parte, din fericire.
De remarcat ca autorul face portretul unei lumi in descompunere. Interesante semnalmente!
Pe de alta parte sunt mondenitati in romanele sale, cu mare succes la public.
Pentru ca umorul britanic bun si-a cam cazut din drepturi, luandu-i locul cacanarismele de azi, merita amintit.:)

AdamWorth

15 Dec 2018, 17:07

Am inceput sa citesc alaturi de copii noua colectie de povesti interactive cu Fram, ursul polar (https://lumealuifram.ro/). Recomand daca cautati ceva pentru prescolari si scolarii din ciclul primar.

victor_homescu

15 Dec 2018, 18:53

=Zoe,în greceste=viata,carturar autentic si haruit pedagog,academician si monahie,pentru carcotasi,cert,carnetul de membru PCR este irelevant,unul dintre cei mai mari eminescologi din tara,patru volume,de amintit,Eminescu si romantismul german,1986,analizeaza viata si opera marelui poet/spune apropiatilor**Eminescu ne apara de noi însine,de slabiciunilenoastre**,ultimele ei ceasuri,în spital,cerea**Sa-l aparati pe Mihai!**,s-a calugarit,la 85 de ani,devine,Maica Benedicta,Manastirea Varatec,Zoe Dumitrescu-Busulenga(1920=2006),inteligenta redutabila,si-a scris,Dorinta ultima.**Daca voi muri la Bucuresti vreau sa fiu înmormântata la manastirea Cernica,daca se va întâmpla însa la Varatic,în casa Înaltului Pimen,Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor unde mi=am petrecut vacantele de vara timp de peste 30 de ani,sa fiu înmormântata la manastirea Putna iar slujba sa fie facuta de Înaltul Pimen.Asa sa fie si nu altfel.Monahia Benedicta Zoe Busulenga,miercuri 3 noiembrie 2004,în Bucuresti -

***Zoe Dumitrescu-Busulenga,1989,in volumul Eminescu–Viata,despre prietenia dintre Creanga si Eminescu:

=În toamnã,1875,inspectând scolile primare din Iasi,a ajuns si la scoala din Pãcurari,unde învãtãtorul,Ion Creangã,l-a încântat.Întâlnirea lor a fost o bucurie uriasã,o explozie.Unul gãsise,în sfârsit,în celãlalt,ceea ce asteptase.Eminescu descoperise„Plutarhul” sãu popular concentrat într-o singurã minte genialã;Creangã a vãzut pe acela menit sã trezeascã în el,printr-o maieuticã a congenialitãtii,pe marele artist latent.si a început,în cartea vietii cu putine bucurii a poetului,o paginã dintre cele mai luminoase.Cãci s-a îndreptat înspre Creangã cu o fericire neascunsã si a trãit alãturi de el ceasuri de multumire adâncã.Toti memorialistii Junimii au consemnat,uimiti,prietenia celor doi.Le venea greu sã înteleagã cum atât de cultivatul,de exigentul Eminescu putea gãsi în Creangã,„talentul primitiv si necioplit”,dupã pãrerea lor,un interlocutor care sã-i dea satisfactii atât de depline,încât sã ajungã sã absenteze de la sedintele din fiecare vineri ale cenaclului:„Îndatã ce cunoscu pe Creangã,el se izolã cutotul de noi,dându-se în societatea lui numai.Câteodatã întrebam pe Eminescu:=Ce vorbesti în tot timpul cu Creangã?El zâmbea si cu acea privire vagã si rãtãcitã,care-i era caracteristicã,rãspundea în mod evaziv.Vorbim si noi ce ne trece prin mintesi atâta tot.Câteodatã,Creangã si Eminescu dispãreau câte trei-patru zile,nu se stia ce au devenit.În timpul acesta,ei ieseau din oras pe jos,cutreierau Galata cu Târgusorul,treceau spre bariera Pãcurarilor,fãceau înconjurul pe la Copou si Aroneanu,dormeau pe o lavitã la vreun han sau la vreo crâsmã,mâncau ce gãseau si erau fericiti.”Si opera literarã a lui Creangã,ca si opera lui Slavici,se datoreste imboldului înspre creatie primit de cei doi scriitori de la mai tânãrul confrate genial,obsedat de destinul culturii românesti.Auzind,în rãtãcirile lor prin împrejurimile Iasului,povestile nãzdrãvanului Creangã,Eminescu l-a silit pe acesta sã le treacã pe hârtie.si dupã aceea,l-a dus la sedinteleJunimii,convins fiind de valoarea productiilor învãtãtorului=povestitor.Pe prietenul acesta al lui Eminescu,„gros si gras”,si greoi si stângaci,îmbrãcat în haine de siac cafeniu si stergându-si mereu fata cu o basma rosie,Junimea nu l-a pretuit chiar asa cum se cuvenea,ci mai cu seamã ca pe un înzestrat povestitor de snoave mai deocheate.Doar Maiorescu a înteles,si în ceea ce-l privea pe Creangã,valoarea literaturii sale poporane,consunând cu ceea ce se petrecea în acel timp în unele literaturi europene.Cât despre Eminescu,atitudinea unora din junimisti nu i-a zdruncinat cu nimic dragostea si entuziasmul care au rãmas neclintite.Si cum,începând din 1875 si pânã în 1881,humulesteanul a dat în întregime opera lui majorã,de la Soacra cu trei nurori,la Amintirile din copilãrie,Eminescu a avut tot timpul sã se bucure din plin de ea.A fost poate singurul care a pãtruns si valoarea de substantã,si valoarea artisticã a acestei opere fãcute parcã pe gustul lui,exprimând acel fond popular dupã care tânjea,îmbrãcat în forma unui mestesug desãvârsit stãpânit.Cãci Creangã,cu geniul lui nativ,fãcuse în lunile si apoi în anii prieteniei cu Eminescu,o ucenicie rapidã si eficientã,receptând,ca într-o universitate sui-generis,învãtãtura unui maestru inegalabil,care fusese si pentru el,ca si pentru Slavici si mai târziu pentru Caragiale,cea mai sigurã cãlãuzã spre lumea culturii si creatiei.Modest si generos si extraordinar de ahotnic pentru tot cea ce privea promovarea culturii românesti,poetul care gândea neîntrerupt la posibilitãtile de constructie,de edificare a unei lumi a valorilor,a lucrat într-adevãr socratic la scoaterea la ivealã a adevãrului creator din prietenii lui.Vâna popularã a talentului lui Creangã,cultura lui folcloricã enormã i-au pãrut lui Eminescu o zestre incalculabilã care se cerea folositã în scopul urmãrit de elîn orice împrejurare,si anume,realizarea autenticitãtii.L-a „recrutat” deci pe Creangã în slujba telului pe care el însusi îl slujea si dialogul lor,rãmas nestiut,s-a desfãsurat,probabil,pe teme esentiale,legate de specificitatea poporului român,de necesitãtile dezvoltãrii lui,a scoaterii lui din starea în care se afla,prin punerea în valoare a geniului sãu particular.si Creangã a devenit unul din instrumentele prin care Eminescu dorea sã demonstreze tocmai particularitatea geniului popular românesc.Ca si în cazul lui Slavici,Eminescu va fi ascultat bucãtile de prozã narativã,cu mai putine interventii poate,desi sfaturile de naturã esteticã nu vor filipsit,deoarece arta lui Creangã evolueazã foarte repede spre stachete foarte înalte reprezentate de Harap Alb si mai cu seamã de Amintiri.Cei doi si prietenia lor ascundea tâlcuri mult mai încifrate decât lãsau sã se vadã sau sã se audã din ea.si ceea ce avea sã spunã într-un rând Eminescu în Curierul de Iasi despre opera lui Creangã era limpede menit unei receptãri,cât mai largi,de masã,a acesteia.Adresându-se unora care aveau misiunea sã culeagã literatura popularã din Moldova,el le sugera ca model de inspiratie din acea literaturã,povestile lui Creangã:„Un muntean de bastinã,nãscut asemenea în tinutul Neamtului,e Ion Creangã.Citit-au vreodatã colectorii pe Dãnilã Prepeleac,pe Soacra cu trei nurori si altele,ca sã vadã care ar trebui sã fie izvoarele din care sã se inspire si cum vorbesc si cum se miscã tinutasii din Neamt?”Si de acum încolo,pe toatã durata sederii în Iasi,Creangã,si bojdeuca lui va fi oaza de luminã si bucurie a poetului,în mijlocul trudei si necazurilor sale de intelectual onest si activ într-o lume inertã si moartã pentru ideal.
(...)
***Zoe Dumitrescu-Busulenga,1989,in,Eminescu–Viata,despre Eminescu-anii din urma:

Când s-a trezit,o vreme s-au amestecat în mintea lui bolnavã frânturi de viatã realã cu reminiscente din operã,cu vechi obsesii refulate.Dacã ar fi avut o nebunie neîntreruptã,lunaticã,blândã,ca aceea în care a trãit aproape 30 de ani Hölderlin,încã durerea i-ar fi fost mai micã.Dar la el,accesele de insanitate alternau cu intervalele de nemiloasã luciditate,care fãceau moartea mult mai de dorit decât viata.În rãstimpul acceselor trãia într-o exaltare penibilã pentru cei din jur,dar mãcar nestiutã pentru întunecata constiintã.Asa l-au vãzut sotia lui Slavici,familia Maiorescu,în teribilele zile din vara anului 1883.Asa a fost dus la sanatoriul Dr.Sutu si internat,asa a fost trimis la sanatoriul din Ober-Döbling,localitate de lângã Viena,unde,în anii studentiei,trecuse sã-l vadã pe Al.I.Cuza.În clipele de luciditate,Eminescu era coplesit de tristeti infinite,de rusine si mai ales de un sentiment chinuitor al inutilitãtii sale.Acest spirit,care atinsese cea mai mare strãlucire datã vreodatã de poporul sãu,fusese asociat întotdeauna cu o modestie si o lipsã de ambitie incredibile,semn al unei prea nobile personalitãti.Titu Maiorescu si Junimea au suportat spezele acestor deplasãri rãmase fãrã rezultat,cu multã generozitate.Eminescu nu se mai putea regãsi,pentru el frumusetea murise.De acum încolo searbãda lui viatã avea sã se desfãsoare lipsitã de aceastã dimensiune pânã atunci indispensabilã,vitalã.Din nou în tarã,avea sã-si târascã trupul tot mai bolnav de la Botosani la Iasi si la Bucuresti.Sora lui infirmã,atât de devotatã,Harieta,i-a fost aproape,cu infinitã solicitudine,desi si ea avea un trup la fel de chinuit de boalã.Mai rãmãseserã ei doi,legati de amintirile unei copilãrii depãrtate,ca din altã lume.Bãtrânul Eminovici se stinsese la câteva luni dupã prãbusirea fiului sãu Mihai,în ianuarie 1884.Dupã el pãrãsise lumea si Niculae,al doilea fiu al sãu,sinucigându-se în martie al aceluiasi an.Matei,ultimul supravietuitor al familiei,n-a fost alãturi de genialul sãu frate în vremea suferintei.Cel mai edificator gest a fost sãvârsit de Titu Maiorescu prin publicarea,în sfârsit,a primei,acum istorice editii,a poeziilor eminesciene.Elegantul volum apãrut la Socec,cuprinzând 61 de piese lirice între elegante frontispicii si vignete,si care a cunoscut o rapidã rãspândire în rândurile marelui public,n-a mai bucurat ochiul,acum indiferent si resemnat,al poetului:„Ne-nteles rãmâne gândul/Ce-si strãbate cânturile/Zboarã vecinic,îngânându-l/Valurile,vânturile”.Harieta l-a îngrijit ca pe un copil în ceasurile cele mai grele,în momentele umilintei trupesti si ale inconstientei.Dar poate cã nici ei nu mai erau în stare sã-i dãruie afectiune.Anii hãrãziti suferintei s-au scurs greu:si fiecare clipã se transforma,pentru cel care o dorise,în vesnicie,dar nu de dragoste,ci de chin.Si moartea cea mult doritã încã de prin 1878,ca o împlinire,ca o reîntoarcere mioriticã în elemente,în pãmânt,în apã,si în vegetal:„Mai am un singur dor/În linistea serii/Sã mã lãsati sã mor/La marginea mãrii;/Sã-mi fie somnul lin/Si codrul aproape/Pe-ntinsele ape/Sã am un cer senin”/a venit,târziu,dupã ce se uscase în el toatã mãduva vietii.Poetul a iesit din timp,pentru a reintra vesnic în timp,la 15 iunie 1889.L-au urmat pe ultimul drum,în ziua aceea de varã,foarte multi oameni,dintre cei mai mari ai zilei,Kogãlniceanu,Titu Maiorescu si altii.O scrisoare,de o mare frumusete prin gravitatea ei reculeasã,vorbind despre ceremonia despãrtirii,a fost trimisã de Maiorescu surorii lui,Emilia,însotitã de o floare de pe sicriul celui plecat:„Bucuresti,21 iunie=3 iulie 1889**Emilio dragã,În biserica Sf.Gheorghe-Nou cosciugul deschis al lui Eminescu era încins cu crengi de tei,în amintirea poeziilor lui parfumate cu flori de tei.Am rupt o frunzã de la cosciug si pentru tine si ti-o trimit aici.Sub bandã primesti si un numãr din„Constitutionalul”cu descrierea îngropãrii.Articolul„În Nirvana”e de Caragiali.Când am însotit pe jos,cu capetele goale,pe Eminescu de la bisericã prin Bulevard pânã la cimitirul Belu,Rosetti,Mandrea,Laurianu,Mihãilescu,Eu,Anicu ta si vro 600 de scolari si studenti(admirabilul cor vocal de la Mitropolie era singurapompã),era vreme acoperitã,linistitã,nu vânt,nu zgomot,câteva picãturi de ploaie,vreo 5 minute,apoi iar bine;cortegiul a pornit din bisericã pe la 6 ore,a sosit la cimitir pe la 7,1/4.S-a luat de la Primãrie un mormânt de veci pentru el;e ceva mai în fund la dreapta de la tata.Din întâmplare un mare copac de tei e în apropiere.Pentru grilaj si o piatrã pentru mormânt (eu cred o mare stâncã brutã de marmorã cenusie,cu o singurã parte netezitã,pe care sã fie inscriptia Mihai Eminescu si poate 4 versuri ale lui,si un tei în lãuntrul grilajului),se vor face subscriptii.Pãrerea mea este de 50 bani,pentru ca toti scolarii,si din Transilvania,sã contribuie.Sâmbãtã seara s-a înmormântat Eminescu**.L-au mai urmat însã,ciudat,în acelasi an,întru întoarcerea în pulbere,cei care l-au iubit si pe care i-a iubit:Veronica,Harieta si Creangã.Nimeni nu l-a însotit,însã,pe drumul Golgotei lui.
&
As vrea însã aici sã întãresc afirmatia mea în legãturã cu tensiunea teribilã la care a fost supus,de structura sa interioarã,divizatã si contradictorie,geniul eminescian.De aceea am sã reproduc un poem postum al sãu,mai putin cunoscut,în ciuda lungimii sale.E vorba de **Bolnav în al meu suflet**,scris cam în aceeasi vreme cu rugãciunea care va urma.Iatã poemul:
***(„Bolnav în al meu suflet,în inimã bolnav/Cu mintea depravatã si geniul trândav/Închin a mea viatã la scârbã si-ntristare/Si-mi târâi printre anii-mi nefasta arãtare/Prea slab pentru-a fi mare,prea mândru spre-a fi mic/Viata-mi,cum o duce tot omul de nimic/Nãscut fãr’de-a mea vinã,trãind fãr’mai s-o stiu/Nu merg cum merg alti oameni,nu-mi pasã de-unde viu/Supus doar,ca nealtii,la suferinte grele/Unesc cu ele stirea nimicniciei mele/Sfânt n-am nimic,în bine nu cred si nici în rãu/Viata mea aceasta nici vreu si nici n-o vreu/A vietii ostenealã o simt si n-o combat/As râde doar de viatã,dispretuind-o toatã/Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcatã/Muncind în mine însumi,vointa-n orice nerv/Peirea cea eternã din mine sã o serv/Dar vai!nici siguranta n-o am cã mor pe veci/Si dacã oare a mortii mâni palide si reci/În loc sã sferme vecinic a vietii mele normã/Dacã a mea durere,un vecinic Ahasver/Ar pune al meu suflet sãrman în altã formã?/La sorti va fi pus iarãsi,de cãtre lumi din cer/Ca,cu acelasi suflet din nou sã reaparã/Migratiei eterne unealtã de ocarã?/Nimic,nimic n-ajutã=si nu-i nici o scãpare/Din astã lume=eternã,ce trecãtoare pare/Gonit în timpi si spatii,trecând din formã-n formã/Eternã fulgerare cu inima diformã/De evi trecuti fiinta-mi o simt adânc rãnitã/Pustiu-alergãtoare,cumplit de ostenitã/S-acum din nou în evu-mi,lui Sisif cruda stâncã/Spre culmea mortii mele ridic s-ast’datã încã/S-ast’datã?Cine-mi spune cã-i cea din urmã oarã?”)***
...
Nu cunosc paginã existentialã mai disperatã în toatã poezia lumii.Se îmbinã aici atâta durere,atâta spaimã de viatã,atâta groazã de posibilele reveniri (migratia eternã)preconizate de filosofia indianã,atâta dorintã,neputincioasã însã,de a distruge vointa de a trãi(aceea în care Schopenhauer vedea izvorul vietii),dar si atâta umilintã si dispret de sine(nimicnicia lui)încât existentialistii secolului al XX-lea apar,pe lângã el,ca niste snobi dezgustati de o viatã otioasã.Deznãdejdea concentratã aici,atât de cumplitã,nu e crestinã,însã izbucneste dintr-o sinceritate sfâsietoare.
***
(volumul,Eminescu-Viata,Editura:Nicodim Caligraful,2009)

1MicuCelUmilSiViril

19 Mar 2019, 10:34

Cao Xueqin, Gao E - Visul din pavilionul rosu
Sa mergem si pe alt continent: Asia! Cu toate ca exista persoane mai in drept sa vorbeasca despre literatura chineza, adevarati fani! Stima pentru ei!
Noi, aici, mai... cantam putin la tambal sau guzheng (guzheng = un tambal chinezesc).
Am ramas foarte mirat afland ca chinezii nu canta cu lingura la guzheng. Ceva imi scapa: ei mananca cu betele, noi batem cu betele in tambal, noi mancam cu lingura, ei nu bat cu lingura in guzheng!
https://www.youtube.com/watch?v=IxM1tjTvFAc
Si acum, relaxati, probabil ca vreti sa aflati cate ceva si despre roman.
Prima data cand am vazut cat de groasa e cartea "Visul din pavilionul rosu" am zis ca aia e, de-acum, coma prelunga, nu vis!
Despre romanul chinezesc in general, nu vorbesc. Cum spuneam, exista alte persoane mai in masura sa o faca. Totusi, in aceasta privinta, daca aveti putina rabdare sa cititi Cuvantul Inainte al cartii, aveti rabdare degeaba! Nu zice nimic acolo despre acest subiect.
Acum, despre autor: tatal sau a fost un mare literat la Curtea imparatului, cu lucrari vestite. Fiul sau, autorul acestei carti, nu dadea semne ca va scrie, dar nu dadea semne nici de oboseala si intr-o zi ne-am pomenit cu romanul asta.
Si asa cum acad. Razvan Theodorescu spunea in anii '90 ca avem nevoie de Shakespeare, asa si autorul, cred, spunea ca are nevoie de multe personaje, ajungand, pana la urma, la 300 de personaje in acest roman, ceea ce arata, dupa o simpla medie aritmetica, la numarul de pagini al cartii, ca la fiecare doua pagini apare un personaj nou. Poate v-am starnit curiozitatea, ca nu-i deloc usor sa mentii in atentia cititorului atatea personaje, e ceva!
Pe scurtatura cea mai scurta, femeile din acest roman, pentru ca aici ele sunt preponderente, personaje bine conturate, placute, nu doar femei aflate in trecere, impreuna cu barbatii, bineinteles, ajung la concluzia ca societatea trebuie schimbata, ca nu mai merge. China feudala nu mai confera nimic, e de jale! Ca atare se impune o altfel de societate, dar nu oricum, ci bazata pe cumintenie, curatenie (sufleteasca, nu de alt fel), corectitudine si alte de astea care incep cu litera c, toate conform confucianismului si altor filosofii si religii chinezesti, de care aveti cunostinta.
Este un roman frumos, o afacere de familie. Pe de alta parte se impune ca una din operele cele mai importante ale literaturii si culturii clasice chinezesti.

1MicuCelUmilSiViril

25 Mar 2019, 05:42

V. Alecsandri - Boieri si ciocoi
Stradania mea inseamna ca nu a fost chiar asa de mare daca nu am ajuns pana azi sa postez acest comentariu.
A fost Ziua Unirii, nici azi nu e tarziu, tot uniti suntem si azi, tot Romania! De fapt luna ianuarie, in intregul ei, e plina de evenimente romanesti.
Nu am o poza la indemana, dar Palatul Patriarhiei, unde s-a semnat actul prin care Al. I. Cuza a fost ales domn al Principatelor Unite, este o bijuterie arhitecturala.
O personalitate ce a luptat pentru Unire a fost si poetul V. Alecsandri, cel care a scris si Hora Unirii.
Cunoscut in special pentru poeziile sale dar si pentru piesele de teatru, indeosebi "Chiritoaia" si Iasii in carnaval, dramaturgul este semnatarul si a altor piese de teatru, printre care Boieri si ciocoi, despre care intentionez sa ce? Vom mai vedea!
Pe aceasta tema cea mai cunoscuta lucrare este romanul Ciocoii vechi si noi de N. Filimon, care, cel putin pe vremea scolii mele, era in programa de invatamant.
Nu stiu daca dvs v-a cazut in mana acest roman, ca doar nu mergeti cu mana intinsa!
Cand eram in scoala nu am citit Ciocoii vechi si noi. Consideram ca Dinu Paturica o fi vreun afemeiat care asa era poreclit si care mergea cu paturica dupa el, poate mai prinde ceva. Acum e mai simplu, are masina, paturica se poate pune in portbagaj.
Iar imaginea ciocoilor in mintea mea de atunci era cu a personajelor alea cu cioc imens pictate pe constructiile antice egiptene pe care le vedeam sambata seara la tele-enciclopedia.
Mai nou, unii spun ca acolo s-au gasit desene antice si cu OZN-uri, dar si in pesteri, pe tot intinsul planetei noastre. E cert ca au fost pe acolo nepamanteni, caci orice fiinta are aceasta tendinta, sa-si marcheze trecerea, inclusiv omul.
Cand pe alta planeta, in pesterile de pe acolo, o sa se gaseasca desenate suli, abia atunci putem fi siguri ca omul a ajuns pe acolo!
Duble scuze, de deranj si de paranteza, dar asta e literatura SF, adica SF-urile mele, traznai, glume!
Daca N. Filimon a mai scris si altceva nu stiu, dar cert este ca romanul sau este unul reprezentativ pentru literatura romana.
Mi-aduc aminte, si deloc nostalgic, ca pe vremuri se spunea "Reprezentativa de fotbal a Romaniei", adica cei mai buni.
Acum reporterii nu mai au curajul asta, spun simplu, echipa de fotbal a Romaniei. Cine sa mai reprezinte? Joaca si ei pentru Romania!
Dar nu, asta nu-i decat o dulcegarie, asa, pentru mine, ca sa inteleg mai bine ce inseamna reprezentativa.
Revenind la N. Filimon, mai era, tot asa, un marinar, capitan mai exact, care a compus o melodie ce este si acum imnul Frantei - La Marseillaise. Ca frantuz o mai fi compus el si alte piese pentru pian si nopti fierbinti, eu stiu? Cunscut ne este doar imnul semnat de el!
V. Alecsandri intentionase sa faca dupa aceasta piesa, care reprezenta ciocoii de pana la '48, si o piesa cu ciocoii de dupa '48. Dar, la data respectiva, vorba lui Toma Caragiu, s-a observat din tribuna oficiala si i s-a spus ca nu mai e oportuna o astfel de lucrare, iar bardul din Mircesti nu a mai scris-o.
Boieri si ciocoi este o piesa importanta pentru istoria teatrului romanesc. Nu cunosc exact daca e prima, atunci nici nu prea scriau teatru multi romani, dar este printre primele piese de teatru romanesti de importanta, cu o constructie mai elaborata, fata de creatiile autohtone de pana atunci.
Piesa are farmecul ei si destule metehne ale oamenilor secolului al XIX-lea si bisurilor lui, cerute de publicul larg.
Il intalnim pe Barbu Lautaru, un grecotei care o sa va amuze, oameni de toate categoriile sociale, de la boieri la razesi
(dupa nivelul lor pe scara ciocoiasca e si raspunsul lor dat boierilor mari: Sarut manile, Saruto zenunchii, Sarut talpile).
Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon si Boieri si ciocoi de Vasile Alecsandri apar cam in aceeasi perioada.
Alecsandri a scris primele 2 acte cu 10 ani inainte de publicare, cu cativa ani inainte de aparitia romanului lui Filimon.
Romanul a aparut mai devreme insa, cu cativa ani inainte de publicarea piesei lui Alecsandri.
Exista o disputa in legatura cu ele. Eu nu stiu ca aceste doua personalitati sa se fi acuzat intre ele. Sigur a facut-o critica de dupa aceea. Vorba lui "nenea Iancu", vezi, de aceea nu-mi place critica, e repezita! Asta e cusurul ei! E repezita!
Exista pareri ale Criticii ca Alecsandri a avut ca model romanul lui Filimon. Exista si pareri ca Filimon a avut ca model piesa lui Alecsandri, cum de altfel exista pareri ca sunt facute in paralel fara a se fi luat de model cele doua lucrari.
Scrie, ba! Scrie acolo ceva, sa fie! Critic, mai ales! Se stie, hartia suporta orice, dar...
...mai e o varianta: in timp ce Alecsandri era plecat din tara (avea acest dar, mai mereu) sau asa credea Filimon, acesta din urma a fost la Mircesti sa vada hartiile lui Alecsandri, iar Alecsandri, care nu era plecat din tara, s-a dus acasa la Filimon cat timp acesta era la Mircesti, si s-a uitat in hartiile lui Filimon.
Nimeni nu pomeneste aceasta intamplare!
Isi citeau unul altuia fituicile, exclamand fiecare in parte:
Ba, da asta scrie exact ce scriu si eu! Asa ca n-au mai luat nimic si-au plecat amandoi dezumflati acasa!
Mie mi-au placut criticii care au spus ca fiecare a facut-o independent, ca Boyle-Mariotte sau altii, ajungand la acelasi rezultat. Sa explic in doua aliniate cat de scurte!
Dupa idee, criticii au ajuns la continut, spunand ca romanul e superior. Este, nu neaga nimeni! Ei uita probabil ca una e teatrul si alta e romanul. Piesa se reprezinta pe scena, se concepe altfel, daca ai fi romancier in piesa, nu zic, fraza e frumoasa, mestesugita indelung, dar vai de capul actorilor care ar trebui sa o tina minte!
Totusi, unul e roman, alta e o piesa de teatru!
Mai ramane sa faca un sondaj de opinie pe strada cu intrebarea care din ele i-a facut sa inteleaga mai multe despre subiect, daca tot s-a facut la comun! Atunci sa vezi raspunsuri! In ce hal se pune problema!
Dar ce, Bon Jovi nu era in acelasi clasament cu Pavarotti? Ce, au vazut multi?
Si nu era un clasament de bani castigati din muzica, era ceva de genul cei mai multi bani din muzica s-au castigat cu pictura lui Van Gogh.
Apoi, chestie de bun simt, sau cum, poate, s-o exprima razesul Arbore, personaj al piesei despre care mai vorbim din cand in cand pe aici, e la mintea cucosului, daca doi pictori picteaza aceeasi femeie, intr-o maniera clasica, vor fi diferente, normal, fiecare vazand sau surprinzand un anume sentiment, dar femeia e aceeasi, asa ca trebuie, totusi, sa se recunoasca in ambele tablouri.
Daca cei doi au scris in aceeasi epoca ce au vazut "pe strada" despre acelasi subiect, ce ar fi trebuit sa apara in lucrarile lor? Ca unii erau de pe Luna si altii de pe Marte?
Este o limba arhaica in piesa, dar e asa de placuta! La inceput, pana va obisnuiti cu ea, cateva pagini, pare putin mai dificila, dar apoi ii dati de gust si o veti gasiti atragatoare.
Cred ca daca s-ar pune acum pe scena, piesa ar fi un succes. Alecsandri este un mare poet al nostru, piesa este dragalasa si cu destule invataminte, stiu ca va veti distra cu ea daca n-ati citit-o, dar va urez si eu distractie cat mai placuta!

victor_homescu

18 Apr 2019, 19:44

-1963,scrie**Jurnalul unui geniu (Journal d'un génie)*Je dédie ce livre/Dedic aceasta carte ?* MON GÉNIE GALA GRADIVA,HÉLÈNE DE TROIE,SAINTE HÉLÈNE,GALA GALATEA PLACIDA,Pe primul loc:Gala și Dali,Pe locul doi: Dali,Pe locul trei:toți ceilalți,inclusiv noi,bineînțeles**,Salvador Domènec Felip Jacint Dal?* i Domènech,Marquis de Púbol (Salvador Dali,11 mai 1904-23 ianuarie 1989)**Un sarut a pecetluit noul meu viitor!Gala,o numeste Galuchka,Gradiva,Oliva,Clopotelul de piele,*a devenit sarea vietii mele,fiinta prin care personalitatea mea se caleste,lumina mea calauzitoare,dublura mea.Eu insumi.O iubesc mai mult decat pe mama mea,mai mult decat pe tatal meu,mai mult decat pe Picasso si mai mult decat banii*,Dupa moartea Galei,1982,Dali reuseste sa mai picteze un singur tablou"Coada randunicii"**-
***
**Această carte va dovedi că viata de fiecare zi a unui geniu,somnul lui,digestia,extazele,unghiile lui,gripelelui,sîngele,viata şi moartea lui sînt esentialmente diferite de ale celorlalti oameni.Această carte unică este deci primul jurnal scris de un geniu.Si încă de unicul geniu care a avut şansa unică de a se fi însurat cu geniala Gala-unica femeie mitică a zilelor noastre.Cred că libertatea cea mai suavă,pentru o ființă de pe pământ înseamnă că poate trăi,dacă vrea,fără să aibă nevoie să muncească.Am desenat,de la răsăritul soarelui până noaptea târziu,șase chipuri de îngeri matematici,explozibili,și de o frumusețe atât de înaltă,încât am rămas extenuat și sleit de puteri.Culcându-mă,mi-am amintit de Leonardo da Vinci când compară moartea,după o viață împlinită,cu venirea somnului după o zi lungă de muncă**
***
Am petrecut cei patru ani înaintea alungării mele din familie într-o stare de subversiune spirituală,constantă și intensă,patru ani cu adevărat nitetzchenieni.Dacă nu aș plasa-o în acea atmosferă,existența mea de atunci ar părea de neînțeles.Aceea este și epoca întemnițării mele la Gerona.Atunci,mi s-a respins și un tablou la Salonul de Toamnă de la Barcelona pe motiv că era obscen.Tot atunci,am scris împreună cu Buñuel,acele scrisori injurioase la adresa medicilor umaniști și a celor mai prestigioase figuri ale Spaniei.În marea lor majoritate,aceste manifestări erau nedrepte,dar așa înțelegeam eu să-mi afirm voința de putere și să-mi demonstrez eu mie însumi că eram imun la remușcări.Supra-omul meu era să fie,pur și simplu o femeie,supra-femeia Gala.În vreme ce îl citeam pe August Comte,ca să-mi așez pe buze noua religie,Gala se dovedea, de departe,cea mai pozitivistă din grupul nostru.Stătea toată ziua pe la negustorii de vopseluri,prin anticariate și ateliere de restauratori ca să-mi cumpere pensule,culori și tot ce m-ar fi ajutat în ziua când m-aș fi hotărât să nu mai lipesc la nesfârșit,fragmente de litografii și bucăți de hârtie pe pânzele mele și m-aș fi apucat să pictez cu adevărat.
***
Seara,o mare lansare de baloane,pe cer.Unul are forma unui țăran catalan. Aproape că e foc,apoi se pierde cu totul în infinit.Când ajunge abia cât un purice,unii spun „Îl văd încă !”,alții zic„S-a pierdut !”Cineva crede mereu,că îl mai observă.Asta mă duce cu gândul spre dialectica lui Hegel,care este tristissimă,pentru că în ea totul se pierde în infinit.Spațiul finit,vom avea nevoie de el,în fiecare zi tot mai mult !
***
(Vedem,prăbușindu-se o stea căzătoare,verde-veronese,cea mai grozavă pe care am zărit-o vreodată;și o compar cu Gala,care a fost pentru mine steaua căzătoare cea mai vizibilă și cea mai bine delimitată:și cea mai finită !)
***
Gala și Salvador Dal?* au fost protagoniștii unei povești de dragoste ieșite din comun,printre cele mai atipice și mai lungi din istorie.„Gala a fost întotdeauna un mister.Și-a condus viața după intuiții și premoniții,tot ceea ce era ezoteric a fost pasiunea ei.Gala a fost stăpână pe propria viață și a știut în fiecare moment cu cine să fie și cum să-i facă pe bărbații cu care a trăit să se bucure de succes,în așa fel încât ea însăși să poată avea succes.Mereu obsedată de bani,de propriul trup și de bărbații care i-au plăcut,Gala este o figură feminină dominatoare,care se mișcă într-o perioadă în care femeile se dedicau mai ales treburilor domestice și închideau ochii la aventurile soților lor.Gala nu putea fi mai departe de acest tip de femeie,după cum excentrică a fost și arta acelor ani.“(librosyliteratura.es)

victor_homescu

23 May 2019, 14:06

**The Picture of Dorian Gray**,semnificaţii şi consideraţii filosofice,publicat la 1890,controversat,unul dintre marile romane ale literaturii "Portretul lui Dorian Gray",Oscar Wilde/**.Adevăratul mister al lumii este vizibilul,nu invizibilul.Căutarea frumosului este adevăratul secret al vietii.Toate tipurile de influente sunt imorale,imorale din punct de vedere ştiintific.-De ce?- Pentru că a influenta pe cineva înseamnă să-i dai propriul suflet.Cel influentat nu mai gîndeşte cu propriile lui gînduri şi nu mai arde cu propriile-i pasiuni.Pentru el virtutile nu mai sunt reale,Păcatele,dacă există într-adevăr păcate,sunt împrumutate.El devine ecoul muzicii altcuiva,un actor care joacă un rol ce nu a fost scris pentru el.Scopul vietii e dezvoltarea sinelui.Atingerea propriei naturi într-un mod perfect.-iată pentru ce suntem aici,pe pămînt,fiecare dintre noi.Azi,oamenii se tem de ei înşişi.Au uitat suprema datorie, datoria fată de sine.Desigur că sunt caritabili.Îi hrănesc pe cei flămînzi şi-i îmbracă pe cerşetori.Dar propriile lor suflete sunt flămînde şi sunt goi.Rasei noastre i-a dispărut curajul.Poate că niciodată nu l-am avut.Teroarea de societate,care stă la baza moravurilor,teroarea de Dumnezeu,care este secretul religiei-acestea sunt cele două lucruri care ne guvernează.**
***
Tineretea este singurul lucru pe care merită să-l ai,domnule Gray.-Eu nu simt asta,lord Henry.-Nu,nu o simtiti acum.Într-o zi,cînd veti fi bătrîn,ridat şi urît,cînd gîndurile îşi vor pune pecetea pe fruntea dumneavoastră iar pasiunea îşi va pune stigmatul focurilor hidoase pe buze,veti simti acest lucru,amarnic îl veti simti.Şi Frumusetea este o formă a Geniului-este superioară Geniului,pentru că nu cere să fie explicată.Apartine datelor esentiale din lume,cum sunt lumina soarelui sau primăvara sau reflectarea în ape întunecate a acelei scoici argintii pe care o numim lună.Nu poate fi supusă întrebărilor. Are dreptul ei divin de suveranitate.Uneori oamenii spun că Frumusetea e doar superficială.Dar cel putin nu e atît de superficială pe cît este Gîndirea.Pentru mine Frumusetea este minunea minunilor.Este superficială doar pentru oamenii care nu judecă după aparente.Adevăratul mister al lumii este vizibilul,nu invizibilul.
***
Suflet şi trup,trup şi suflet,ce misterioase erau!În suflet era o doză de animalitate,iar trupul avea momentele lui de spiritualitate.Simturile se pot rafina,iar intelectul degrada. Cine poate spune unde încetează impulsul carnal sau unde începe impulsul fizic?Ce superficiale erau definitiile arbitrare ale psihologilor obişnuiti!Şi totuşi,cît de dificil era să decizi între opiniile sustinute de diversele şcoli!Era sufletul o umbră statornicită în casa păcatului?Se afla trupul într-adevăr în suflet,aşa cum gîndea Giordano Bruno?Separarea spiritului de materie era un mister,iar uniunea spiritului cu materia era şi ea un mister.
***
Motivul pentru care ne place să îi apreciem pe altii este că ne e teamă pentru noi înşine. La baza optimismului se află teroarea,teroarea gol-golută.Credem că suntem generoşi pentru că îl credităm pe aproapele nostru cu acele virtuti care ne vor fi nouă benefice.Îl lăudăm pe bancher pentru a ne putea acoperi micile fraude şi descoperim calităti în banditii de drumul mare în speranta că ne vor lăsa buzunarele intacte.Cred în tot ce spun.Am cel mai mare dispret fată de optimism.Cît priveşte viata stricată,nicio viată nu e stricată cu exceptia aceleia a cărei evolutiee oprită.Dacă vrei să strici caracterul cuiva,nu trebuie decît să încerci să-l reformezi.În privinta căsătoriei,desigur,ar fi o prostie,dar între un bărbat şi o femeie există alte legături,mult mai interesante, i cu sigurantă că le voi încuraja pe acelea.Ce este căsătoria?Un jurămînt irevocabil.
***
Oricîtă-i fericirea
Pe care-o simt acuma lîngă tine,
Dar legămîntul astei nopti îmi vine
Prea iute,nu ştiu cum,prea fără de veste,
Prea ca un fulger care nu mai este
Pîn’ce zici: fulger ! - o, du-te dar,
Dulcele meu !Şi-a verii adiere
Învoaltă floare face din bobocul
Iubirii noastre pîn’la revedere !
***
Era adevărat oare că oamenii nu se pot schimba?Simti un dor nebun după puritatea intactă a adolescentei,adolescenta lui alb-roză,cum o numise odată lordul Henry.Ştia că se murdărise singur,că mintea îi era coruptă şi-şi alimentase fantezia cu orori,că avusese o influentă nefastă asupra altora şi că gustase acest lucru cu o bucurie teribilă.Mai ştia că de la cei a căror viată se intersectase cu a sa primise promisiuni minunate şi încurajatoare pe care le tîrăse în noroi.Dar nu era cu putintă să recupereze măcar ceva? Nu era nici o sperantă pentru el?Ah!În ce moment mostruos şi pătimaş se rugase ca portretul să poarte povara zilelor lui iar el să-şi mentină splendoarea nepătată a tineretii eterne!Întregul lui eşec se datora acestui lucru.Ar fi fost mai bine pentru el dacă fiecare păcat al vietii ar fi adus o dată cu el şi pedepsa neîntîrziată.În pedeapsă există purificare. Nu" iartă greşelile noastre",ci "Pedepseşte-ne pentru fărădelegile noastre" ar trebui să fie rugăciunea unui om fată de un Dumnezeu cu adevărat drept.Propria frumusete îl ruinase,frumusetea şi tineretea pentru care se rugase.Dacă n-ar fi existat aceste două lucruri,viata lui ar fi nepătată.Frumusetea nu-i fusese decît o mască,tineretea,ceva batjocoritor.Ce e,de fapt,tineretea?Un anotimp verde şi necopt,un anotimp al stărilor superficiale şi gîndurilor bolnăvicioase.De ce-i purtase livreaua?Tineretea îl stricase.
***
Intră liniştit,încuind uşa în urma lui,cum îi era obiceiul,şi trase la o parte draperia care atîrna de portret.Scoase un strigăt de durere şi indignare.Nu vedea nicio schimbare,cu exceptia faptului că în privire apăruse o expresie de viclenie,iar în jurul gurii cuta rotunjită a ipocritului.Obiectul acela era tot detestabil,mai detestabil,dacă se poate spune,decît înainte iar broboana aceea stacojie care îi păta mâna părea mai strălucitoare şi mai aproape de culoarea sîngelui proaspăt vărsat.Atunci începu să tremure.Doar vanitatea îl făcuse să facă singura lui faptă bună?Sau acea pasiune de a juca un rol care ne obligă să facem lucruri mai bune decît noi înşine?Sau poate toate laolaltă?Şi de ce era pata roşie mai mare decît fusese?Părea că se întinsese ca o boală oribilă printre degetele ridate.Era sînge pe picioarele pictate,de parcă picurase de pe mîină chiar sînge pe mîina care nu tinuse cutitul.Înşfăcă obiectul şi-l implantă în tablou.Se auzi un strigăt şi zgomotul căderii.În agonia lui strigătul era atît de oribil încît servitorii speriati se treziră şi se strecurară afară din camerele lor.Cînd intrară găsiră,atîrnat pe perete,un splendid portret al stăpînului lor,aşa cum îl văzuseră ultima oară,în floarea tineretii şi a frumusetii lui extraordinare.Pe podea zăcea un om mort în haine de seară,cu un cutit în inimă.Era veştejit,ridat şi cu o fată dezgustătoare.Numai după ce-i examinară inelele îl recunoscură.

http://www.carteadelaora5.ro/o-viata-printre-randuri-oscar-wilde/?fbclid=IwAR1DaRKLHn4ZR_A4s4kb36HkNRhAG-uGHb7r5upg8wipt_3gZW6C6qvvEW4

klute

19 Jun 2019, 21:28

Despre Damnation/Kárhozat: "We wandered through all the miners' villages and towns in the country. We were looking for an industrial environment that bore the clear and irrefutable imprint of slow destruction and decomposition. What was once meant for dynamic growth and multiplication, what still bore the sign of a nicer and richer future, but was now in an infinitely run-down state, showed only the death of such old illusions. We found numerous such places all over the country. Decades-old dreams of triumphant industrialisation are now slums, where people can barely survive. We have been to miners' villages where only pensioners live now - forty-fifty-year old people - who were pensioned off, since the mine was closed down and there was no other work. These people just sit around in the pub all day. We have been to places where the tubs only brought coal-dust, out of which they built a huge spoil-bank. A couple of hundred people are building a mountain just to have something to do. One can see in the architecture of these places that they were meant for a certain way of life, and now they are utterly unsuited for any other[...] Our most stunning experience everywhere was that this was the result of lives spent in back-breaking toil and not in idleness. At the same time, our purpose in finding these places was not to present a diagnosis of certain devastated areas of the country. The film does not allude specifically to time and place. We deliberately avoided showing any signs of actual politics and economics in regard to this environment. We created the locations in such a way that they reflected the endgame of a world-era, the state of the last moment before final disappearance."

Chambord

20 Jun 2019, 10:08

Despre Damnation/Kárhozat

Sintagma "stunning experience" descrie foarte bine si ce-am simtit eu vazand acest film. Desi aveam deja la activ mai celebrele Satantango si Werckmeister Harmonies si eram oarecum pregatit, tot m-a daramat. La surprinderea acelui "the state of the last moment before final disappearance" Bela Tarr e ca nimeni altul.

klute

20 Jun 2019, 13:57

Sintagma "stunning experience" descrie foarte bine si ce-am simtit eu vazand acest film. Desi aveam deja la activ mai celebrele Satantango si Werckmeister Harmonies si eram oarecum pregatit, tot m-a daramat. La surprinderea acelui "the state of the last moment before final disappearance" Bela Tarr e ca nimeni altul.

În această carte, cred că opera lui Tarr își găsește una dintre cele mai fidele oglinzi critice. Analize tehnice minuțioase, identificare, argumentată, a diferitelor perioade stilistice, descriere tematică, evoluția mijloacelor de expresie, plasare în contextul istoriei filmului, comparații cu alți regizori etc. - dar și pagini memorialistice, întrucît Kovács îl cunoaște personal pe Tarr de multă vreme. Remarcabilă este și discuția pe care o face despre cele două romane de László Krasznahorkai (Satantango și The Melancholy of Resistance), care au stat la baza filmelor menționate de tine: Satantango, respectiv Werckmeister Harmonies. Krasznahorkai e un autor pe care încă nu l-am citit, dar care, recomandat și de alte surse de încredere, își face loc tot mai în față pe lista mea cu priorități de lectură. Din ce mi-a ajuns la cunoștință, pare să nu fie cu nimic mai prejos (desigur, în domeniul său distinct de cel al cinemaului) decît Tarr în "surprinderea acelui 'the state of the last moment before final disappearance.' "

Chambord

21 Jun 2019, 14:41

Krasznahorkai e un autor pe care încă nu l-am citit, dar care, recomandat și de alte surse de încredere, își face loc tot mai în față pe lista mea cu priorități de lectură. Din ce mi-a ajuns la cunoștință, pare să nu fie cu nimic mai prejos (desigur, în domeniul său distinct de cel al cinemaului) decît Tarr

He, tocmai aici e "problema" de care m-am lovit eu la Krasznahorkai. Am incercat sa citesc Satantango si n-am reusit nicidecum sa NU compar (subconstient) fiecare pagina cu filmul. Cartea (putinul din ea pe care l-am parcurs pana sa realizez ca nu pot continua asa) a iesit invinsa. Era cu siguranta si infrangerea mea ca cititor. O voi relua cand voi fi mai batran, mai rabdator, mai intelept, mai "before the final disappearance".

klute

23 Jun 2019, 11:53

He, tocmai aici e "problema" de care m-am lovit eu la Krasznahorkai. Am incercat sa citesc Satantango si n-am reusit nicidecum sa NU compar (subconstient) fiecare pagina cu filmul. Cartea (putinul din ea pe care l-am parcurs pana sa realizez ca nu pot continua asa) a iesit invinsa. Era cu siguranta si infrangerea mea ca cititor. O voi relua cand voi fi mai batran, mai rabdator, mai intelept, mai "before the final disappearance".

Poate că The Melancholy of Resistance, în pofida titlului îndoliat, a rezistat cu mai mult succes ochiului și deochiului aparatului de filmat. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru că Werckmeister Harmonies, pe care mi-l pot închipui cu ușurință ca pe un alt pericol la adresa cuvîntului scris, se limitează la a doua parte a romanului. În fine, om trăi și om citi - mai știi că nu?

Chambord

24 Jun 2019, 10:21

Am The Melancholy of Resistance pe lista de "to read", nu mai tineam minte, a trebuit sa verific :) Imi aduc aminte ca la un moment dat, dupa ce am incercat sa citesc Satantango, am facut un scan al intregii opere a lui Krasznahorkai (nu doar ecranizari) si se pare ca am ramas cu TMOR ca the next stop in tara LK. Daca nu ma insel, n-a fost tradusa inca in romaneste.

klute

24 Jun 2019, 14:23

S-ar putea să-l știi deja, numai că, de dragul inutilității, al detaliilor pitorești și al coincidențelor cu efect de geometrie, tot am să postez un paragraf dintr-un articol apărut peste mări și țări, în urmă cu ani și care e în chestie: "For all their daring and austerity, these works cannot replicate the peculiar engrossment of Krasznahorkai’s prose (nor, of course, do they exactly seek to). 'Werckmeister Harmonies' simplifies considerably the political machinations of the villagers in 'The Melancholy of Resistance,' at the cost of pushing the story toward a Central European magic realism. So readers of English await more of Krasznahorkai’s fiction, and are, seemingly, reliant on Szirtes, his translator, and on the enlightened largesse - for that is what it is - of New Directions. His work tends to get passed around like rare currency. I first heard of 'The Melancholy of Resistance' when a freakishly well-read Romanian graduate student handed me a copy, convinced that I would like it. I opened it, was slightly excited and slightly alienated by that typographic lava flow, and then put the book on a shelf, in the resignedly optimistic way in which one deals with difficult work - one day, one day. The sense of somewhat cultic excitement persists, apparently. While I was taking notes on these books, a Hungarian woman stopped at my table in a café and asked me why I was studying this particular author. She knew his work; indeed, she knew the author (and had, she said, gone to see 'Pulp Fiction' with him in Boston, when it came out), and she wanted to talk to me now about this writer." (textul integral aici (https://www.newyorker.com/magazine/2011/07/04/madness-and-civilization))

(Am impresia că, pînă acum, doar Satantango a fost tradus în română.)

Chambord

25 Jun 2019, 13:21

"freakishly well-read Romanian graduate student" :) Cine a fost, sa marturiseasca !
Nu stiam articolul. Multumesc pt pont (ca si pt exegeza de la care a pornit discutia). Il salvez pt studiu.

victor_homescu

06 Jul 2019, 20:33

-"Stoner",("Mai toată viața fusese un tip indiferent.Visase la un fel de integritate,la un fel de puritate neîntinată;găsise compromisul și diversiunea agresivă a banalității.Își închipuise înțelepciunea și,după atâția ani,găsise ignoranța"),publicată inițial anul 1965,chiar este,cum s-a scris şi în "The New York Times Book Review"-romanul perfect“,cartea lui John Williams,născut în 1922 Clarksville,Texas-decedat 1994 luna martie,scriitor,editor şi profesor universitar la Universitatea din Denver/,„În biblioteca Universității,se plimba printre rafturile de cărți,printre miile de volume,inhalând ca pe o tămâie exotică mirosul stătut de piele,pânză și pagini care se măcinau.Uneori se oprea,scotea un volum din raft și îl ținea o clipă între palmele mari care se înfiorau la atingerea încă străină a cotorului,copertelor și paginilor care se lăsau în voia mâinilor lui.Apoi răsfoia cartea,citea câte un paragraf la întâmplare,întorcând paginile cu degete țepene,ca și cum se temea că ar fi putut rupe și distruge cu stângăcia lor ceea ce abia descoperiseră cu atâtea eforturi.”/,romanul lui John Williams strânge ecouri ale unor scriituri marcante ale literaturii americane,precum Faulkner sau Steinbeck,se bucură,de o imensă popularitate,autorul de peste ocean primeste pentru"Augustus",cel de-al patrulea roman publicat-National Book Award în 1974,/**Cine ești tu?Un simplu fiu al pământului,așa cum pretinzi?O,nu.Ești și tu un infirm,tu ești visătorul,nebunul într-o lume mai nebună decât el,tu ești Don Quijote al nostru din Vestul Mijlociu fără un Sancho,care zburdă sub cerul albastru.Tu ești suficient de deștept,oricum mai deștept decât amicul nostru comun.Dar tu ești atins,suferi de eterna infirmitate.Tu crezi că e ceva aici,ceva de descoperit.Ei bine,în lumea largă o să te dumirești foarte repede.Și tu ești croit pentru eșec;nu că te-ai lupta tu cu lumea.Ai lăsa-o să te mestece și să te scuipe și ai zăcea acolo, pe jos,întrebându-te ce n-ai făcut bine.Pentru că te-ai aștepta mereu ca lumea să fie ceva ce nu e,ceva ce n-are nici o dorință să fie.Gărgărița din mălai,viermele din vrejul de fasole,carul din lemn.N-ai fi în stare s-o înfrunți și oricum nu te-ai putea pune cu ea;pentru că ești prea slab și în același timp prea puternic.Și n-ai unde să te duci în lumea asta**/,romanul,traducere de Ariadna Ponta,Polirom, 2016,,,fiind,scrie si Tom Hanks**Una dintre cele mai fascinante carti pe care le veti citi vreodata**-
***
William Stoner s-a născut în 1891,la o fermă micuţă din centrul statului Missouri,aproape de satul Booneville,la vreo şaizeci şi ceva de kilometri de Columbia,oraşul Universităţii,a intrat la Universitatea din Missouri în anul 1910,la vârsta de nouăsprezece ani.Opt ani mai târziu,în toiul Primului Război Mondial,şi-a luat doctoratul şi a acceptat un post de asistent la aceeaşi Universitate,unde a predat până la moarte,în 1956.Nu a ajuns mai mult de lector şi puţini studenţi şi-l aminteau cât de cât după ce încheiau un curs de-al lui.Când a murit,colegii au donat bibliotecii Universităţii,în memoria lui,un manuscris medieval.Manuscrisul se găseşte şi acum în Secţiunea de Cărţi Rare,cu inscripţia „Oferit Bibliotecii Universităţii din Missouri în memoria lui William Stoner,membru al Catedrei de Engleză.Din partea colegilor.Cîte un student care dă peste numele lui se mai întreabă poate,într-o doară,cine a fost William Stoner,dar rareori curiozitate trece dincolo de o întrebare indiferetă.Colegii lui Stoner,care nu-l stimau cine știe ce nici cînd era în viață,abia dacă îl mai pomenesc;pentru cei mai în vârstă,numele lui e o amintire a finalului care îi așteaptă pe toți;pentru cei mai tineri,e doar un simplu sunet care nu evocă nici un trecut și nici o identitate la care s-ar putea raporta ei sau carierele lor.*”
***
*S-a gândit mult la moarte în vara lui 1918.Pe de o parte pentru că dispariţia lui Masters îl şocase mai tare decât voia să recunoască,şi pe urmă pentru că începuseră să se facă publice primele liste cu soldaţi americani căzuţi pe fronturile din Europa.Înainte,când se mai gândise la moarte,era fie ca la un eveniment literar,fie ca la uzura lentă,tăcută a timpului asupra imperfecţiunii cărnii.Nu asociase moartea cu o explozie de violenţă pe un câmp de luptă,cu sângele care ţâşneşte dintr-o beregată sfârtecată.A cugetat la diferenţa dintre cele două feluri de a muri şi la semnificaţia acestei diferenţe;şi a simţit cum se naşte şi în el ceva din amărăciunea pe care o ghicise odată în inima încă bătând a prietenului său Dave Masters.Un război nu omoară numai câteva sute de mii de tineri.Ucide ceva în nația care duce războiul,ceva care nu se mai poate recupera.Și dacă o națiune trece prin destule războaie,foarte curând nu mai rămâne altceva decât fiara,bestia pe care noi, dumneata și cu mine și alții ca noi,am ridicat-o din mocirlă*(..)*Ce simțea Stoner era forța unei tragedii publice,o oroare și o durere atât de atotpătrunzătoare,încât tragediile personale și nefericiriile individuale erau exilate în altă dimensiune a ființei,dar în același timp intensificate tocmai de vidul în care se derulau,ca și cum impresia unui mormânt singuratic ar fi mai pregnantă dacă în jurul lui s-ar întinde deșertul.Nu trebuie să uiți ce ești și ce ai ales să devii și ce însemnătate are ceea ce faci.Stirpea umană duce războaie,suferă înfrângeri și se bucură de victorii care nu sunt de natură militară și nu sunt consemnate în analele istoriei.Ține minte asta când încerci să decizi ce ai de făcut.*
&
Stoner s-a ținut departe de compasiune și de iubire ca să nu fie prins în vâltoarea pe care o băga în seamă în jurul lui. Și, ca și în alte momente de criză, s-a întors din nou spre credința discretă întrupată în instituția Universității. Și-a spus că nu e mult, dar că e tot ce are.
***
(Claudiu Komartin : "Sunt cărți pe care le descoperi cu uluială și care-ți rămân aproape multă vreme, care te urmăresc un timp, în drumurile și în gândurile tale, în gesturile cele mai banale de peste zi, iar o astfel de carte care nu doar că m-a prins cât am citit-o (și am citit-o cu pasiune, cum mi se întâmplă mai rar azi), dar s-a și prins de mine durabil fiindcă a lăsat în urmă o senzație nedefinită, un ceva cu gust de rășină, de scorțișoară și de lemn dulce, un roman superb în simplitatea lui, pe care îl recomand")

bremen1980

07 Jul 2019, 19:17

Am citit-o și eu in urmă cu vreo 3 ani .Foarte bună .
Mi-a placut și " Augustus " chiar dacă e altă mâncare de pește .

victor_homescu

03 Aug 2019, 19:58

Se naște pe 25 iulie,acum 114 ani la Rusciuc (Bulgaria),a trăit şi scris în Austria, Anglia,Germania şi Elveţia-Elias Canetti (1905–1994),anul1935 este publicat singurul său roman"Die Blendung" (Orbirea)-în 1981 primește Premiul„Franz Kafka“ și Premiul Nobel pentru Literatură -Motivaţia Juriului Nobel,1981"Pentru perspectiva cuprinzătoare,bogăţia ideatică şi forţa artistică din scrierile sale",anii săi vienezi 1913-1916,1924-1929,1938 sunt decisivi în formarea personalității,la Viena se înscrie la Facultatea de Chimie.o cunoaște pe Veza Taubner-Calderon,viitoarea lui soție,1966 primește Premiul pentru Literatură al orașului Viena,scrie în*Jocul privirilor Povestea vietii 1931-1937*-"Existau nenumarati oameni la Viena cu care veneam in contact pe atunci,pe care-i vedeam adesea,carora nu le cedam,si ei se imparteau in doua categorii,complet opuse.Pe unii,erau poate sase sau sapte,ii admiram pentru munca si seriozitatea cu care si-o indeplineau.Erau oameni mergand pe drumuri proprii,neabatuti de nimeni, neaserviti,ingroziti de succes in sensul obisnuit al cuvantului,care-si aveau obarsia,chiar daca nu pe cea straveche,la Viena,si ar fi fost greu de inchipuit in alta parte,dar nu se lasau,totusi,corupti de Viena.Pe acestia ii admiram,de la ei invatam cum sa realizez ceva fara sa platesc tribut,cu toate ca lumea nu voia sa auda nimic despre asa ceva.Desi toti sperau sa fie recunoscuti inca din timpul vietii,erau destul de constienti cat de nesigur era acest lucru,hotarati sa ramana in planurile lor,chiar daca ironia celorlalti avea sa-i urmareasca pana la sfarsitul vietii.O astfel de caracterizare suna,probabil,eroic;toti erau prea seriosi si prea inteligenti pentru a se vedea in aceasta postura,dar aveau curaj si o rabdare ce atingea uneori limitele surpaomenescului.Veneau apoi ceilalti,care reprezentau totusi opusul,si erau in stare de orice pentru bani,glorie sau putere.Si de ei eram fascinat,dar in cu totul alt mod.Voiam sa-i observ in profunzime,voiam sa stiu cum aratau pe dinauntru,sa le sondez adancimile,de parca fericirea sufletului meu ar fi depins de intelegerea si perceperea lor ca personaje complete,dorinta de a-i vedea e posibil sa fi fost chiar mai mare,caci neputand crede pe deplin tot ce observam la ei,trebuia sa-mi confirm tot mereu observatiile.Dar nu se intampla nicidecum sa ma compromit in societatea lor,nu ma adaptam si nu ma faceam placut;cu toate acestea,nu aflau imediat ce gandeam despre ei cu adevarat."
***
-Discursul lui Canetti la Banchetul Nobel,10 decembrie 1981"Maiestatea Voastră,Alteţele Voastre Regale,stimate doamne, stimaţi domni"-*Unui oraș cunoscut îi datorăm mult,și poate cu atât mai mult unuia pe care doar ne dorim să-l cunoaștem,după care zadarnic am tânjit vreme îndelungată.Dar există,cred,în viața unui om,și zeități urbane ieșite din comun,plăsmuiri sub semnul amenințării,al nemărginirii și al capacității de transfigurare.În cazul meu,acestea au fost trei-Viena,Londra și Zürich.Faptul că e vorba de acestea trei poate fi pus pe seama unei simple întâmplări,însă această întâmplare încă poartă numele de Europa.Acestei târzii,adevărate Europe i-au aparținut în viața mea patru bărbați,de care n-aș vrea să mă despart nici acum.Lor le datorez faptul că astăzi mă aflu în fața dumneavostră și de aceea doresc să le rostesc numele în fața dumneavoastră.Primul este Karl Kraus,cel mai mare scriitor satiric de limbă germană.De la el am deprins simțul auzului, capacitatea de a mă deschide fără reticențe sunetelor Vienei.Și, ceea ce e și mai important,tot el m-a vaccinat împotriva războiului, un vaccin care pe atunci încă le era necesar multora.Astăzi,după Hiroshima,oricine știe ce înseamnă războiul,și faptul că o știe oricine e singura noastră speranță.Al doilea este Franz Kafka,căruia i-a fost dat să se metamorfozeze în fi ințe mărunte și,astfel,să se sustragă puterii.La el am făcut o ucenicie de-o viață,care s-a dovedit a fi și cea mai necesară dintre toate.Pe al treilea și al patrulea,Robert Musil și Hermann Broch,i-am cunoscut în perioada vieneză.Opera lui Robert Musil mă fascinează până astăzi și poate că abia acum, de când am înaintat în vârstă,sunt capabil de a o înțelege în totalitate.Pe atunci,la Viena,era cunoscută doar o parte a ei și ceea
ce am învățat de la el a fost și lucrul cel mai greu:aceea că te poți apleca timp de decenii asupra unei opere,fără să știi dacă o poți duce vreodată la bun sfârșit,o aventură plină de risc ce ține în primul rând de răbdare și presupune o încăpățânare aproape inumană.Cu Hermann Broch am fost prieten.Nu cred că opera lui m-a influențat, dar în relația cu el am afl at de existența talentului care i-a permis să dea această operă:talentul acesta constă în memoria lui respiratorie.De-atunci am meditat foarte mult la respirație și preocuparea pentru ea m-a purtat tot mai departe.Mi-ar fi imposibil să nu mă gândesc astăzi la acești patru bărbați.Dacă ei ar mai fi în viață,de bună-seamă că unul dintre ei ar fi aici,alături de mine.Nu o luați drept aroganță, dacă rostesc un lucru asupra căruia nu stă în puterea mea să decid.Dar vreau să vă mulțumesc din inimă și cred că am acest drept doar după ce am exprimat public,în fața dumneavoastră,ceea ce le datorez acestora patru*
***

https://www.youtube.com/watch?v=8JDWUCS2XoM&fbclid=IwAR0eXK_mzvla7mKRajuZcfMrMVAD2c3OCautqGxlf NQ0-cxya9iy2-ExbuY

victor_homescu

25 Aug 2019, 13:57

"Ulysses",în 1998,Modern Library,a cotat lucrarea în lista primelor 100 cele mai bune romane de limbă engleză ale secolului 20,fanii James Joyce sărbătoresc ziua de 16 iunie ca fiind«Ziua Bloom »/**Prins în pîntecele întunecimii păcatului şi eu am fost,făcut nu zămislit.De către ei,bărbatul cu vocea mea şi ochii mei şi o fantasmă de femeie cu cenuşă în suflare.S-au îmbrăţişat şi s-au despicat,au făcut după voie celui care pe toate le împerechează. încă dinainte de vîrstele timpului.El m-a voit,şi acum nu mă mai poate vrea pierit, acuma sau vreodată.O lex eterna dăinuie întru El.Asta este adică substanţa divină întru care Tatăl şi Fiul sînt consubstanţiali?**,scris de cel născut la Dublin pe 2 februarie 1882,James Augustine Aloysius Joyce (1882-1941),romanul"Ulise" a fost etichetat initial drept un roman murdar,blasfematoriu şi imposibil de citit.În sentinţa tribunalului din 1933,judecătorul John M. Woolsey a declarat Ulise o carte greţoasă,deşi a estimat că nu este chiar atât de obscenă încât să nu fie importată în Statele Unite ale Americii.Nici unul dintre aceste adjective nu este câtuşi de puţin potrivit pentru a descrie cartea.Până în zilele noastre,rămâne capodopera modernistă absolută,o carte în care autorul duce lirismul şi vulgaritatea celtice până la splendide extreme."Ulise" este un roman amuzant,trist şi chiar plin de suspans”(James Marcus)
***
**Aşa cum noi,sau maica noastră Dana,ne ţesem şi ne destrămăm trupurile,spuse Stephen,de la o zi la alta.şi moleculele lor sar ca pe-o suveică încolo şi-ncoace,tot astfel artistul îşi ţese şi destramă imaginea.Şi aşa cum negul pe pieptul meu,în dreapta,este acolo unde era cînd m-am născut,deşi trupul meu a mai fost ţesut din ţesătură nouă,iarăşi şi iarăşi de atunci,tot astfel,prin stafia părintelui neodihnit mă priveşte neclintit imaginea fiului mort.În clipa intensă a imaginaţiei,cînd mintea,cum spune Shelley,este un cărbune pîlpîitor,ceea ce am fost eu,este ceea ce sunt,şi ceea ce în putinţa lucrurilor aş putea ajunge să fiu.Tot astfel,în vremea viitoare,sora bună a trecutului,pot să mă văd pe mine însumi aşa cum stau acum aici,doar din răsfrîngerea a ceea ce voi fi atunci.**/„Indiferent dacă paralela cu Homer a fost urmărită deliberat sau a însemnat doar o «schelărie» ajutând tehnic la construcţia romanului (cum credea,de pildă,Pound,el însuşi aflat în mod aproape cert sub influenţa lui Joyce când a descoperit figura lui Ulise ca factor central opusului său magnum,Cantos),personajele şi situaţiile de aici trebuie înţelese,practic totdeauna,prin referire la cele homerice.La Joyce e vorba de un model de inversiune comică, prin care anumite personaje raportabile la cele din Odiseea apar în Dublinul secolului al XX lea cu grijă transformate la modul pedestru,în primul rând amuzant,şi de aici,la modul grav,subînţeles,satiric,amar ironic,spre a fi condamnate.”(Mircea Ivănescu)
***
**Delfinul alb ca laptele îşi scutură coama şi,ridicîndu-se la pupa aurie,cîrmaciul întinse pînza umflată în vînt şi purcese la drum cu toate pînzele sus,cu armătura la babord.O mulţime de nimfe mîndre se traseră aproape de tribord şi babord şi,agăţîndu-se de coastele nobilei ambarcaţiuni îşi împletiră trupurile strălucitoare aşa cum face îndemînatecul rotar cînd alcătuieşte în jurul butucului roţii razele deopotrivă de depărtate din care fiecare e surora celeilalte şi le leagă laolaltă cu un inel pe dinafară şi iuţeşte astfel pasul bărbaţilor cînd se îndreaptă spre cîte o bătălie sau se înfruntă între ei pentru surîsul frumoaselor doamne.Chiar astfel veneau şi se împleteau pe corabia aceasta iubeţele nimfe,surorile nemuritoare.Şi rîdeau,jucîndu-se în cercurile de spumă ;şi corabia despica valurile.Da' tocmai îmi coboram halba dracului de la gură cînd îl văd pe cetăţean ridicîndu-se de pe scaun şi luînd-o bălăbănindu-se pe picioare spre uşă,pufăind şi suflînd greu de atîta lichid în el şi blestemîndu-l cu blestemul lui Cromwell,cu clopoţel,carte sfîntă şi luminare,pe limba irlandeză,scuipînd şi horcăind din el şi Joe şi cu micul Alf ţinîndu-se de el ca o lipitoare şi încercînd să-l potolească.-Lăsaţi-mă-n pace,zice el.Şi uite-l că ajunge la uşă cu ei cu tot şi sbiară din răsputeri- De trei ori ura pentru Israel !La dracu' stai dracului liniştit pe fundul tău parlamentar cum ar veni şi nu te mai da în spectacol.Doamne,întotdeauna are să se găsească cîte o paiaţă din ăştia să facă un scandal cît toate zilele din te miri ce.Ţi se-ntoarce berea în stomac,nu alta.**/„Aş fi vrut să nu fi citit niciodată Ulise-îmi provoacă un complex de inferioritate.”(George Orwell)
***
**Doamne,spuse încet.Nu e marea întocmai cum îi spune Algy-o mamă căruntă şi dulce?Marea verde-flegmă.Marea care te strînge de scrot.Epi oinopa ponton.O,Dedalus,grecii.Trebuie să te-nvăţ şi pe tine.Trebuie sâ-i citeşti în original.Thalatta !Ea este maica noastră,mare şi blîndă.Vino şi uită-te.Umbre lemnoase pluteau tăcute prin liniştea dimineţii dinspre capul scărilor spre larg încotro privea el.La ţărm,şi mai departe spre larg,oglinda apei se albea,stîrnită de paşi grăbiţi de lumină.Sanul alb al mării întunecate.Accentele îngemănate două cîte două.O mînă mîngîind coardele harfei,îmbinîndu-le arpegiilegemene.Vorbe ca valul de albe voluptuos nuntite licărind în fluxul întunecat.**/„Joyce demonstrează că materialul vieţii de zi cu zi poate fi la fel de maiestuos ca orice mare epopee.Vieţile oamenilor obişnuiţi sunt şi ele demne de marea artă.Se poate crea măreţie din banalitate.”(Salman Rushdie)
***
**Vărule Stephen,n-ai să fii niciodată un sfînt.Insulă a sfinţilor:Ai fost grozav de sfînt,nu?Te-ai rugat Sfintei Fecioare ca să n-ajungi să ai nasul roşu.Te-ai rugat diavolului pe bulevardul Serpentine ca văduvioara cea durdulie din faţă să-şi ridice fustele şi mai mult peste strada umedă.O st,certo !Vinde-ţi sufletul pentru asta,chiar,zdrenţe vopsite prinse cu acul pe un trup de muiere.Mai multe spune-mi,mai multe încă !Pe imperiala autobuzului de Howth singur strigînd în ploaie-femei goale! Ce mai zici de asta,he?Ce mai zici despre ce adică?Pentru ce alta au fost făcute?Citind cîte două pagini din cîte şapte cărţi în fiecare noapte,nu?Eram tînăr.Te înclinai în faţa ta însuţi în oglindă,ieşeai în faţă să primeşti aplauze grave,cu chipul concentrat, să atragi atenţia.Ura pentru idiotul ăsta bătut de Dumnezeu!Ura!N-a văzut nimeni,nu nu spune la nimeni.Şi cărţile pe care-aveai să le scrii,cu litere în loc de titluri.I-ai citit F-ul?A,da,dar îl prefer pe Q.Da,dar W e minunată.A,da,W. îţi mai aduci aminte de epifaniile tale pe file verzi ovale,ar fi urmat să se trimită copii la toate marile biblioteci ale lumii dacă aveai.să mori,inclusiv la Alexandria?Să le citească cineva acolo după cîteva mii de ani,o mahamanvantara.Ca Pico de la Mirandola.Da,chiar ca o balenă.Cînd citeşti pagini din astea stranii ale vreunuia care s-a dus de mult simţi că eşti una cu unul care odinioară...**/„Cred că omul ăsta e un geniu,dar ce imaginaţie murdară are,nu-i aşa?”(Nora Joyce)

https://www.litero-mania.com/odiseea-dublineza/?fbclid=IwAR2F9CUeJEuMbKibSmKxzHQ-Oa_aMz8S7aZqFJTBR8F-qYxLl3weKd9rgVQ

klute

09 Oct 2019, 02:20

Acesta este un medicament, citiți cu atenție prospectul!

victor_homescu

24 Oct 2019, 21:17

El otoño del patriarca (începe lucrarea în "68,romanul e publicat în Spania,în 1975)/*E vorba despre puterea absolută iar aceasta este ceea ce eu consider a fi şi singurătatea absolută.Literar,cartea mea cea mai importantă,cea care poate să mă salveze de la uitare este"Toamna patriarhului*,Gabriel Garc?*a Márquez**Dacă ar fi să-l definesc prin doar câteva cuvinte,l-aş defini ca pe un poem despre singurătatea puterii.Tema puterii ("dispăruse orice urmă în legătură cu originea sa,se presupunea că se născuse în pustietate,pentru că numai aşa se putea înţelege marea lui sete de putere,numai aşa ne puteam explica firea lui lugubră şi felul de a guverna,răutatea de necrezut a inimii lui"),a reprezentat o constantă a literaturii latino americane de la începuturile ei,de înţeles fiindcă dictatorul este unicul personaj mitologic zămislit de America Latină.Am scris"Toamna patriarhului" aşa cum se scriu versurile,cuvânt cu cuvânt.Intenţia mea a fost aceea de a face o sinteză a tuturor dictatorilor latino-americani ("îşi petrecea după-amiaza jucând domino cu vechii dictatori din alte ţări ale continentelor,părinţi răsturnaţi de alţi părinţi,cărora le acordase dreptul de azil pentru totdeauna") dar în special a celor din Caraibe.Scriu despre singurătatea tiranului.Romanul va fi un fel de monolog al dictatorului("se simţea mai bătrân decât Dumnezeu în penumbra răsăritului de la şase seara din casa pustie,mai trist şi mai părăsit ca niciodată în această singurătate eternă a lumii"),înainte de a fi dus în faţa tribunalului popular”(Toamna patriarhului-Editura RAO,2014,traducere Tudora Şandru-Mehedinţi)
***
“La sfârșitul săptămânii,vulturii se lăsară în balcoanele palatului prezidențial,distruseră cu ciocul plasele de la ferestre și răscoliră cu aripile lor timpul încremenit dinăuntru,iar în zorii zilei de luni orașul se deșteptă din letargia-i de veacuri la adierea unei brize călduțe și gingașe,ce aducea cu iz de mort important și putredă grandoare.Abia atunci ne încumetarăm să intrăm fără a lua cu asalt zidurile năruite de piatră fortificată,așa cum voiau cei mai înverșunați,și fără să smulgem din balamale,cu boi înjugați,porțile cele mari, după cum propuneau alții,căci a fost de-ajuns să le împingă cineva pentru a ceda cu tot blindajul lor care,pe timpurile de glorie ale palatului,rezistase bombardelor lui William Dampier.Parcă am fi pătruns în lumea unei alte epoci,fiindcă aerul era mai ușor în gropile cu dărâmături din uriașul sălaș al puterii,iar liniștea părea străveche și lumina decrepită făcea ca totul din jur să se deslușească anevoie.În prima curte,ale cărei dale cedaseră presiunii subterane ale buruienilor,văzurăm posturile pustii și în dezordine ale gărzilor care fugiseră,armele părăsite în rastel,lunga masă de scânduri cu farfuriile cu resturile prânzului de duminică întrerupt de panică,văzurăm dependințele în penumbră unde fuseseră cândva birourile civile,ciupercile pestrițe și crinii albi printre petițiile nerezolvate,al căror curs obișnuit fusese mai încet decât acela al vieților celor mai sterpe,văzurăm în mijlocul curții cristelnița unde fuseseră botezate în sfântul har marțial mai mult de cinci generații,văzurăm,în spate,vechiul grajd al viceregilor transformat în garaj și,printre camelii și fluturi,berlina de pe vremea vacarmului,furgonul de pe timpul ciumei,caleașca din anul cometei,dricul progresului în cadrul ordinii,limuzina somnambulă a celui dintâi veac de pace,toate în stare bună,sub pânza de păianjen plină de colb și toate vopsite în culorile drapelului național.”
***
„În acest imperiu interzis,pe care foarte puţini norocoşi reuşiseră să-l cunoască,am simţit pentru prima dată mirosul de măcelărie al vulturilor,am perceput gâfâitul lor milenar,instinctul lor prevestitor de rele şi,conduşi de duhoarea de leş pe care o împrăştiau cu aripile largi,am intrat în salonul de audienţe,călcând peste craniile de vacă pline de viermi,şi pe coapsele lor de animale feminine repetate de nenumărate ori în oglinzile în care te vedeai din cap până la tălpi,am împins o uşă laterală ce dădea într-un birou disimulat în zid şi-am dat peste el,în uniforma de cânepă fără galoane,cu jambierele puse,cu pintenul de aur la călcâiul stâng,mai bătrân decât toţi oamenii şi animalele de pe pământ şi din apă,prăbuşit pe duşumele cu faţa-n jos,cu mâna dreaptă îndoită sub cap pentru a-i servi drept pernă,aşa cum dormise,noapte de noapte,în toate nopţile din atât de lunga lui viaţă de despot singuratic.Abia când l-am întors cu faţa în sus pentru a-l privi,ne-am dat seama că era cu neputinţă să-l recunoaştem,chiar dacă nu ar fi fost ciuruit de vulturi,pentru că niciunul dintre noi nu-l văzuse vreodată, iar în profilul lui, bătut pe ambele feţe ale monezilor,pe timbre,pe feşe şi scapularii,precum şi în fotografia unde apărea în întregime,cu steagul şi dragonul patriei pe piept,expusă pretutindeni şi la orice oră,nu puteai avea nicio încredere,căci ştiam că toate acestea nu erau decât nişte còpii după alte còpii,făcute şi ele după portrete socotite neadevărate încă de pe vremea cometei,când părinţii noştri ştiau că este el pentru că aşa le spuseseră bunicii noştri,aceştia ştiind-o de la părinţi,obişnuindu-ne să credem de mici că el era viu,acolo,în palatul puterii,numai pentru că cineva văzuse cum se aprindeau luminile într-o noapte de sărbătoare,iar altcineva spusese că-i văzuse privirile triste,buzele palide şi mâna gânditoare fluturând în semn de despărţire de nimeni printre ferestruicile limuzinei prezidenţiale împodobite pentru liturghie.”
***
„Se strecurase printre atâtea pericole,ocolind atâtea stânci ale dezordinii telurice,atâtea eclipse funeste şi-atâtea mingi de foc ceresc,încât era imposibil ca cineva din vremurile noastre să mai aibă încredere în prevestirile ghicitoarelor în cărţi cu privire la destinul lui Era cu neputinţă să nu credem astfel de lucruri,din moment ce puţinele ziare care se mai tipăreau continuau să proclame eternitatea lui şi să-i falsifice strălucirea cu documente de arhivă,arătându-ni-l în fiecare zi înţepenit pe prima pagină în uniforma rigidă cu cei cinci sori trişti din vremurile de glorie,mai autoritar ca niciodată,mai energic si mai sănătos ca oricând,cu toate că noipierduserăm de mulţi ani socoteala anilor lui şi-l vedeam acum cu chipul dintotdeauna inaugurând monumente cunoscute de toţi,instalaţii pentru serviciul public pe care nu le ştia nimeni,prezidând ceremonii solemne despre care se spunea că avuseseră loc ieri,deşi în realitate se petrecuseră în urmă cu o sută de ani,iar noi credeam toate astea,deşi ştiam că nu erau adevărate,pentru că nimeni nu-l mai văzuse în public”
***
„Când l-am găsit pentru a doua oară ciugulit de vulturi în acelaşi birou,cu aceleaşi haine şi în aceeaşi poziţie,niciunul dintre noi nu era atât de bătrân ca să-şi poată aminti ce se întâmplase prima dată,dar ştiam că nici cea mai clară dovadă a morţii sale nu era sigură,căci întotdeauna exista alt adevăr dincolo de adevăr.Nici măcar cei mai puţin prudenţi nu ne puteam mulţumi cu aparenţele,pentru că de foarte multe ori se vorbise că nu mai era nicio îndoială că suferea de epilepsie şi cădea din scaun în timpul când avea audienţe, că-şi pierduse graiul de cât vorbise şi avea ventriloci ascunşi după perdele,că-i ieşiseră pe tot trupul nişte solzi de peşte ca o pedeapsă pentru perversitatea lui...”
***
"Unde dumneavoastră înşivă,domnule general,nu eraţi decât apariţia incertă a unor priviri chinuite în spatele perdelelor de la fereastra unui tren,un tremur de buze taciturne,o mănuşă fluturând grăbită în mâna nimănui,a unui bătrân fără ţintă despre care nu am ştiut niciodată cine a fost,nici cum era,nici dacă n-a fost cumva doar o scorneală a închipuirii,un tiran imaginat în bătaie de joc care nu ştiuse niciodată care era dosul şi care era faţa acestei vieţi pe care o iubeam cu o patimă atât de fără margini încât n-aţi avut curajul nici să v-o închipuiţi din teama că aţi fi descoperit ceea ce noi ştiam prea bine,şi anume că era aspră şi efemeră dar nu mai exista alta,domnule general,pentru că noi ştiam cine suntem în timp ce el a trăit fără s-o ştie în vecii vecilor,cu dulcele şuier al herniei lui de mort bătrân retezat din rădăcini de securea morţii,plutind pe sub foşnetul cenuşiu al ultimelor frunze galbene din toamna lui şi îndreptându-se către patria întunericului adevărului şi uitării,ghemuit de frică sub zdrenţele putrede ale morţii şi străin de strigătele mulţimii frenetice care ieşea în stradă cântând imnuri de bucurie sărbătorind marea veste a morţii lui,străin pentru totdeauna de cântecele eliberării,de zgomotul rachetelor şi de dangătul clopotelor triumfătoare care anunţau întregii lumi ştirea binefăcătoare că în sfârşit timpul de nemăsurat al eternităţii se terminase.”

https://www.youtube.com/watch?v=tbwBv8sS8lE&fbclid=IwAR2crjI-3EHZNvEKgxXYwoXLnqUbzjSh-z_FbjUsdbb0il9BNsNwALm412k

White1

27 Oct 2019, 14:39

Nenea Victor la Ultima Carte Citita iti spui parerea personala despre "ultima carte citita", nu pui citate kilometrice din/despre ea pentru ca exista alt topic pentru asta.

victor_homescu

01 Nov 2019, 12:23

M.Blecher şi F.Kafka-Metamorfoză și Jurnale,singurătate, alienare şi moarte-"Cel care,viu fiind,n-o scoate la capăt cu viaţa,trebuie să-şi folosească o mână ca să ţină cât de cât la distanţă deznădejdea care-l cuprinde când se gândeşte la propria lui soartă şi asta cu prea puţin succes;cu cealaltă mână însă,poate să-şi însemneze undeva ce vede el printre ruine,pentru că vede mult mai mult şi mai altfel decât ceilalţi;în fond,el e un mort în viaţă şi tot el e singurul supravieţuitor real.Asta presupunând că nu-i trebuie amândouă mâinile,sau şi mai multe mâini decât are,ca să lupte împotriva deznădejdii”.(Franz Kafka *Pagini de jurnal şi corespondenţă, 19 octombrie 1921)
***
Max Blecher"Vizuina luminata,“jurnal de sanatoriu” publicat postum de Sasa Pana in 1947**Într-o primăvară,în zăpada dezgolită departe de oraș,pe câmpiile dezghețate cu gunoaie fumegânde în soare și stârvuri,descoperii un cal mort ce fusese mâncat de lupi în iarnă și putrezea acum în aerul călduț și umed al primăverii într-un zumzet de muște și de gândaci ce foiau în el.Totul era murdar,puturos,cărnuri stricate și verzi cu lichide ce se scurgeau vâscos dintre mușchii putrezi,însă capul,ei bine capul era splendid,ca de fildeș,cu totul și cu totul alb,insectele îl atacaseră mai întâi și îi roseseră pielea până la os,lăsând un craniu superb cu dinții mari galbeni dezgoliți,un strașnic bibelou artistic pentru o vitrină cu porțelanuri fine și fildeșuri scumpe.În față găurile ochilor priveau negre la soarele halucinant și la câmpia în descompunere.Era un craniu atât de curat și de frumos,încât părea desenat și într-adevăr se vedeau toate încheieturile dintre diferitele lui oase ca niște splendide și fine caligrafii scrise pe os cu o dexteritate și un rafinament cât se poate de desăvârșit.Și cum nu mă gândisem la asta?Iată,astea erau găurile negre care mă priveau,care mă priveau pe dinăuntru.Eram în craniu,în craniul calului,în splendidul și uscatul gol al oaselor lui uscate.Era odaia mea,o odaie ca oricare?erau crăpăturile pereților crăpături adevărate?În care colț mă uitam regăseam craniul,interiorul de ivoriu și oase,crăpăturile pereților nu erau decât încheieturile cu care se strângeau oasele.Și rândul acela de obiecte galbene și lungi, rânjind la mine erau cărți sau dinți?erau dinți,cu adevărat dinții calului, și eu eram în craniu,în craniul lui.În spatele meu,departe,se întindea stârvul în putreziciune.Tot sanatoriul putrezea acolo alungit,cu totul descompus.cu coastele afară,foșnind de gândaci și de viermi care îi rodeau stârvul.Și nu numai gândacii îl rodeau,erau și șoarecii care îl invadaseră și care ronțăiau și ei cu bucurie din hoit,din sanatoriul putred,plin de purulențe și de cărnuri descompuse,uitat în vijelie,sub croncănitul corbilor și urletul vânturilor.
Eram pe ciment, dârdâiam de frig și nu știam ce să fac.**
***
"Într-o bună dimineaţă, cand Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate,se pomeni metamorfozat într-o gînganie înspăimîntătoare.Zăcea întins pe spatele său tare ca o carapace şi, cînd ridica puţin capul, îşi vedea abdomenul cafeniu boltit în sus şi divizat în segmente rigide, de forma unor arcuri, plapuma abia se mai ţinea să nu alunece cu totul de pe această proeminenţă.
Nenumăratele lui picioare, jalnic de subţiri în comparaţie cu dimensiunile sale de altădată, îi tremurau, neajutorate, înaintea ochilor.(..)„Să dispară, strigă sora, este singura cale, tată !Trebuie să te eliberezi de gîndul că el este Gregor. Toată nenorocirea noastră provine din faptul că am crezut
atîta vreme acest lucru.Dar cum ar putea să fie Gregor ?Dacă ar fi fost el, ar fi înţeles de mult ca nu e posibilă convieţuirea între oameni şi astfel de animale şi ar fi plecat de bunăvoie.Atunci n-am mai fi avut nici un frate, dar ne-am fi putut continua viata şi i-am fi cinstit memoria.Daraşa,animalul ăsta ne urmăreşte,ne goneşte chiriaşii parc-ar vrea să pună stăpînire pe întreg apartamentul şi să ne silească să înnoptăm pe uliţă.Uite, tată, ţipă ea deodată, iar începe !"/Metamorfoza, Franz Kafka
***
Mâinile tale pe piano ca doi cai
Cu copita de marmură
Mâinile tale pe vertebre ca doi cai Cu copita de trandafiri
Mâinile tale în azur ca două păsări
Cu aripi de mătase
Mâinile tale pe capul meu
Ca două pietre pe un singur mormânt/Max Blecher-"Corp Transparent"(Mâinile tale)
***
«Şi-acum ?»se întrebă Gregor,uitîndu-se în jur prin beznă. Curînd făcu descoperirea că nu se mai poate mişca de loc. Nu-l miră cîtuşi de puţin,mai degrabă i se păru neverosimil că fusese într-adevăr în stare,pînă acum,să se urnească din loc cu picioruşele lui firave.De altfel,îi era destul de bine.E drept că-l săgetau dureri prin tot corpul,dar avea impresia că nu mai simţea nici mărul putred înfipt în spinare,nici inflamaţia din jurul lui,care era acoperită de praf scămos.îşi aminti din nou de familie,cu duioşie şi dragoste.Ştia şi el că trebuie să dispară şi hotărîrea lui era mai fermă chiar decît cea a surorii sale.Rămase astfel,în starea aceasta de meditaţie paşnică şi vană,pînă cînd orologiul din turn bătu al treilea ceas spre dimineaţă.Mai apucă să vadă şi mijitul zorilor,afară,în faţa ferestrei.Apoi,fără să vrea,lăsă capul să-i cadă în jos şi,din nările lui,mai adie slab o ultimă suflare."
„Ia veniţi să vedeţi,a crăpat ; zace pe jos,mort de-a binelea !"

victor_homescu

26 Nov 2019, 12:39

"Sombrero Fallout: A Japanese Novel", autorul, poet (**Vei avea amintiri inexistente cu mine/ca și fotografiile developate pe jumătate/pentru tot restul vieții tale, chiar dacă/nu m-ai cunoscut niciodată fiindcă te-am/visat.Acuși va fi dimineață, iar visu/se va risipi**/pentru Rilke), și prozator american din Generația beatnicilor,a scris zece volume de poezie, unsprezece romane, numeroase nuvele, celebritatea i-a fost adusă de romanul "La pescuit de păstrăvi în America", Richard Brautigan (1935-1984), s-a sinucis la 49 de ani, în locuinţa sa orasul Bolinas, California, cadavrul îi este descoperit după câteva săptămâni, alături de scriitor, un revolver calibru 44 şi o sticlă de alcool,**Putrezim ca lemnul prin întuneric/și veghem cum închipuirile noastre/își schimbă veșmintele/de șindrile și scânduri/doar cu intenția de a deveni/lemn**, Brautigan era diagnosticat cu schizofrenie paranoidă și depresie clinică, scrie în 1975, al șaptelea său roman, este publicat în "76 romanul "Sombrero Fallout: A Japanese Novel/ „Căderea unui sombrero”, apărut în româneşte la Editura Paralela 45, în carte, un umor al absurdului, despre "Înmormântare"- După ce au stat acolo și s-au uitat la pat, ea și-a ridicat mâinile și și-a desfăcut părul. Era ținut în coc de o agrafă japoneză de aur. Gâtul ei era lung și alb, curbat înspre înainte, cu reflexii delicate de alabastru.
Umoristul american a privit-o cum își desfăcea părul.
Când a scos agrafa, părul ei s-a rostogolit înapoi ca un val de apă a nopții și i s-a revărsat pe ceafă în întunecime totală.
Părul ei era foarte lung și îi ajungea până aproape de cureaua care îi strângea uniforma albă în jurul taliei. Și cureaua era albă. Hainele ei se asortau cu paloarea pielii sale.
Prezența ei fizică era ca o întrepătrundere între zi și noapte, în care ziua era majoritatea corpului său, iar minoritatea nopții era alcătuită din ochii înguști și părul ei ca un cer la miezul nopții, fără de stele.
S-a întors și s-a întins spre el ca roua pe firele de iarbă dimineața devreme, i-a luat fața în palme și a tras-o cu dulceață în jos până când gurile li s-au întâlnit.
Apoi mâinile ei i-au părăsit fața și s-au așezat cu încrederea primilor pionieri pe coapsele lui.
A crezut că o să îi stea inima în loc.
Și-a văzut în fața ochilor propria înmormântare.
Era una drăguță.
A văzut-o pe japoneza asta frumoasă în primul rând la înmormântare, purta un văl întunecat care se asorta cu ochii ei.
Mergea în fața sicriului său în timp ce era condus către groapă. Se mișca în armonie ritmică perfectă cu cei care cărau sicriul și chiar cu sicriul. Înmormântarea sa a curs ca apa unui râu repede, înspre eternitate.
Nu exista oprire.
S-au apropiat de mormânt.
Nu s-au oprit lângă groapa aceea proaspătă.
Au continuat să meargă înainte, cu ea conducând cortegiul pentru veșnicie."
***
Nu vreau iubire
vreau să mor
în părul tău blond.
***
"Un sombrero a căzut din cer și a aterizat pe strada principală în fața primarului, a vărului primarului și a unei persoane fără loc de muncă.Ziua era curată, aproape lucioasă, frecată bine de vântul deșertului.Cerul era albastru.Era albastrul ochiului omenesc, așteptând să se întâmple ceva.Nu exista niciun motiv ca un sombrero să cadă din cer.Niciun avion sau elicopter nu trecuse înainte și nici nu era vreo sărbătoare religioasă.“Prima lacrimă i s-a format în colțul ochiului drept.Ăla era ochiul care plângea primul, mereu.Apoi stângul îl urma.I s-ar fi părut și lui interesant dacă ar fi știut că dreptul plângea primul.Stângul a început să plângă atât de repede după dreptul, încât nu știa care ochi începuse să plângă primul, dar întotdeauna era dreptul.Era foarte atent, dar nu a fost suficient de atent încât să știe care ochi plângea primul.Asta, doar în cazul în care cineva
poate folosi o asemenea informație infimă ca să definească nivelul
de percepție.Sombreroul părea nou-nouț.Stătea în mijlocul străzii cu borurile îndreptate spre cer.Mărime: 58*(..)Treaba lui era să scrie cărți.Era un umorist american bine cunoscut.Era greu să găsești vreo librărie care să nu aibă măcar una dintre cărțile lui.Atunci de ce plângea?Faima nu îi era de ajuns?Răspunsul e foarte simplu.Iubita lui japoneză plecase.Îl părăsise.Ea era motivul lacrimilor care i se formaseră în ochi, a căror formare nu și-o mai amintea, în afara plânsului, desigur, care acum devenise deja o obișnuință de zi cu zi de când îl părăsise japoneza.În unele zile plângea atât de mult încât i se părea că visează."
***
Pentru anumiți bărbați, cea mai frumoasă imagine din lume este aceea a unei japoneze dormind.Vederea părului ei lung și negru, plutind lângă ea ca o încrengătură de crini negri, îi face să își dorească să moară și să fie transportați într-un paradis plin de japoneze dormind, care nu se trezesc niciodată, ci dorm încontinuu, visând vise minunate.În timp ce Yukiko dormea, și părul ei dormea, lung și japonez, alături de ea.Ea nu știa că părul ei dormea.Și proteinele trebuie să se odihnească.Ea nu se gândea așa.Gândurile ei erau, în definitiv, foarte simple.Ș-a pieptănat părul de dimineață.Era primul lucru pe care îl făcea când se trezea.Întotdeauna
îl pieptăna cu foarte mare atenție.Câteodată îl strângea într-un coc, în manieră clasică japoneză.Alteori îl lăsa să-i atârne, lung până la fund.Era trecut cu puțin de zece seara în San Francisco.Picături din ploaia Pacificului se izbeau de fereastra de lângă patul ei, dar ea nu le auzea, dormea profund. Mereu dormea foarte bine și uneori dormea lungi perioade de timp: douăsprezece ore sau așa,bucurându-se de somn de parcă ar fi făcut ceva, ca o plimbare sau ar fi gătit ceva delicios.Și să mănânce îi plăcea foarte mult.În timp ce el rupea în bucățele bucata de hârtie plină de cuvinte despre un sombrero care cădea din cer, ea dormea și părul ei dormea odată cu ea: lung și negru pe lângă ea.Părul ei visa că e foarte atent pieptănat dimineața."
***
(Poem de dragoste)/-**E atât de bine
să te trezești dimineața
singur
și să nu trebuiască să spui cuiva
că îl iubești
atunci când nu îl mai
iubești.**

https://romanialiterara.com/2019/10/efectul-sombrero-un-haiku-postmodern/?fbclid=IwAR2ULIu8NrZrymGqLmWKNYsC4xp0DHGY4wcvsmbz 6778RxNJ8Lb_SaiPZi0

https://www.youtube.com/watch?v=dI8woHgQ0FE&fbclid=IwAR2ENSQNzNiq7noFYseo4O2mUJ2KkGzltoxSE7Oxx LLnJQD0MQ4alEljlDY

White1

28 Nov 2019, 13:19

Autism sau nesimtire? Nu o sa aflam niciodata.

victor_homescu

28 Nov 2019, 19:49

"Mărturiseam,fără cochetărie,în prima propoziţie a eseului că nu sunt un cititor de romane. Am devenit,oare,unul,acum? îmi amintesc de o constatare a lui Gr.Moisil din interviul acordat lui I.Biberi pentru Lumea de azi:"Un om normal trebuie să citească, normal,"romane". Aş putea,sigur,răspunde că un critic nu e un om normal,în sensul că nu citeşte pur şi simplu literatura,căutând mai degrabă plăcerea de a scrie despre ea,decât aceea de a se delecta cu lectura ei. Dar nu vreau să par sofist. Aşa încât voi recunoaşte,la capătul unei lungi şi adesea obositoare experienţe,că am învăţat,dacă nu numaidecât să iubesc romanul,măcar să-l citesc. O lectură sistematică este şi mai mult,şi mai puţin decât o lectură obişnuită:mai mult,fiindcă îţi permite să observi lucrurile în legătura şi în evoluţia lor;mai puţin, pentru că te lipseşte,adesea,de acea bucurie spontană şi nemediată pe care dorim aproape instinctiv s-o smulgem din întâlnirea noastră cu operele de ficţiune.Nu contează atât ce citim,cât atmosfera care se creează în jurul nostru când citim,afirma Proust. Uneori,în momente norocoase,redescopăr pe neaşteptate gustul inocent şi pur al lecturii. Atunci,simt nevoia nu să mă cufund cu totul în carte,ci să ridic privirea din ea:nu să-mi izolez impresia,s-o verific şi s-o justific,ci,din contra,s-o leg de lume,aşa cum mă cuprinde ea,fără să caut s-o explic.Clipe rare,privilegiate, îmbătătoare! De unde,din ce străfund al memoriei,ţâşneşte de exemplu această dimineaţă caldă de vară,cu lumină încă aburită, în care mă văd pe mine însumi în mijlocul unei livezi ce coboară lin spre satul nu prea îndepărtat şi ale cărui case se disting printre pruni şi meri,cu acoperişurile lor de şiţă înnegrită de vreme?Ce citeam?Nu ştiu.Dar simt în nări mirosul de fân cosit.Aud zgomotele zilei,cunoscute şi necunoscute,lătratul unui câine,plânsetul unui lanţ ruginit de fântână, bâzâitul surd al insectelor,ca un fel de vaier astral.Şi ce varietate are în amintire cântecul păsărilor!Una scoate un sunet de sifon gâjâit;alta aduce cu picuratul apei dintr-un robinet defect;o a treia piuie des,subţire,enervant;alta are un glas melodios,pe care s-ar zice că şi-l ascultă singură;dar iată şi un adevărat alfabet morse:un ţiuit lung,două scurte,şi,din nou,unul lung,două scurte.Savuroasele cărţi de odinioară,în care viaţa noastră s-a depus cu toate minunile ei derizorii!Ce bine ar fi sa putem păstra acest mod copilăresc şi proaspăt de a citi!"
***
Personajul literar nu se identifică,desigur,cu persoana reală;dar nici nu se desparte complet de ea.Există o splendidă poezie a lui Borges pe această temă:"El otro tigre".
"Mă gândesc la un tigru",spune poetul,la un tigru care îşi lasă urma pe un noroios mal de râu al cărui nume nu-l ştie,adulmecând mirosul plăcut de cerbi."Din această casă,într-un îndepărtat port al Americii de Sud,te urmăresc şi te visez,O tigrule de pe ţărmul Gangelui".Invocând animalul real,poetul îşi dă seama că tigrul din versurile lui este unul de "simboluri şi umbre","o serie de tropi literari" iar nu "tigrul fatal" care îşi potoleşte,în Sumatra ori Bengal,"rutina de dragoste,lene şi moarte".Opoziţia dintre animalul splendid,gândit de poet,şi "ficţiunea artei" în care el s-a metamorfozat chiar din clipa în care a fost numit, invocat,visat,îl nemulţumeşte însă pe Borges.Ar voi să aibă acces,prin intermediul ficţiunii,
la realitate:
**Să căutăm al treilea tigru. Acesta
Va fi ca şi ceilalţi o plăsmuire
A somnului meu, un sistem de vorbe
Omeneşti şi nu tigrul vertebrat
Care, dincolo de mitologie,
Calcă ţărâna. Ştiu asta şi totuşi
Mă stăpâneşte această aventură nedefinită.
Smintită şi străveche, şi continui
Să caut pe înserat celălalt tigru.
(Celălalt tigru).**
***
(80 de ani,împliniti 2019,miercuri,noiembrie 27,Nicolae Manolescu-"Arca lui Noe",Editura Gramar,2002)-O carte de o admirabila luciditate.

Multi si buni,foarte buni ani, domnului profesor Nicolae Manolescu!

1MicuCelUmilSiViril

29 Dec 2019, 18:36

Nu puteam sa inchei anul fara sa vorbesc despre demonul anului 2019, "Demonul rosu" de Gaston Renee.
Desi dupa primele aliniate simteam ca ma va paste o senzatie de deja vu, nu s-a dovedit a fi decat o pregatire pentru alarma falsa si, repede, cartea a devenit foarte interesanta, cu schimbari dese, asa cum un lunetist ar tot schimba "la secunda" punctul de tragere, incat, de fapt, nu te lasa sa vezi imediat incotro se va indreapta romanul. Si bravo lui!

Un alt lucru placut este ca ti-l poti imagina, in paralel, atat in mod clasic cat si modern, la fel de bine, si asta datorita naturii personajelor din carte si a stilului de scris al autorului.
De aceea, si de altele, i se poate asocia bine cuvantul "inter".
Unde mai pui si faptul ca a fost scris in perioada interbelica, care are acest avantaj.
Dar cate carti n-or fi frumoase si necunoscute din acea perioada!

Ca si la femei, se poate aplica si la carti. Cate nu sunt frumoase si necunoscute, dar toti se uita numai la staruri! E treaba lor! Nu si a starurilor! Dar mai sunt si altele de interes.
Nu o sa va spun acum chiar povestea cu mica broscuta ce casca gura mare. A, nu, stati, ca asta e din alta parte! Nu era asta! Dar stiti voi bine la ce doream sa ma refer.

Cartea e foarte placuta, se citeste repede. Daca insistam putin cred ca o citeam din prima seara. E cursiva, intriganta, creeaza emotie, si devine, pana la urma, un roman cu un detectiv (fata de cel al lui Cehov, care a scris un roman cu un contrabas. Dar sa stiti ca acestea, doua, nu se aseamana deloc, nu este o simpla inlocuire a contrabasului cu detectivul).

Detectivul de care vorbeam trebuie sa detecteze, pe masura renumelui sau (era neamt, calculat), nu a poreclei, care mie imi pare comica (Ochi de pisica), un cunoscut criminal frantuz ajuns in Berlin, unde constatam, din carte, ca inca de pe atunci se lucra la consolidari de poduri.

Criminalul avea o pata mare cat cea de pe Jupiter, iar cand i se punea pata, omora pe cineva.
Nu isi asuma responsabilitatea, purta o masca rosie.
Apar din ce in ce mai multi pioni implicati, mai multi decat pe tabla de sah, ce ce creeaza confuzie, tot mai multi, desi nebunul mananca intr-una in escapadele lui in diagonala.
Apar din ce in ce mai multe dorinte de a face anchete proprii.

Despre decizia si ancheta detectivului, momentan nu va pot spune nimic. nu am acordul celor implicati.
Trebuie sa ma scuzati si de data asta, dar nu pot sa nu spun ce urmeaza, daca tot am ajuns in acest punct, cu acordurile.
Faptul este foarte comic, dar e adevarat si destul de recent. Il gasiti si in ziare, si nu e prima oara cand aud ceva asemanator.

Un consilier cultural de la un teatru din Timisoara ii trimite directorului un mesaj in care, din anumite considerente, propune sa se joace pe scena teatrului respectiv o piesa de Moliere, si, de aceea, il roaga, daca are adresa de mail a lui Moliere, sa i-o trimita si lui, cu scopul de a discuta cu acesta in legatura cu drepturile de autor pe care le pretinde.

Intrebarea ziarului era: cum de a ajuns o astfel de persoana in functia de consilier cultural al unui teatru?
Intrebarea noastra este: a gasit adresa de mail? Sa o dea mai departe, poate mai sunt si altii interesati sa vorbeasca niste lucruri cu autorul piesei.

Asadar, daca despre decizia detectivului nu va pot spune nimic, va pot spune sa cititi romanul si va pot spune, inca de pe acum, "La multi ani!" cu ocazia noului an ce vine imediat.:)

1MicuCelUmilSiViril

15 Jan 2020, 06:59

M. Eminescu - Sarmanul Dionis

De cand ma stiu am auzit lamentari cum ca s-a intors lumea pe dos. Asa ca nu e mare mirare ca zeul Dionis, de obicei vesel, cateodata prea vesel, are pe tizul sau, personajul nuvelei, o persoana cu multe suferinte, vezi titlul drept dovada.

Insa nu se poate spune ca e trist. Atins de gerul iernii, de lipsuri, face umor melancolic, cum spune autorul. Exemplificare:
Cum nu sunt un şoarec, Doamne, - măcar totuşi are blană.
Mi-aş mânca cărţile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n perete şi nevasta - o icoană.

Interesant e ca jocurile pe calculator, cele cu multe niveluri, le cunoasteti (exclus jocuri mecanice si pacanele), sunt facute pe principiul lui Dionis (personajul nuvelei) referitor la lume, un principiu fantastic, dar magnific.
Interesant este si faptul ca asta e o lucrare scrisa de autor aprox. la varsta de 20 de ani, de aceea visele personajului au o mare bogatie de figuri de stil.

Cu metafore superbe, poetul descrie la fel de frumos si natura.
Si, totusi, eu am sentimentul ca nu ma mira deloc faptul ca a scris-o la 20 de ani! De ce? Am uitat, dar nu ma mira! (asta stiu precis!)
Folosind ca ipoteze si combinand doua teorii arhicunoscute (nuvela cuprinde teorii din pustiile asiatice luate de vant si aduse si pe la noi), M. Eminescu concepe o nuvela fenomenal de frumoasa, si astazi, indraznesc sa-i zic, a viitorului, unde partea de gandire este primordiala in detrimentul povestirii clasice. De aceea, desi are logica, argumentata cat e necesar si de cate ori e necesar, e o lectura mai pretentioasa.

In acest fel il transporta pe Dionis pe timpul lui Alexandru cel Bun, pe vremea caruia s-a intamplat un mare lucru, 30 de ani de pace, o neobisnuit de lunga perioada de pace in acele vremuri.
Veti vedea un model de om, cum e inchipuit Dumnezeu, iar cand toate mergeau bine, survine neasteptatul sau surpriza. Apare bau-bau!

Nu trebuie luata decat ca o scriere fantastica, desi are elemente care vor apare abia peste cateva decenii in cuprinsul teoriei relativitatii, deci practic e SF. Atunci poate SF-ul de azi vine de la "strileati" (in l. rusa) fiction = fictiune cu impuscaturi. Cuvantul asta il stiu din filme rusesti cu pac-pac!
Cred ca lumea e materie si idee, asa cum spun ganditorii de azi, nu doar idee, cum este nuvela (incitanta lectura, veti vedea, daca n-ati citit-o pana acum) si nici numai material - asta ati vazut deja!

Ca exemplu banal, dar unul care noua ne place, tot suntem la acest domeniu, o carte este si material si spiritual, cuprinde atat idei ale autorului, cat si spiritul celui care a tiparit-o, a legat-o, dar, pe de alta parte, si suportul fizic, hartia - un material.
Foarte poetic si foarte interesant este dialogul cu umbra sa din aceasta parte a nuvelei, mult mai spectaculoasa mi se pare decat partea cu neprevazutul ce il pandea anterior.

Nuvela este nerecomandabila celor carora le este frica de zbor timp de 30 de pagini.
Inchei aici zborul lui Dionis, asa brusc, pentru ca asta e comentariu la varianta prescurtata sau cenzurata a nuvelei.
Ajuns acasa, la finalul fantasticei sale calatorii, din fericire, Dionis, dupa o tinerete amara, isi traieste marea sa dragoste visata de o viata.

Poetul concepe nuvela cu o asa maiestrie incat, pana la sfarsitul ei, ea poate functiona deopotriva si ca vis al lui Dionis, si ca realitate a personajului principal.
Autorul insa strecoara mici semne, daca suntem atenti le ele, ce dezvaluie care este, de fapt, adevarul.
In consecinta, pentru concluzie, poetul foloseste aceleasi argumente de la inceputul nuvelei, dar expuse aici intr-o alta forma, inspirata si ea, frazele de incheiere fiind, sa zicem, in sinteza, echivalentul unei intrebari: dar visul acesta nu ar putea fi si realitate?

Un alt fapt interesant este ca in aceasta nuvela autorul a folosit cateva pagini care initial faceau parte dintr-un alt roman, si acela, daca ar fi fost terminat - cu o tema la fel de actuala si azi, societatea in tranzitie si inertia oamenilor timpului -, ar fi fost un mare roman.
Printre cele 50 000 de foi de manuscris ale poetului M. Eminescu, ramase astazi in arhivele de stat, se afla si acestea de proza literara.

Eu va recomand tot volumul de proza literara, unde mai puteti gasi o alta nuvela valoroasa, Cezara, si alte cateva povestiri excelente, unele chiar cu umor bun.
Din hiperspatiul meu de vedere trebuie citite si povestiri precum Parintele Ermolachie Chisalita, Contrapagina ori La aniversara, o mica povestire idilica, despre primul sarut.

Atrag atentia si La curtea boierului Creanga, cu cateva lucruri de interes si exprimari incantatoare, unde ni se descrie ca pe langa o gradina, boierul are si o insemnata gradina zoologica la curtea sa, asta insemnand tot felul de personaje cu diverse insusiri, senzational de pitoresc redate, pomanagii, etc, dar si umorul elevat, incantator, prezent in povestirile Parintele Ermolachie Chisalita si Contrapagina ce nu trebuie ocolit cu niciun chip. Mai ales ca sunt doar cateva pagini, dar ce pagini!
Contrapagina ne prezinta scriitorul si lumea, argumentele sale si receptia lumii in ce-l priveste, o privire obiectiva si foarte haioasa.

Aur, marire si amor
Reda un tablou al celor prezenti in salile de jocuri de noroc ale acelor vremuri, caricatural, dar si sentimente, trairi descrise minunat.
A scris mult si minunat. De aceea, astept cu nerabdare momentul cand Eminescu va fi descoperit de catre cei de la "Ancient Aliens" ca extraterestru, mai ales ca cresteau in cer a lui aripe.:)

1MicuCelUmilSiViril

30 Jan 2020, 13:16

Goethe - Faust

Nu e de mirare, pentru mine, ca poetul si scriitorul german este unul din favoritii mei.
Goethe a scris foarte multe lucrari in diverse genuri literare, precum si in diferite alte domenii: biologie, fizica.
Din literatura, in primul rand trebuie sa amintim de Faust, o capodopera a literaturii, chiar daca nu gasiti in ea o scena a balconului, ci una a bucartariei, o capodopera la care poetul german a muncit toata viata.

Va inchipuiti ca o astfel de lucrare a fost si greu de tradus!
Cei in cauza abia reuseau sa o termine de tradus, ca Goethe si venea cu noua varianta. Chiar si inainte de a muri, pare-mi-se cu un an, daca retin bine, Goethe anuntase ca doreste sa mai revizuiasca textul inca o data, producand rumoare si friguri printre traducatori, insa de data asta au scapat. Au respirat usurati!

Mai mult, Goethe i-a pus la incercare pe traducatori sa vada daca triseaza si copie pasajele de la o versiune la alta, incat intr-o versiune intermediara a poemului binele si raul nu mai erau antagonice, ca in varianta originala si in cea definitiva, mergeau la brat.
Poate va veti intreba: bine, dar daca poetul a trudit la acest poem toata viata, a mai scris si altceva?
Din fericire, da, a scris multe capodopere, stia cum! Avea el o reteta secreta, de la bunica lui!

Subiectul operei nu este nou, este preluat. Se mai gaseste si la alti autori cunoscuti si necunoscuti.
Dar nu era Goethe ala care spunea ca daca ai o idee buna poti fi sigur ca a mai avut-o si altcineva inainte?
Personajul principal al piesei nu este nici clasic, fatalist, nici modern, existentialist. Joaca la doua capete, suge la doua tate, alearga dupa un iepure si o iepuroaica, in final va plati taxe duble.

Sunt versuri de o frumusete categorica.
Reprezinta aspiratia spre inalt, depasirea conditiei. Noroc ca e multa stiinta de invatat, ca altfel murea de tanar ca prostu', Faust asta!
Parerea mea e ca decat sa stea toata viata sa scrie asta, Goethe, cu mintea lui patrunzatoare, mai bine cauta ce visa Faust, avea sanse mai multe si nici nu ajungea la extrema, pentru ca, dupa cate stiu eu, ultimele lui cuvinte au fost "mai multa lumina!", nu "stinge becul!"

A facut cativa pasi, ce-i drept, in aceasta directie pe vremea studentiei, la Leipzig. A mers pe urmele lui Faust, dar pana la vestita crama numita "Pivnita a lui Auerbach", cunoscuta si astazi, loc preferat de studenti, unde se spune ca a poposit doctor Faustus undeva pe la anii 1500, un personaj care a existat in realitate.
Poetul a studiat putin si alchimia, introducerea sau bazele alchimiei, cine mai stie acum? Dar s-a lasat!
Peste ani tema a fost reluata si continuata de Florin Piersic in filmul lui G. Naghi, "Elixirul tineretii".

Faust e o capodopera, negresit. Folosesc termenul nu pentru ca asa ne place noua, europenilor, sa aruncam cu acest cuvant, capodopera, cum multor concetateni, chiar de pretutindeni, le place sa-si arunce flegmele, asa, cu o nespusa mandrie!
In acest poem treaba e serioasa, dar nu trebuie luata in tragic! Nu s-au scos cutitele! Astfel am demonstrat ca si cuvintele pot ucide!

Consider ca am zis cam multe despre el. Sa luam o mica pauza ca sa ne destindem!
In alte vremuri ce taifasuri ii trageam noi pe teme de literatura! Aveam si timp!
Ce discutii aprinse mai purtam! Unii erau cu Goethe, altii cu Balzac, o parte cu Hugo, alta cu Shakespeare! Frumos era ca nu eram toti din aceleasi gasti, fiecare avea alte placeri, si automat ca nu ne cunosteam dinainte, acolo, la masa, ne adunam, bineinteles, nu zilnic. Cartea ne-a apropiat!
Erau spumoase serile, chiar nocturnele noastre prin bodegi, baruri, cand vremea era friguroasa, uneori pana la 3 dimineata, asa era de frig!
Acum, in cafenele, vezi doar cum, la doua paie, ca in "Pisicile aristrocrate", cate un cuplu bea dintr-un singur pahar. Ce sa-i faci? Cu saracia asta...!

Spuneam ca autorul mai are si alte capodopere. As vrea sa mai amintesc macar doua cuvinte despre una, romanul care l-a lansat.
Primul roman de Goethe pe care l-am citit a fost "Suferintele tanarului Werther".
Se zice ca lui Napoleon i-a placut atat de mult, incat l-a citit de sapte ori in campania din Egipt. Trebuie luat in calcul ca n-avea alte posibilitati in desert, unde nu erau biblioteci, iar cea mai apropiata, cea din Alexandria, arsese de multa vreme. In acelasi timp, trebuie luat in calcul, deci e unul mai elaborat, si faptul ca romanul e foarte scurt si, ca sa para mai mare (mult), l-a citit de mai multe ori.

Asa zice lumea, ca Napoleon a citit cartea de sapte ori, dar efectiv el a citit-o de doua ori si ceva, maxim de trei ori.
E cunoscut faptul ca Napoleon putea sa faca trei lucruri deodata. A citit o data trei carti simultan, apoi inca o data idem, si la urma ce a mai ramas.
Inchidem paranteza rotunda, inchidem paranteza patrata!

Aici, la Faust, mai trebuie spusa o chestie. Desi real, el are simbolistica. In acest personaj se da o lupta continua, o parte din el aspira spre inalt, alta spre placerile lumesti, care compuse dau sensul intreg al omului.
Cititorul trebuie sa inteleaga clar ca acest lucru se intampla in interiorul aceleiasi persoane, nu faptul ca pe planeta asta unii oameni sunt cu aspiratiile si alti cetateni cu diverse placeri pamantesti.

Da, Faust este incarcat cu simbolistica puternica pentru ca initial autorul preciza intr-o scrisoare catre bunul sau prieten Schiller (alt titan al scrisului) - corespondenta lor extraordinara se cunoaste, e aur, unora le curg balele citind-o - ca doreste ca scrierea aceasta sa suscite interesul si sa fie ironica, dar apoi si-a dat seama ca in personajul sau poate sa inglobeze toata natura umana, esenta sa, si a lucrat la asta o viata intreaga. Lucru normal, cu experienta de viata acumulata vezi lucrurile din ce in ce mai bine, exceptie fac doar persoanele senile.

Opera dramatica, epica, lirica si satirica in acelasi timp, conform observatiilor critice, Faust intruneste aprecierea unanima, cum s-ar zice de la cel mic cu tata-n gura la cel cu barba sura sau, mai exact, de la femeile de servici cu matura-n mana, la paznicii cu, stiti voi ce, in mana, de la interminabilul sir al bucatarilor TV, la interminabilul sir al astrologilor TV, de la iubitorii de thrilere, la iubitorii de romance,..., toti laolalta e greu sa fi auzit de Goethe, dar de Faust, cu siguranta, da!
:)

1MicuCelUmilSiViril

01 Mar 2020, 07:25

Inca o mica halta, obligatorie!
Nu stiu cum mai e prezentat astazi in scoli sau daca mai e prezent in manuale, dar la aniversare trebuie amintit Ion Creanga, un scriitor al libertatii noastre. Ar fi bine sa-l vedeti si astfel. Stiu, astazi pasiunea pentru roboti este imensa, acesta este tendinta universala, dar trebuie sa constientizati ca robot vine de la a robi, in contradictie cu tendintele si aspiratiile actuale ale omenirii.
Scrierile lui, inclusiv poezii, se gasesc, din fericire, pe internet. Eu am luat-o de dimineata cu cititul din opera lui.

Cretzulynne

03 Mar 2020, 16:36

1MicuCelUmilSiViril

03 Mar 2020, 17:00

Buna!
Nu, nu fac film, dar daca as face, as face dupa "Povestea povestilor" pe care am citit-o la 20 de ani, daca e sa vorbim despre ce am citit demult, si este remarcabila (acum, stii cum e, fiecare ce vede mai repede in ea, asa e la filme, ca nu prea se fac ecranizari 100%).:)
O seara buna, Cretzulynne!

1MicuCelUmilSiViril

04 Mar 2020, 18:33

Nu-s' ce-mi veni cu cateva zile bune in urma, ca am luat carticica asta, in care se povesteste, nu cu lux de amanunte ci cu amanunte de lux, cateva chestii care se intampla inca din antichitate.
Un domn, profesor, cum se distinge din iscalitura, ne introduce intr-o lume in care noi nu avem acces, pentru ca am uitat parola, dar dansul o are si ne-o daruieste si noua pentru a putea avea acces in aceasta lume necunoscuta noua.

Cartea aceasta, ceva mai mare decat o brosura, se doreste mai mult... decat o istorie oficiala, care a fost indeajuns cu destule decenii in urma.
Au crezut unii pedestri si cred si acum intr-o societate fara fundament, clasica sau neo!
Aici as putea adauga o gluma de-a mea, in ce priveste sensul mintii celeia de pe urma, o problema de care sunt adanc preocupat de multa vreme. :) Gluma se refera la un caz care justifica existenta mintii celeia de pe urma.
Dar sa revenim, totusi, la carticica ceva mai mare decat o brosura!

Deci, si asta poate fi crezuta! Ca orice istorie de pana acum! Exista multe precedente! Si, apoi, spune cineva ca trebuie crezuta? Culmea e ca de obicei fanteziile sunt crezute, iar faptele reale nu! Dar asta face parte din firea papagalului!
Cartea poate fi o istorie alternativa, spre un exemplu de gluma! Pentru cineva care nu e de pe Terra, in ipoteza de mai sus, si care nu ne-a vizitat pana acum, mai exact, care nu ne cunoaste deloc, daca citeste toate cartile de istorie de aici, neconditionat va trage concluzia ca au existat mai multe Pamanturi, datorita diferentelor dintre cartile de istorie cu privire la aceeasi tema.

Ori, ca sa continui gluma, daca au venit pentru a cauta lumi paralele, aceasta diferenta poate fi considerata o dovada trainica a lor, cei preocupati de existenta acestora descoperind ca in fiecare dimensiune lucrurile se intampla altfel, conform cartii aferente. Si mai trebuie precizat ca nu se intampla functie de dimensiunea cartii.
Meseria de istoric este, astfel, tot la fel de ingrata ca si cea de cioclu, de pilda.

De fapt, aceasta carte e o istorie inedita, face parte din colectia Istorie Inedita, in format inedit, A5,5! A aparut la Editura BUREBISTA. Ce frumos suna! Bine, acum, daca ma intrebati pe mine, eu as fi dorit sa apara la editura "varza, viezure, barbat".
Cartea e asa de mica incat ma tem sa nu va divulg tot continutul ei, ca sa va las placerea de a o citi. Trebuie, insa, sa spun macar ca titlul ei este mai lung si se refera la doua popoare vechi, existente din antichitate, chinez si dac.

Intocmai ca la chimie, datorita faptului ca au valente (proprii), cele doua popoare au avut legaturi, si nu de oricare, legaturi surprinzatoare, cum spune titlul cartii.
Cultura Cucuteni este o cultura cu care ne laudam. Dar ce este?
Eu am avut prilejul sa fac cunostinta cu ea pe larg, in liceu, la franceza, mai exact cu ceramica de Cucuteni. Stiu eu ce spun, nu detaliez! E-he, au fost niste ani frumosi!
Cultura Cucuteni este o cultura straveche si vasta. Asta nu inseamna ca se refera la intinse lanuri de cucuta si nici la otrava de cucuta, folosita din abundenta in secolele trecute. La noi inca se mai foloseste (doar vorba): ce ai, ai baut cucuta? cu sensul de: hello! are you ok?

Nu se stie pana la sfarsitul frazei, dar, totusi, intentionand sa revin la aceasta carticica, voi incepe sa spun ca pe coperta sunt doua poze. Decebal este de partea romana, cealalta poza nu zic ca este, n-am nimic cu omul, dar seamana, ca stil de desen, cu una din caricaturile lui H. Malaiele sau Popas. O fi imparatul galben? O fi imparatul rosu? Sau verde? Nu, nu e vorba de semafor, la semafor culorile sunt in alta ordine!.
Oricum, o fi facut el ceva daca a ajuns pe coperta!
Tot la inceput mai spun ca relatiile romano-chineze au inceput demult, ca relatii daco-chineze.

Sintetizand, am reusit sa terminam cu coperta: de aici voi fi mai evaziv, cu permisiunea voastra, ceea ce va recomand si dvs.
A, mai e ceva! tot aici mai aflam ca nu e voie si nu care cumva sa va reproduceti cu cartea sau cu vreo parte din ea! Te trece la cartofilie (hartuire si terfelire de carti).
Ca imagine generala, e o carte pentru saraci, ieftina. Posibil sa fie drogul lor. Bogatii, dupa cum vedem la televizor, n-ar cumpara o carte asa de ieftina de frica sa nu se faca de ras din aceasta cauza.
Acum mai pot spune ca am citit cartea de ceva vreme, dar daca ea nu seamana cu ce spun eu aici, nu-i vina mea, e vina cartii!

Aceasta carte poate fi denumita placerea introducerii sau introducere la introducere la introducere la introducere, si veti vedea de ce, in continuare.
Este introducere la introducere pentru ca nu poti sa spui in 100 de pagini despre intreaga relatie atat de veche romano - chineza.
E introducere pentru ca discutia despre Cucuteni introduce discutia despre relatiile romano - chineze.

Desi mica, aceasta carte are trei parti consistente.
Inca din introducere ni se prezinta ca nu numai moldovenii au gandul la papica, asa cum rautacios afirma multa lume, ci si un profesor de la prestigioasa Universitate Cambridge, interesat de schimbul de cereale intre Europa si China (in antichitate). Dar asta nu e ceva surprinzator... la cercetatorii englezi. Totodata, din acelasi studiu suntem asigurati ca reiese existenta schimburilor comerciale (nu reiese daca au existat si schimburi de timbre) intre cele doua parti, dar universitatea citata are timp sa se edifice, daca mainifesta interes si pentru asta.

Din a doua introducere a cartii (sa existe si o a treia? ca unde mananca doi, mananca si al treilea, e lucru stiut) aflam ca si pe teritoriul Romaniei exista piramide, pana astazi inca necercetate de arheologi (astazi nu inseamna cand am scris eu asta, ci cand a fost scrisa cartea).
Se trage si o concluzie partiala, ca la istoria constructiilor civile stam mai prost, ca omenire, decat la istoria drumurilor, mult mai bine cunoscuta, de exemplu: drumul matasii, al cositorului, al chihlimbarului, al mirodeniilor, al oxidianului si, in mod special, al vinului, mai ales dacic.
Despre chinezi, momentan ni se spune ca Voltaire (nu are nimic de-a face cu priza electrica) si Leibniz (vi-l amintiti, desigur, de la frumoasele ore de matematica care se terminau prea repede) au fost interesati de cultura chineza.

Dar sa trecem la cea de-a treia introducere, cartea propriu-zisa, pentru ca ea insasi e o introducere in cunoasterea relatiilor atat de vechi romano-chineze.
Cum au ajuns dacii in China?
O mica premisa, preambul sau o semi-introducere: daca indienii au plecat la Londra, bineinteles ca si romii, pentru ca Dionyssos, zeul trac a cucerit India, au venit la capitala. E simpla similitudine, nu altceva.
Dupa Dionyssos, alti traco-geto-daci au aparut la granita Chinei, blonzi de la care asiaticii cumparau jad (fara certificat de producator, de origine necunoscuta, pe tarabe improvizate, nestandardizate).

Cert e ca tot mai multe tari scot la iveala docomentele care atesta relatiile stravechi ale europenilor cu China antica.
Cei care, de obicei, afirma "v-am zis eu?" sper ca jubileaza.
Ce este Cucuteniul? A fost dat si la ziar!
Ce trebuie sa stim despre el: culorile clubului - ros, alb, negru.
Oamenii acestor locuri sunt raspunzatori de bazele agriculturii, tehnologiei, artei, si de relatii comerciale cu alte comunitati aflate la mare distanta de ei.
Trebuie spus ca pe vasele acestei culturi se gaseste simbolul solar (soare, lumina, nu bezna), imprumutat de nemti, ce-i drept, si folosit cu alta conotatie. Dar el a fost folosit si intr-o civilizatie anterioara celor doua culturi antice, aparuta de mult, o dovada ca nu are nimic de-a face cu secolul trecut.

Cultura Yangshao (vestul Chinei) a fost contemporana Cucuteniului (estul Europei), a aparut dupa Cucuteni, a durat doua milenii, disparuta inainte de Cucuteni.
Se folosesc aceleasi culori.
Denumirea vine de la un sat, ca si la Cucuteni. La desenele de pe vase se foloseste acelasi tip de spirale.
Bun! Daca s-a inteles, putem trece la balade.
Ce nu s-a zis in carte, dar va zic doar eu acum, este ca Yangshou in limba romana inseamna Cucuteni, asta numai la nevoie, in anumite imprejurari.

Din acest exemplu al celor doua culturi aflate atat de departe una de alta, si din alte exemple, se pare ca Drumul Matasii nu a fost doar al matasii. S-a folosit cu mult timp in urma. Readuc aminte ca vorbisem mai sus de jad, de exemplu.
Dar stiti foarte bine, numele strazilor se mai schimba!
Apropo de drum, o varianta ocolitoare a sa trecea prin Dobrogea, conform unei harti chinezesti.

Iar de aici e simplu. Urmeaza o suma de dovezi care atesta vechimea relatiilor romano-chineze si ca lumea s-a vanturat in aceste spatii largi, concluzie bazata pe dovezile ramase, si intr-o parte, si in alta.
Pentru sustinere se face referire la carti romanesti si straine.
Intr-una dintre ele intalnim un fapt interesant, civilizatiile continentelor actuale sunt ramasitele unei civilizatii numite Mu, nici cu mai multi de u, nici cu mai multi de mu.
Sunt consemnate triburi dacice ajungand pana la marginea de vest a Tibetului, dragi consumatori de astfel de informatii, unii dintre ei numiti cei de dincolo de M. Caspica, cu alta denumire.
Dar exista minoritati pana si in Taiwan. Acolo, elevi ai acestei minoritati invata in scoli ca stramosii lor sunt geti veniti din Europa. Se intalneste asemanare si in traditii.

Si faptul ca Dacia apartinea imperiului lui Atilla, intins de la Urali pana in Occident, le permitea dacilor libera trecere prin imperiu.
Mai sunt daci ce au luptat in armata lui Alexandru Macedon, pe teritoriul Asiei.
N-ai cum sa negi ca si-au luat cu ei cate un vas de Cucuteni plin cu sarmale, macar. E drept, nici cum sa afirmi asa ceva! Or fi zis: daca nu ne iese cu razboiul, facem schimburi comerciale cu ei. Asta nu inseamna ca faceau schimb de oale cum faceam noi schimb de timbre cand eram mici.

In cadrul relatiilor bilaterale, interesante sunt cele doua solii antice chineze trimise de imparati spre Europa pentru aliante (de ex. cu masagetii) si ajunse si in Dacia, de la a doua dintre ele existand documente ce descriu in amanunt cele intamplate (au fost primiti de regele Decebal in anul 97).
Unele aspecte ale vizitei, ramase scrise in cronica chinezeasca, astazi sunt chiar comice, precum pasajul despre regele dat jos de pe tron (la daci), care nu punea la inima acest lucru, nici nu purta pica celui care il succeda.
Relatiile bilaterale sunt confirmate si de Seful Statului Major al Armatei Chinei, care a vizitat Romania dupa anul 1990.

Autorul acestei carti, lucru care trebuie mentionat, ne introduce si in lumea culturala chineza. El aminteste despre "Zapada in toiul verii", o poveste tulburatoare, de Guan Hanqing, un fel de Shakespeare al chinezilor, cum il denumeste domnia sa.
https://www.youtube.com/watch?v=bVYAkZyECoo
Piesa e valabila si astazi, cu toate ca acum nu e zapada nici iarna, exceptand-o pe cea sintetica.

Un capitol ce nu trebuie omis, drag noua, cu detalii foarte interesante, este cel despre Nicolae Milescu Spatarul, o personalitate marcanta, a carui viata ar trebui cunoscuta si in Romania.
Autorul cartii spune ca viata sa ar fi un consistent subiect de roman (cu mai multe valente).
Subscriu parerii autorului cartii ca ar fi subiect de roman.
Viata, intamplarile, care de fapt sunt adevarate si frumoase aventuri, ar trebui cunoscute.
De film, nu mai zic, se poate face un serial despre cresterea, descresterea si iar cresterea lui Mi-Kulai (asa se zice Nicolae in chineza) Milescu.
Viata lui, intr-o abstractiune simpatica, grafica, cu suisurile ei, arata ca un "M", initilele numelui sau. Si e romanas de-al nostru, de la Vaslui, care trebuie respectat.
Sunt unii care tot o ard cu citate de genul "trebuie sa cazi ca sa poti sa te ridici". Asta e valabila la betivi, probabil.
Nu m-am uitat sa vad daca in momentul in care oamenii aceia zic de astea privesc departe, scrutator ori dau ochii peste cap sau, pur si simplu, le reproduc mecanic pentru ca asa le-au auzit.
Omul a avut valoare si s-a ridicat. E un exemplu.

Vorbind despre cultura, este amintita cea mai completa carte romaneasca despre istoria si civilizatia chineza, un punct de plecare pentru cei care vor sa cunoasca asa cum trebuie acest colt de lume.
Si G. Calinescu a scris o carte despre China, la intoarcerea din aceasta tara.
Sunt multe lucruri surprinzatoare pe care le poti descoperi in relatiile noastre, nu le-am spus pe toate. Nu mai scriu acum, restul il gasiti in carte.

Si dupa atatea introduceri, in loc de concluzii, o introducere:
Toata treaba sta in vase
Si in viermii de matase.
Sunt simboluri, precum vezi,
Si la daci si la chinezi,
De milenii, ale vietii,
Deci, se cam pricep si getii.
De cititi, rau nu va pare,
Cartea chiar are savoare.

Prof. Dr. Mihai Popescu, Legaturi surprinzatoare: Cucuteni - Yangshao Dacia - China antica
:-O