Nae Caranfil, "colonel" peste 30 de britanici: "să vedeţi cât de frumos se poate lucra cu această echipă..."

Closer to the Moon, în regia lui Nae Caranfil, se află la jumătatea perioadei de filmare, dar în ultima zi de lucru în decorul "Piaţa Martirilor", special construit pentru acest film cu subiectul plasat în România anului 1959, perioadă cunoscută pentru cel mai celebru jaf de bancă din istoria noastră. Cu această ocazie, producătorul român al filmului, Mandragora Movies, a organizat o conferinţă de presă pe platourile de filmare.

La întâlnirea cu presa au participat actorii Vera Farmiga, ce o intrepretează pe Monica Sevianu, Mark Strong, ce-l joacă pe Alexandru Ioanid, Harry Lloyd - cameramanul filmului de reconstituire a jafului, Tim Flester, în rolul celebrului astrofizician expert în zboruri spaţiale Paul Ioanid, Christian McKay, interpretul lui Saşa Muşat. În total, distribuţia filmului numără "o mică armată de treizeci şi ceva de actori veniţi din Marea Britanie (cu excepţia Verei Farmiga care vine din SUA)", după cum se exprimă Caranfil.

Deşi scris iniţial pentru o distribuţie românească, Closer to the Moon îi împlineşte regizorului Nae Caranfil un vis ce datează din adolescenţă. Odată cu găsirea unui coproducător american, Michael Fitzgerald (Wise Blood, The Pledge şi The Volcano - filme apreciate de critică, după cum se exprimă producătorul român, Bobby Păunescu), Caranfil reuşeşte în sfârşit să facă un film care să semene cinematografului cu care a crescut şi care l-a format, un cinematograf anglofon în cea mai mare parte. "Din perspectiva unui scenariu care a fost gândit pentru limba română şi pentru un casting cu actori români, schimbarea are mai degrabă aspecte pozitive: îmi este foarte uşor să lucrez într-o tradiţie clar asumată a unui cinematograf anglofon care preia universuri neanglofone, de la Doctor Jivago şi până la lucruri foarte recente. Pe de altă parte, există desigur savoarea replicilor în română care se pierde, dar se câştigă altceva, prestaţia acestor extraordinari actori, şi vorbesc nu numai de câţiva, ci de o mică armată de treizeci şi ceva de actori veniţi din Marea Britanie (cu excepţia Verei Farmiga care vine din SUA), să vedeţi cât de frumos se poate lucra cu această echipă", spune entuziast Nae Caranfil.

Regizorul a ales să facă un film de limbă engleză, deşi calat pe o poveste românească, pentru a spori şansele filmului de a fi văzut de un public cât mai larg. " Pentru ca un film să aibă expunere, trebuie să fie în engleză.

Acest film se supune acestei convenţii a cinematografului anglofon de a adopta poveşti care se petrec în alte limbi şi de a le asuma în limba engleză. Pe Indiewire a apărut un articolaş în care se anunţa acest proiect şi care se termina cu următoarea frază: "East European accents guaranteed". Ei bine, nu, în acest film nu încercăm să introducem accente străine pentru a indica geografic zona unde filmăm".

Subiectul filmului e concentrat pe România anului 1959. Pentru populaţia rămasă nearestată, viaţa pare destul de calmă.

E ceva mai puţină teroare decât pe vremea lui Stalin, ceva mai multă pâine şi ceva mai mult "circ": televiziunea, jazzul şi filmele străine au devenit accesibile. Femeile visează la Chanel 5; tinerii, la un disc cu Elvis; bătrânii, la o sticlă de Dom Perignon. Nimic grav, cu condiţia ca lucrurile să se oprească aici. Dar nu - lucrurile o iau razna!... Într-o frumoasă dimineaţă de august, cinci tovarăşi mascaţi şi înarmaţi până în dinţi atacă maşina Băncii Naţionale şi dispar cu echivalentul unui milion de dolari în lei româneşti. Un hold-up rapid, spectaculos, executat în plină zi, sub privirile siderate ale trecătorilor. O lovitură demnă de cele mai «tari» filme poliţiste americane. După o lună de cercetări, Securitatea reuşeşte să-i aresteze pe vinovaţi.

A construi principalul decor, "Piaţa Martirilor", un personaj în sine, după cum îl numeşte Nae Caranfil, a fost o muncă dificilă pentru Cristi Niculescu, autorul decorurilor. Banca Naţională a României, frizeria, maternitatea, croitoria, până şi cantina au fost reconstituite în cele mai mici detalii în curtea din spate a vechii Politehnici bucureştene. "Prin luna martie, după multe căutări prin diverse amplasamente din Bucureşti (depouri abandonate, situri abandonate), mi-am dat seama că locul [din strada Polizu nr. 1-7 - n.red] avea datele necesare fizice: o clădire în stânga care avea aerul unei maternităţi, tot locul avea proporţiile necesare impuse de scenariul nostru, era ca o scenă de teatru: scuarul, copacii. A fost ca o revelaţie: uite, există locul ăsta pe care şi l-a imaginat Nae. Şi de aici încolo au început demersurile noastre, că s-a filmat timp de două săptămâni şi un pic.", spune Niculescu. Pe 19 septembrie totul era gata construit.

Caranfil ne atrage atenţia asupra modului în care s-a lucrat la decor. "Veţi vedea cu câtă migală sunt reconstituite vitrinele acelor ani, care pentru mine sunt anii în care am văzut lumina zilei. Ce aveţi în faţa ochilor sunt faţade puse (toată piatra cubică a fost pusă, nu exista de la început), după cum nici banca nu exista".

Filmul este o coproducţie Franţa/Italia/Polonia/SUA/România, iar bugetul se ridică la 7 milioane de dolari.

-----------

Credit foto galerie: Sorin Nainer