7 zile în Havana (în original: 7 días en la Havana) este un film colectiv, un portret al Havanei zilelor noastre văzut din prespectiva a şapte regizori din toată lumea, în şapte scurtmetraje. Filmul a intrat deja în cinematografele din România vinerea trecută, 19 octombrie şi a deschis festivalul “Les Films de Cannes a Bucharest”. Săptămâna aceasta 7 zile în Havana rulează la Cinema City Cotroceni şi Grand Cinema Digital Băneasa, iar din 2 noiembrie va intra şi în cinematografele Studio și Europa din Bucureşti, precum şi la Constanţa și Brașov.
Mai jos am adunat o serie de detalii despre realizarea acestui lungmetraj:
1. Actorul Benicio Del Toro, acum regizor
Întrebat în legătură cu noua ipostază în care se află, aceea de regizor, Benicio del Toro (autorul primului scurtmetraj din 7 zile în Havana, Yuma) a ales o comparaţie din atletism: “Să fi actor este ca şi cum ai concura la proba de 100 de metri viteză, în timp ce a regiza este maratonul”... Benicio del Toro (născut în Puerto Rico) a mai spus despre filmul său: “Cred că este o viziune pozitivă despre Cuba şi cubanezi. E o imagine foarte umană. Simţul umorului, al familiei, al respectului... O imagine umană... Umană, cubană!” (joc de cuvinte, în original: “Humana, cubana!” - n. red.). Regizorul Del Toro mai are un proiect datând din 1995, tot scurtmetraj, numit Submission.
2. Josh Hutcherson, americanul rătăcit prin Havana
Josh Hutcherson este actorul principal al scurtmetrajului Yuma. Joacă rolul unui actor american ajuns în Havana, care nu ştie o boabă de spaniolă. "Am avut senzaţia că Benicio del Toro m-a plasat într-un fel de Lost in Translation. În plus, aşteptările mele de-acasă despre cum va fi Cuba nu s-au potrivit absolut deloc cu ceea ce era în realitate Cuba". Hutcherson găseşte Havana ca fiind... ün loc superb. Arhitectura este incredibilă. Iar oamenii sunt frumoşi. Să pleci dintr-un loc cum e cel de unde vin eu, Statele Unite, unde ai atât de multe la dispoziţie, şi să ajungi aici, unde vezi că oamenii aproape nu au nimic... Şi, cu toate astea, radiază tot timpul de fericire... Ei bine, chestia asta te învaţă puţin să nu iei lucrurile cu care te-ai obişnuit ca şi cum toate ţi s-ar cuveni”.
3. Emir Kusturica, cubanofilul
"De câte ori am ocazia să vin în Cuba, nu o ratez", mărturiseşte regizorul sîrb, care în scurtmetrajul Jam Session este doar un actor. Însă un actor care joacă rolul unui regizor: Emir Kusturica însuşi. Nici partenerul său din film, Alexander Abreu, şoferul lui Kusturica, nu este chiar un actor. În realitate, Abreu este un trompetist renumit în Havana (Abreu pe YouTube). Kusturica a fost impresionat: “Alexander este un artist înnăscut. Eu cred că orice ar face în artă ar reuşi. Spre exemplu, la cât de bine cântă la trompetă, se situează în top 5 trompetişti pe care i-am ascultat eu vreodată"...
4. Maşinile din film şi mecanicul lor, Rigu
Una dintre imaginile cele mai puternice care îţi vine în minte când spui Havana este legată de maşinile care defilează pe străzi. Am folosit termenul "defilează" în mod special. Ai senzaţia că tot timpul e vreo filmare. Sau vreo expoziţie de maşini retro. Sau un muzeu auto interbelic. Într-una din zile, producătorii lui 7 zile în Havana s- au dus acasă la Rigu, mecanicul oficial al filmului, omul responsabil ca maşinile care apăreau în film să meargă. Sau, când era cazul, să nu meargă. În garajul mecanicului au mai găsit un Dodge din 1949 (recondiţionat în mare parte cu piese ruseşti), un Ford din ‘75, un Ford Falcon argentinian (desfăcut şi refăcut la loc cu alte piese) şi un Mercury din ‘46. “Un mecanic cubanez trebuie să ştie să se descurce, să cârpească, să improvizeze ca să-şi poate menţine maşinile în stare de funcţionare. Tot timpul se găseşte o soluţie, indiferent de problemă. Altfel n-aţi vedea maşini pe stradă. 99% din maşinile pe care o să le vedeţi pe străzile Havanei au pe undeva câte o improvizaţie”, a dezvăluit Rigu.
5. Elia Suleiman a refuzat iniţial proiectul
Când producătorii filmului 7 zile în Havana i-au propus, în 2011, să contribuie cu un scurtmetraj, regizorul palestinian Elia Suleiman i-a refuzat. "Nu vorbesc spaniola, nu am fost niciodată la Havana şi nu ştiu aproape nimic despre Cuba". A acceptat totuşi să petreacă un sejur acolo, înainte de a da un răspuns definitiv negativ. Suleiman a stat în Havana patru zile şi, pe drumul de întoarcere, şi-a formulat în minte cât se poate de clar un refuz ferm. "De la înălţimea primăverii arabe, de ce naiba ar trebui să mă duc în celălalt capăt al lumii să fiu martor al unei revoluţii de mult timp instituţionalizată? Dacă e să evoc drama unei blocade, ei bine, noi avem fâşia Gaza la o aruncătură de băţ. În plus, eu nu am găsit Havana atât de exotică”. Ceea ce a urmat este imposibil de explicat şi pentru regizor. Având în cap acest refuz ferm, Suleiman s-a întâlnit cu producătorii şi le-a spus cel mai hotărât "Da, voi face acest film!" posibil. Într-un interviu post producţie, el declara producătorilor: “În prima zi când am aterizat aici mi-am zis: Ce naiba e aici, Fâşia Gaza?! E ceva foarte palestinian în acest loc, Havana. Poate este vorba de poporul constrâns de lipsa cele necesare traiului de zi cu zi. Sau poate este vorba despre oamenii care reuşesc să-şi transforme disperarea în inovaţie, reinventând totul din nimic. Asta e chiar admirabil”. Elia Suleiman, regizorul scurtmetrajului Diary of a Beginner reprezentând ziua de joi din 7 zile în Havana, a fost prezent sâmbăta trecută şi în România. Cineastul palestinian s-a întâlnit cu spectatorii săi la proiecţia filmului The Time That Remains (Cannes 2009) şi Divine Intervention (Premiul Juriului şi Premiul criticii, Cannes 2002), două filme profund personale despre conflictul dintre Israel şi Palestina.
6. Laurent Cantet, inspirat de realitate
În 2011, Regizorul francez Laurent Cantet (autorul scurtmetrajului La Fuente din cadrul 7 zile în Havana) se afla prin capitala Cubei la un scouting (identificarea locurilor ideale pentru filmări - n.red.) pentru alt film. La un moment dat, în zona Malecón (Avenida de Maceo, esplanada Havanei) a nimerit într-o clădire plină de ceea ce părea a fi membrii unei familii care lucrau toţi la ceva. Nişte zidari încropeau într-un apartament un fel de bazin în jurul unui piedestal pe care trona o statuie. Era un şantier în miniatură şi toată lumea asculta comenzile unei femei în vârstă care părea să fie inginerul şef, arhitectul, autoritatea administrativă, inspectorul cu protecţia muncii şi beneficiarul proiectului. "Scena m-a amuzat foarte mult şi mi-a transmis imediat dorința de a face un film", spune Laurent Cantet. "A devenit imediat clar că această scenă este o alegorie perfectă a modului de funcționare al societății cubaneze, unde niciodată nimic nu pare posibil, dar în care totul sfârșește prin a se face, datorită imaginației, entuziasmului și inventivității. Grație de asemenea, întrajutorării și solidarității". El a scris imediat scenariul şi i-a oferit rolul principal femeii pe care a găsit-o la faţa locului. Aceasta a acceptat fără să tresară rolul într-un film. “Nici o timiditate in fața camerelor de filmat, o ușurință surprinzătoare, și mai ales multă plăcere. Am putut să filmez așa cum îmi place să o fac cu actorii neprofesioniști, lăsând mult loc pentru improvizație. Un film în care puteți vedea fețe pe care nu le vedeți în filme, auzi voci care nu sunt niciodată auzite în cinema. Și mai ales un film care dă glas celor pe care îi auzim atât de rar”, a declarat Laurent Cantet după filmări.
7. Gaspar Noé, misteriosul
Gaspar Noe este autorul scurtmetrajului “Ritual” din 7 zile în Havana. Că regizorul este oricum destul de controversat, nu e greu să-ţi dai seama. Nici măcar nu e nevoie să-i fi văzut filmele. E de-ajuns doar o simplă enumerare a câtorva titluri: Carne (1991), Sodomites (1998), I Stand Alone (1998), Intoxication (2002), Irreversible (2002), SIDA (2006), Enter the Void (2009).
Părerea ta
Spune-ţi părerea