Noroiul ecranului

[Bubu]

In viata de zi cu zi noroiul ne apare la fiecare pas. Noroiul strazii, noroiul mijloacelor de transport in comun, noroiul jurnalelor de stiri, noroiul ziarelor, noroiul salariilor etc.

Noroi la tot pasul. Ciudat este ca cinematografia romaneasca si-a asumat sarcina de aparat foto centrat pe noroi. Noroiul cotidian e luat cu bidineaua si transferat pe panza ecranului: prostituate, injuraturi, oameni blazati etc. Filme cu tematica SOCIALA, filme rupte din viata, filme cu personajre reale, vii, palpabile... Filme in care ar trebui sa ne recunoastem, tremurand de emotie, filme care gadila constiinta sociala a individului, filme in care dl. regizor ne arata cruda realitate.

In primul rand asemenea pelicule pacatuiesc prin a ne considera idioti. Vedem foarte bine cum stam, nu avem nevoie de un regizor care sa sublinieze situatie. N-avem nevoie de regizorul Mesia, care sa ne zdruncine din temelii. Suntem si asa destul de zdruncinati. Apatia nu vine din orbire, ci din blazare. Nu suntem orbi, domnilor regizori si domnilor critici de film. Insa a inceput sa nu ne mai intereseze. Pur si simplu.

Un mister mai tare decat cel al Tringhiului Bermudelor e gandirea acelor regizori care impresioneaza pelicula folosind bani publici sau privati. O fi emulsia peliculei de natura artistica, dar suportul ramane tot economic (nu stiu cine a zis, parca Mallraux). Un film care nu intereseaza publicul, pentru care nu se cumpara bilete si pe care nimeni nu se inghesuie sa-l difuzeze se cheama ca e un esec financiar. Ce resort misterios ii face pe acesti domni sa creada ca monologurile lor filmate despre socieatea romaneasca - de care ne-am saaaaaaaaaturaaaaaat pana peste cap - ne intereseaza? Pai incerc un raspuns: demonul creatiei e mai tare decat cel economic. Filmul o fi un esec, dar o "creatie" trecuta pe CV. Iata, am mai ars un Turnul din Pisa, am mai luat un urs de aur, bronz sau alte materiale. Who cares?

Nu sunt pentru prostitutia artistica, pentru a da publicului exact ce doreste. Publicul cere de multe ori fara sa stie ce vrea. Sunt pentru un parteneriat cu publicul. Sunt pentru umirea publicului, pentru incantarea lui, pentru incitarea lui. Ok, vor spune domnii regizori cu turnuri din Pisa si ursi de aur, asta vrem si noi. Probabil, dar cand esti absolut si total paralel cu publicul ursul de aur nu-ti foloseste nici macar pentru o ciorba sau o frigaruie.