"Saw V"

[E.Floares]

Astia nu se mai opresc. :hmm:

Aceleasi chestii ca si in celelalte, acelasi tip de montaj, acelasi tip de soundtrack. Cand ma gandesc ca au mai lasat si loc pentru al VI-lea...

Iata cum sta treaba pana acum la capitolul buget/incasari:

Saw
Production Budget: $1.2 million
Worldwide: $103,096,345

Saw II
Production Budget: $4 million
Worldwide: $147,739,965

Saw III
Production Budget: $10 million
Worldwide: $164,874,275

Saw IV
Production Budget: N/A (estimez tot vreo 10 de mil.)
Worldwide: $139,352,633

Saw V
Production Budget: $10.8 million
Worldwide: $79,386,134 (pana acum)

Saw VI e anuntat pentru Octombrie 2009.

Concluzia:
Reteta americana de succes: Bani putini + sange mult = Incasari de 150 de milioane.

[Pitbull]

I-am fäcut analiza, da' am o problemä tehnicä si nu pot s-o transfer din computerul stâng în dreptu'. O rezolv pânä disearä si o postez.

Pune si tu ghilimele la topic, cä aici nu-s mod si nu pot.

[E.Floares]

Abia astept! Sunt sigur ca o sa ma prapadesc de ras.

[Pitbull]

Nope. L-am criticat detasat si rece, nu la misto - pentru cä serialul nu e prost, sau gresit fäcut, e doar superficial si lipsit de har si inspiratie.
De fapt, stii articolul meu din revistä. In continuarea lui, am adäugat analiza filmului 5 - pe acelasi ton.

[Pitbull]

"Saw V" - Foarte rãu, dar buniºoruþ
Hai sã facem cu mult spor / Tocãniþã de popor

Fascinaþia morbidã e o funcþie psihicã legitimã ºi sãnãtoasã; în ipostaza de victime, ne antreneazã pentru a reacþiona în spiritul supravieþuirii (secreþii de adrenalinã, reacþii de fight or flight, etc.), iar ca-virgulã-cãlãi, ne energizeazã plãcerea cruzimii, ca pe vremea când sfâºiam ca sã mâncãm, sau ca sã nu fim mâncaþi la rându-ne. Nu-i un capãt de lume sã empatizãm cu serial-killerii ca John Kramer aka Jigsaw - care savureazã voluptatea de a-ºi teroriza victimele mod cât mai sofisticat (temã aprofundatã ºi de Stephen King în monumentalul "It" - atenþie! Nu e vorba de sadism ca perversiune sexualã, ci de un mariaj denaturat între exacerbarea dilemei "luptã-sau-fugã" de mai sus ºi megalomanie intelectualã).
Ca atare, Jigsaw e un ucigaº incitant ºi cu o dozã sãnãtoasã (vorba vine) de stranietate (Tobin Bell compune un portret destul de cuceritor, dozându-ºi dibaci mijloacele mimice ºi vocale peste o fizionomie antipatic-bizarã), iar personajul e cam principala reuºitã a serialului... În jurul lui, scenariºtii Leigh Whannell ºi James Wan, apoi Patrick Melton, Marcus Dunstan ºi Thomas H. Fenton, au plasat într-o orchestraþie savantã fel de fel de alte personaje cu probleme (iniþial diverºi delincvenþi, apoi tot mai mulþi poliþiºti corupþi sau mãcar vulnerabili), urmând a-i deveni victime - ºi, prin selecþie, complici; cãci Kramer are o tumorã malignã pe creier, declanºatoare a jocului sãu sinistru ºi totodatã clepsidrã a timpului ce i-a mai rãmas de trãit, aºa cã punerea în aplicare a planurilor va trebui sã fie preluatã de altcineva - câte o pradã care a trecut cu bine toate probele. Aºa se face cã în primele trei episoade Jigsaw e mereu prezent ºi sub control (de reþinut ideea cu cadavrul din mijlocul bãii, în primul "Saw"), iar în al patrulea ºi al cincilea jocurile continuã chiar ºi dupã moartea lui.
Dupã cum vedem, structura serialului depãºeºte o simplã juxtapunere de sequels: fiecare episod are un final deschis, ºi mereu regãsim elemente din cele anterioare; fãrã a fi efectiv un singur film în mai multe pãrþi, e totuºi construit meticulos, cerându-se urmãrit în ordine cronologicã - altfel, cam greu sã înþelegi ceva!
Cu atât mai mult, cu cât povestea e în mod voit complicatã - iar aici ne izbim de marea hibã a filmului, produsã prin eºecul unor ambiþii prea înalte. Sã ne amintim de unele romane poliþiste care sãreau atât de mult calul în materie de "ingeniozitate", încât îºi pierdeau orice urmã de credibilitate (ca "Lovitura de graþie", de Ellery Queen, sau "Trilogia în alb" a lui Constantin Chiriþã - spre deosebire de eleganþa discretã a combinaþiilor din "Zece negri mititei" ori "Crima din Orient Expres", de Agatha Christie, sau majoritatea povestirilor lui Chesterton). În "Saw" ºi "Saw II", alambicarea era la limita acceptabilului. În "...III" însã, ºi mai ales în "...IV", complexitatea întregului sistem de mecanisme care funcþioneazã perfect sare calul pânã dã cu capu-n tavan - mai ales cu cât mizeazã ºi pe previzibilitatea unor factori umani care se va adeveri 100%. La asta se adaugã ºi totala improbabilitate de naturã logisticã - bine-bine, era Kramer un inginer pasionat de inventicã, da' crede dracu' cã ar fi fost în stare sã realizeze cu mijloace proprii ºi ajutoare umane atât de reduse, în bietele lui ateliere din fabrici dezafectate, ºi într-un timp atât de scurt, toate acele instalaþii perfide de torturã, care pun mereu victima în cea mai parºivã dilemã cu putinþã: între moarte ºi automutilare.
Desigur, multe sunt cât se poate de funny, în sine - delicioasã groapa plinã de seringi sub care e o cheie, sau cuþitele de feliat obrajii, ori troliul de scalpat (ãsta m-a oripilat cel mai tare) - dar aglomerarea lor sfârºeºte prin a dezumfla efectul. Deja în "Saw IV", când fotograful gras îºi scoate singur ochii, nu mai percepem decât repulsia fizicã; fiorul angoasei cerebrale s-a dus de mult.
Acelaºi efect îl are eternul succes al jocurilor lui Jigsaw: e atât improbabil, cât ºi de o condescendenþã care ajunge sã îndepãrteze spectatorul. Sã ne amintim de inteligenþa cu care James Hadley Chase sau James Cain construiesc (oricum în parametri veridici) cele mai aparent perfecte planuri, pentru ca bãþul în roate sã intervinã când ºi de unde ne aºteptãm mai puþin - ºi ridicând exponenþial cota de verosimil. Poveºtile din "Saw", deºi pornesc de la abila compoziþie a primului episod ºi evolueazã organic, se înfundã din pãcate în dead end-ul fantasmagoriei gratuite.
Noroc cu regia, precisã ºi expresivã, care mai salveazã câte ceva. Concepþia lansatã de James Wan ºi preluatã de Darren Lynn Bousman ºi, acum, de David Hackl, valorificã la maximum ambianþele sordide, pornind de la casele ºi halele abandonate pe unde hãlãduie Jigsaw, plus vechiturile ruginite din care-ºi improvizeazã aparatele, spre a exprima cu ajutorul lor mizeria omeneascã a tuturor laolaltã: lombrozienele victime ºi patibularul lor cãlãu. Totul e filmat într-o cromaticã migãloasã, cu dominante de verzui ºi galben bolnav sau albastru glacial, sub conuri de luminã crudã ce strãpung tenebrele. Naraþiunea curge ritmat ºi antrenant, cu mãrci de stil caracteristice - ca glisãrile ºi panoramãrile brutale, neaºteptate, parcã semiîmplinite (uneori, ºi pentru a realiza tranziþii cursive între câte douã spaþii diferite - realizate nu digital, ci pe platou, în decoruri construite alãturat tocmai în vederea acestor joncþiuni, sau rotirile în jurul victimelor, însoþind paroxismul disperãrii. Din pãcate, ºi acestea se prãfuiesc de la un moment dat, ca ºi reþeta finalului, mereu aceeaºi: încã din filmul al treilea, ºtim cã la sfârºit, în plin carnagiu, ni se va servi un montaj de flashback-uri care sã ne facã sã ne zgâriem pe ochi cã n-am vãzut ceea ce sãrea... tot în ochi, ºi cã un ticãlos va trânti o uºã decretând "Game over!", semn cã un nou joc abia începe.
În concluzie, e o rezolvare decentã a unei formule stas, destinatã exclusiv pasionaþilor de cruzime cu gãleata - la nivelul belºugului de suplicii viscerale filmate explicit, serialul e într-adevãr rãu - rãu cu vârf ºi-ndesat! Iar ca film, e buniºoruþ, vorba lui Turkin din Dialij, salvând prin profesionalism pierderile ce se trag din ratarea ambiþiilor de a filosofa, mã-nþelegi, apropo de conflictul instinctelor de conservare ºi ce înseamnã a-þi preþui viaþa (þie, îþi, þi!). Indiscutabil, marea lacunã e lipsa oricãrei sclipiri: nicãieri nu gãsim o scânteie comparabilã cu ghidul alfabetic din "The A.B.C. Murders" de Agatha Christie - nici chiar la maºinãria care trage cu lanþuri un nefericit cu ochii cusuþi ºi un amãrât cu buzele sudate, sau la instalaþia video care transmitea imagini înregistrate în ajun (douã dintre cele mai inspirate trucuri). Pânã ºi învierea din finalul primului film, deºi ºocantã, pune serioase semne de întrebare: ce se fãcea dacã Zepp nu ajungea acolo la timp - risc extrem de mare, la un asemenea cumul de factori arbitrari? Mai ales cã, printre fixaþiile lui Jigsaw, nimic nu sugereazã ºi masochismul, sau altã formã a plãcerii de a muri în chinuri alãturi de victime. Deci, ioc vertij intelectual - lucru explicabil în fond, dacã ne gândim cã nici John Kramer nu-i Hannibal Lecter.

* * *

Faþã de toate astea, Cinciul nu aduce nimic - da' chiar nimic - nou, cu excepþia mecanismelor. Din nou, imaginaþia scenariºtilor se screme audibil, fãrã însã a depãºi cu mult nivelul simplei ultra-ticãloºii hiper-complicate über-carnagioase. Cât de cât, o uºoarã creativitate s-ar regãsi în poanta cu victimele-cobai ale cãror ºanse creºteau dac-ar fi fost mai altruiste. În schimb, masca-acvariu cade în ridicol, pendulul înjumãtãþitor e simplist, iar storcãtorul de deasupra sarcofagului, mediocru - atât ca fantezie, cât ºi compoziþional. În ansamblu, toate au meritul parþial de a sublinia una dintre perversele lecþii morale ale lui Jigsaw, proiectând la nivel de teamwork dilemele individuale din trecut: în fiecare capcanã, acceptarea unei anumite mãsuri de durere aduce salvarea, pe când sacrificarea egoistã a partenerului ridicã nota de platã (vezi paharul Berzelius pe care cinci oameni l-ar umple mai acceptabil cu propriul sânge decât doi), adesea pânã la preþul propriei vieþi (ca sicriul cu cioburi care te scapã de terciuire). Din pãcate, la fel ca în toate episoadele, mai cu seamã de la trei încoace, combinaþia impresioneazã doar parþial, stând mai mult sub semnul isteþimii decât al inteligenþei.
La nivel structural, filmul preia cu religiozitate formula celorlalte de a se integra în ansamblu (cvintet, deocamdatã), inserând reluãri ale unor vechi secvenþe din noi perspective, la modul: cine vedea totul printr-o gãurice ºi noi nu ºtiam? ce fãcea el cu mâna pe sub masã, fãrã ca nimeni sã observe? (ho, cã nu pregãtea decât vreo eviscerare decentã, ceva, nu vã gândiþi la porcãrele!); unde s-a dus ea dupã ce-a ieºit pe uºã? - ºi aºa mai departe. Acum, aceste rapeluri pornesc de la un incident petrecut cu câteva luni înainte chiar de primul episod, reuºind astfel o amplã acoladã temporalã destul de interesantã, dupã care se angreneazã mai ales cu episoadele trei ºi patru, aºa cã nu vã faceþi iluzii: dacã nu le-aþi vãzut, n-o sã pricepeþi mai nimic. Oricum e confuz ºi prolix, chiar ºi pentru cunoscãtori - deºi le-am vãzut pe toate grupat, câteva nopþi la rând, recent, din ãsta mare lucru n-am înþeles (decât - recunosc! - citindu-i adineaori synopsisul pe IMDb). Se simte clar cã, dacã þi-l tragi pe DVD ºi-l iei la bani mãrunþi, secvenþã cu secvenþã, o sã-i dai de capãt pânã la urmã - dar, în fond ºi la urma urmei, cui prodest? Oricât ar fi el de puzzle, se impunea sã reþinã cã onorabilul joc mai are ºi calitatea de a obþine, în final, un tablou general de o claritate sãritoare-n-ochi - ceea ce, pe mãsurã ce serialul înainteazã, ºi mai cu seamã de pe la Treiul episod, scade apreciabil. Nelipsitele montaje frenetice din pre-final se rezumã tot mai mult la atitudinea unui agresiv: "Bããã, uite ce prost ai fost cã nu te-ai prins!", care nu poate suscita decât replica: "Ba bou e mã-ta, cã nu ºtii sã explici!"
Cu atât mai mult, cu cât aici finalul e frustrant de expediat. În chip inexplicabil, autorii par sã fi uitat cã reþeta aplicatã pânã acum se baza, pe lângã compoziþia ei informativã, ºi pe un ritm de o anumitã amplitudine - care de astã datã devine retezatã, sufocatã ºi seacã, de parcã ardeau de nerãbdare sã termine mai repede (ºi mai era loc destul pentru a lãsa deznodãmântul sã respire). Singura concluzie care se desprinde la sfârºit e cã tot Cinciul n-a avut alt rost decât sã facã posibil ªasele - de ce n-or fi sãrit direct la ªase (ca sã pregãteascã ªaptele) rãmâne, poate, principalul mister al filmului.
Jigsaw, prezent obligatoriu în flashback-uri, ca sã vedem cum i-a fãcut instrucþia, antrenamentul ºi învãþãmântul politic actualului sãu continuator (ãla care zicea "Game over!" la sfârºitul Patrului), nu se îmbogãþeºte cu nimic special - atâta doar cã eternele lui filosofãri despre cât de dezgustãtor e sã ucizi ºi ce interesant e sã-i pui pe nesimporci în faþa unor alegeri naºpa încep, în sfârºit, sã-l facã o idee mai simpatic. În schimb, aceleaºi cadre de tip remember, cu el ºi ucenicul conversând în timp ce-ºi asamblau instalaþiile pe care le-am vãzut în filmele trecute fãcând tocãniþã de popor, subliniazã nedorit neverosimilul situaþiilor: numai un departament întreg de experþi tehnologici, într-un poligon experimental cu tot dichisul, ºi finanþaþi de Donald Trump, Þiriac ºi/sau Becali, ar fi putut pune la punct toate alea - ºi sã mai ºi funcþioneze zeiss, fãrã nici un rateu! Cum spuneam ºi mai sus - una dintre principalele hibe ale serialului "Saw" e perfecþiunea mecanismelor din el, care-l face, împotriva tuturor eforturilor ºi nãzuinþelor, liniar, previzibil ºi plicticos. Adicã, taman pe dos decât se voia!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 septembrie, 14 noiembrie, 2008
Bucureºti, România

[freackboy]

Am vazut filmul si parerea mea este ca saw 5 este cel mai slab film din serie dar nu inseamna ka a fost prost.Mi-a placut faptul ca au reusit sa mentina firul logic al filmului (cu toate ca jigsaw are o atentie distributiva zici ca e napoleon) dar capcanele ucenicului au fost penibile .Niste inventii care puteau fi usor evitate dar cireasa de pe tort a fost capcana finala. Toate inventiile lui jigsaw erau foarte ieftine si ingenioase iar acel cliseu cu peretii care se apropie a fost cea mai mare dezamagire In concluzie orice film horror care are prea multe continuari este sortit pierzaniei ( friday 13, hallowen si altele) :lol:

[Cinemania]

no ca l-am vazut si eu...

ce sa zic? regele modern al splatter-slasherului s-a intors

ar vrea sa ne dea pe spate cu noi jocuri, insa metoda parca incepe sa nu mai functioneze

fortat, redundant

aceeasi tocana scoasa din frigider, incalzita si servita a la Hollywood...constiparea vindeca jigsawmania

[vlad4s]

Eu sincer m - am cam saturat de serie!Adik aduc niste capcane noi,dar povestea e varza si in rest nimik nou!Chiar nu vad cum au facut 10 mil de dolari

[copila_satanista]

se pare ca am ajuns toti la aceeasi parere... sa speram ca or sa ajunga si ei si o sa mai lase drq ideea asta ... sa mai scotoceasca in capatzani si dupa altele. la mine doar primul mi s-a parut de digerat ok..restul lungeala din ce in ce mai trasa de par

[danny18]

Infricosatoare seria, e cel mai horror film pe care l-am vazut...mie unul imi place...

[CosminHorrorMaster]

Saw 6 nu prea a fost bun insa 7 m-a dat gata.

[Medicate]

Nu? Cel mai infricosator film, oare cum ati putut sa vizionati asa ceva...am stat sub plapuma 3/4 din film. Dumnezeule !!!

(patetici)

[CosminHorrorMaster]

De groaza nu a fost insa a avut ca orice Saw parti scarboase