Cronică

  • Doamna de Fier arătată în toată vulnerabilitatea ei

    24.04.2012 Articol Doamna de Fier arătată în toată vulnerabilitatea ei The Iron Lady/Doamna de Fier, filmul cu care Meryl Streep lua al treilea Oscar din carieră în februarie anul acesta, nu e un biopic convenţional despre Margaret Thatcher, prima femeie şef de guvern din Occident. Filmul pune în valoare mai mult personajul, contextul istoric şi politic fiind un fundal. ScenaristaAbi Morgan, împreună cu regizoarea Phyllida Lloyd, o arată pe Thatcher într-o ipostază străină de imaginea "Doamnei de Fier" pe care toţi o avem întipărită în minte (supranumită astfel de către un ziarist sovietic, pentru caracterul ei inflexibil si conservatorismul politic). Margaret Thatcher din film e o prezenţă vulnerabilă, atinsă de Alzheimer, la vârsta senectuţii; Thatcher a regizoarei Phyllida Lloyd stârneşte compasiune. Incursiunile în trecut su... citeşte
  • "Undeva la Palilula" - Lumea lui Purcărete

    22.04.2012 Articol "Undeva la Palilula" - Lumea lui Purcărete Undeva la Palilula, debutul cinematografic, atât de tardiv, al unui regizor de teatru ca Silviu Purcărete, nu putea fi aşteptat decât cu maxim interes, precum şi cu un amestec de speranţă şi scepticism. Contează aici nu numai valoarea şi renumele lui Purcărete, ci şi, mai ales, faptul că şi-a conturat, de-a lungul celor aproape patruzeci de ani ai carierei sale, o personalitate artistică pe cât de puternică, pe atât de specială - îndrăzneaţă, mereu şocantă şi niciodată repetitivă. Urmându-mi memoria afectivă, pot lua ca repere spectacolele puse în scenă la Teatrul Mic, de la viziunea simplă dar deloc simplistă, profund speculativă, conturată în "Nebuna din Chaillot" (1978) de Jean Giraudoux, trecând prin fascinantul "Diavolul şi bunul Dumnezeu" (198... citeşte
  • Lumina rece a dimineţii: acţiunea din vacanţă

    14.04.2012 Articol Lumina rece a dimineţii: acţiunea din vacanţă Lumina rece a dimineţii, cu Henry Cavill, Bruce Willis şi Sigourney Weaver rulează în premieră la cinema, fiind singurul film nou la cinema în mini-vacanţa de Paşte. Cu eroul din Immortals şi viitorul Superman în rol principal, Lumina rece a dimineţii bifează la capitolele tensiune creată şi protagonist. Dar păcătuieşte pentru că îl elimină pe Bruce Willis în primele 20 de minute din film şi prin poveste, atât de fumată în sute de alte filme de acţiune. Pe de altă parte, apreciem în mod deosebit că Sigourney Weaver a primit un rol de acţiune - în filmul Avatar oftam când o vedeam cum ea era cea care îl pregătea pe Jake (Sam Worthington) de acţiune. Dar, din păcate, scenele cu Weaver au un cu totul alt ritm decât restul secvenţelor de acţiune, prea le... citeşte
  • Battleship: energic, dar dislexic

    13.04.2012 Articol Battleship: energic, dar dislexic Ştii deja, probabil, că echipa din spatele lui Battleship este şi cea din spatele trilogiei Transformers (e de ajuns doar să asculţi trailerele, nu să le şi vezi), prin urmare aşteptările tale deja se situează în această zonă: efecte speciale trăsnet, poveste de umplutură. Într-adevăr, aşa este. Battleship ia notă mare la spectaculosul efectelor vizuale, dar te asigurăm că este sub Transformers în ceea ce priveşte scenariul: uneori o să pufnească râsul la replicile sforăitoare şi micile artificii (se voiau emoţionante) gândite de Jon şi Erich Hoeber...Battleship ne-a făcut să ne fie dor de perioada în care filmele de la Hollywood aveau 80-90 de minute, iar acestea erau folosite nu doar pentru a ni se arăta noutăţile în materie de efecte speciale. Battl... citeşte
  • "Toata lumea din familia noastră" - altă dragoste, alte bune intenţii

    11.04.2012 Articol "Toata lumea din familia noastră" - altă dragoste, alte bune intenţii La fel ca recentele "Cea mai fericită fată din lume" (2009) şi "Principii de viaţă" (2011, Constantin Popescu jr.), "Toată lumea din familia noastră" adoptă, sub eticheta unui titlu ironic, formula dramei de familie tratată cu umor amar, pe parcursul unei unităţi de timp compacte care relevă tarele umane de sub pojghiţa apareţelor şi a conformismului. Totuşi, dacă am pornit deja pe traseul comparaţiilor, cel mai mult mi-a amintit de "Din dragoste cu cele mai bune intenţii" (2011, Adrian Sitaru - film de care se apropie în mare măsură, ducând la un nivel mult mai intens riscurile acţiunilor întreprinse din dragoste, cu cele mai bune intenţii), precum şi, într-un mod aparent paradoxal, de "Eu când vreau să fluier, fluier" (2010, Florin Şerban), mai ales prin i... citeşte
  • Invincibilul Invincibilii

    08.04.2012 Articol Invincibilul Invincibilii Puţine sunt filmele care au reuşit să mulţumească un număr atât de mare ca Intouchables, comedia francezilor Eric Toledano şi Olivier Nakache, văzută la cinema de mai bine de 19 milioane de francezi din noiembrie, când a avut premiera naţională. Mai mult decât criticii, care întotdeauna găsesc ceva de obiectat la un film de public, cei mai mari fani ai lui Intouchables au fost spectatorii obişnuiţi, care de mult nu s-au mai distrat atât de copios în sala de cinema. Vorba aceea că e bine să combini umorul şi emoţia pentru a ajunge la inimile spectatorilor găseşte o nouă dovadă în producţia franceză, care spune povestea prieteniei insolite dintre un energic "derbedeu", Driss (Omar Sy), şi Philippe (François Cluzet), un aristocrat imobilizat în scaunul cu rot... citeşte
  • Project X: Party cu năbădăi

    05.04.2012 Articol Project X: Party cu năbădăi Cinemagia aşteaptă uneori cu mare nerăbdare vizionările de presă, dar cea la Project X recunoaştem că părea mai degrabă o corvoadă. De ce să ne pierdem 90 de minute din viaţă privind cum se dă în stambă o şleahtă de liceeni americani, ne întrebam, iar faptul că producătorul lui Project X este Todd Philips (mega-starul comediei hollywoodiene după seria Marea mahmureală) nu prea părea promiţător în context. Cu toate acestea Project X a fost mai amuzant decât ne aşteptam şi s-ar putea să reuşească să te amuze şi pe tine, dacă te duci cu cei mai petrecăreţi prieteni ai tăi şi laşi absolut toate prietenele acasă!Cu o premisă aparent puţin ofertantă, oamenii din spatele Project X chiar au pus de petrecerea secolului. Nu vrem să-ţi dezvăluim tot ce... citeşte
  • Apele tac, cel mai bun scurtmetraj românesc

    30.03.2012 Articol Apele tac, cel mai bun scurtmetraj românesc Pare simplu, dar nu e... Nu este deloc uşor să faci un film despre România comunistă, şi mai ales plasat în ultimii ani ai regimului Ceauşescu, chiar dacă ai trăit acea epocă la o vârstă mai mult sau mai puţin adultă. Şi nu numai datorită problemelor de ordin practic ale reconstituirii istorice. Marea dificultate este să reproduci acea stare de spirit complet aparte, proprie unei conjuncturi greu de imaginat din perspectiva zilelor noastre - acea pierdere a umanităţii generată prin acumularea presiunilor, a terorii, a umilinţelor, a privaţiunilor şi, mai ales, a închiderii oricăror orizonturi. Cum bine ştim, unul dintre puţinele exemple semnificative rămâne "Patru luni, trei săptămâni şi două zile" (2007, Cristian Mungiu), în primul rând prin empatia cu care a reuşit să redea o asemenea ... citeşte
  • Aurora, cel mai bun film românesc al anului trecut!

    28.03.2012 Articol Aurora, cel mai bun film românesc al anului trecut! Aurora, în regia lui Cristi Puiu, a fost desemnat luni, 26 martie, Cel mai bun film al anului trecut, în cadrul Galei Gopo 2012. Premiile industriei de film din România nu s-au oprit aici pentru Aurora. Filmul are şi cel mai bun scenariu al anului şi cea mai bună regie. Un film ambiţios, care impresionează pe cât o făcea Moartea domnului Lăzărescu (producţie cu care Cristi Puiu obţinea premiul secţiunii Un Certain Regard în 2005), dar mai ales filmul românesc ce construieşte cele mai adânci momente de aşteptare pentru spectator. Şi cele mai sumbre. Iar universul creat se distinge prin expresivitatea crudă şi sordidă a unei lumi surprinse în goliciunea ei inestetică şi morbidă. Personajul principal, inginer metalurg (jucat de regizorul însuşi, debut), este într-o tăcută şi sumbră căutare a... citeşte
  • Lorax, lecţia colorată de ecologie

    24.03.2012 Articol Lorax, lecţia colorată de ecologie În 2008 intra în cinematografele româneşti una dintre cele mai îndrăgite poveşti ale scriitorului şi desenatorului Dr. Seuss - Horton Hears a Who!. La trei ani diferenţă, adică pe 30 martie, are premiera în cinematografele româneşti animaţia Lorax. Protectorul pădurii, filmul de familie cu un puternic mesaj ecologist, inspirat dintr-o povestire a aceluiaşi Dr. Seuss, publicată în 1971. Filmul perfect pentru preşcolari şi copiii de până în 10-11 ani, Lorax. Protectorul pădurii funcţionează ca o lecţie creativă de protecţia mediului. Un inventator (voce Ed Helms), obsedat să găsească materialul perfect pentru creat obiecte multifuncţionale, defrişează o pădure întreagă pentru a le fabrica - în ciuda avertismentelor lui Lorax (Danny DeVito), o creatură fantastică, care luptă pentru a-şi apă... citeşte
  • Jocurile foamei, fidel şi intens

    22.03.2012 Articol Jocurile foamei, fidel şi intens Publicul tânăr este probabil cel mai familiarizat cu universul din The Hunger Games/Jocurile foamei, trilogia scrisă cu nemaipomenit succes de Suzanne Collins. Autoarea s-a implicat şi în scenariul (şi producţia) ecranizării, iar rezultatul este uimitor de fidel şi captivant atât pentru fani, cât şi pentru cei care n-au habar de Panem, districte, tributuri (noi am fi tradus "tribuţi") şi aşa mai departe. Chiar dacă este o carte scrisă pentru adolescenţi, Jocurile foamei a avut cu ce prinde în mreje şi cititorul adult. Cinemagia a bifat şi ea aventurile pe hârtie ale lui Katniss şi Peeta şi trebuie să admită că de-abia aşteaptă continuările, căci lucrurile se complică mult în viitoarele cărţi (şi desigur părţi al francizei împărţite nu în trei, ci în patru filme).Dacă nu ştii povestea, iat... citeşte
  • Femeia în negru: sperieturi zdravene şi atât

    20.03.2012 Articol Femeia în negru: sperieturi zdravene şi atât Femeia în negru/The Woman in Black, cu Daniel Radcliffe în rol principal, este un horror psihologic, o poveste cu fantome-copii care arată ca în filmele de groază japoneze, în care teroarea creşte gradat, punctul maxim în materie de spaimă creată spectatorului fiind dat de sperieturile bruşte, în sine rezolvări facile, dar cu un efect intens asupra privitorului. Tot ca in horrorurile japoneze, fantoma malefică e o femeie, cea "în negru", anunţată de titlu, pe care recomandăm să nu o privească în ochi spectatorii cu copii acasă (veţi vedea la final de ce). Camerele de filmat se mişcă modern (travelingul prin care protagonistul e urmărit în casa bântuită etc ), ceea ce face o combinaţie interesantă cu filmul de epocă. Bazat pe romanul de succes scris de Susan Hill, Femeia în negru este o po... citeşte
  • Fenomenul 21 Jump Street

    20.03.2012 Articol Fenomenul 21 Jump Street 21 Jump Street, comedia cu Jonah Hill şi Channing Tatum, este o adevărată "pasăre rară" în cinematografe: nu este doar o comedie cât se poate de reuşită, ci şi un remake care a reuşit să atragă laudele criticilor şi să facă să dispară ca prin minune banii din buzunarele amatorilor de distracţie la cinema. Dacă iniţial acestui film nu prea i se dădeau şanse de către specialişti, iată că un scenariu reuşit şi şarmul protagoniştilor au transformat premiera într-un adevărat succes.Şi ce succes: cu 36 de milioane de dolari încasate în primul weekend în Statele Unite, 21 Jump Street a avut parte de cel mai bun debut al unei comedii cu ratingul R (cei sub 17 ani trebuie să fie însoţiţi de un adult pentru a intra în cinema) care să nu fie un sequel. Da, sună tehnic, dar ideea de bază ar fi că succ... citeşte
  • Radu Mihăileanu aduce odă femeii

    20.03.2012 Articol Radu Mihăileanu aduce odă femeii În fiecare zi, femeile dintr-un sat urcă muntele pentru a strânge apă de la izvor, cu cobiliţa pe spate, sub privirile soţilor care-şi beau tacticos ceaiul, pe verandă. Aşa a fost de când se ştie lumea, până când femeile se hotărăsc să schimbe lucrurile. Ele decid să nu le mai dea bărbaţilor favoruri sexuale până când nu schimbă ceva. Aceasta este premisa filmului La source des femmes, care a deschis luni Festivalul Internaţional de Film Bucureşti şi care va avea premiera în România pe 30 martie. În regia românului Radu Mihăileanu, care a fost prima dată selecţionat cu acest film în competiţia de la Cannes. Dansuri, costume, culoare, acest film vibrant are ca protagoniste femeile (frumoase) dintr-un sat în care tradiţiile încep să fie contestate. Satul turcesc în care are loc acţiunea es... citeşte
  • Mirror, mirror, vesel şi colorat

    14.03.2012 Articol Mirror, mirror, vesel şi colorat Albă ca Zăpada, unul dintre cele mai iubite basme din lumea întreagă, a făcut istorie (cinematografică) încă din 1937, când devenea primul lungmetraj animat realizat de Walt Disney (vezi AICI un material despre cele mai tari momente din istoria Oscarurilor, unul dintre ele având legătură cu animaţia din 1937). 75 de ani mai târziu îi vine rândul lui Tarsem Singh, regizorul de origine indiană cunoscut pentru The Cell şi The Fall, să aducă pe marele ecran lumea de basm a frumoasei Albă ca Zăpada şi a mamei sale vitrege, regina cea rea. Atenţie, poţi vedea Mirror, mirror/Oglindă, Oglinjoară cu începere de vineri, 16 martie, cu exact două săptămâni ÎNAINTEA publicului american.Bineînţeles, în zilele noastre nu mai putem avea pretenţii la ecranizări fidele, mai ales în cazul unor opere atât de ... citeşte
  • John Carter , "bunicul" lui Han Solo, "tatăl" lui Superman

    07.03.2012 Articol John Carter , "bunicul" lui Han Solo, "tatăl" lui Superman John Carter se lansează vineri, 9 martie, în cinematografele de la noi, premiera coincizând cu aniversarea a 100 de ani de existenţă a legendarului personaj, în faţa căruia trebuie să ne înclinăm. El este "bunicul" lui Han Solo (Star Wars), "sursa de inspiraţie" pentru Superman, "tatăl" lui Flash Gordon (unul dintre primii supereroi), iar aventurile lui au inspirat poveşti de succes - de la Indiana Jones până la Avatar. Din 9 martie avem ocazia să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, urmărind acest film lung de 2 ore şi 12 minute, captivant de la un capăt la celălalt, deşi nimic - practic nu este neaşteptat (cu excepţia a două twisturi care m-au dat peste cap pe moment), nici la nivelul poveştii, nici vizual, întrucât noi am crescut cu seriile Star Wars, Dune, Indiana Jones, Superman, Matrix,... citeşte
  • Chronicle, puteri paranormale pentru un sequel

    06.03.2012 Articol Chronicle, puteri paranormale pentru un sequel Relativ noul sub-gen de „material găsit" sau POV (point-of-view) şi-a făcut incredibil de bine treaba cu filme precum The Blair Witch Project (unul dintre cele mai rentabile filme ale tuturor timpurilor) şi - înainte de el - cu Cannibal Holocaust (atât de "real" încât regizorul a fost cercetat pentru crimă, ulterior achitat), C'est arrivé près de chez vous, Cloverfield, seria Paranormal Activity, Troll Hunter, şi continuă să tenteze regizorii - care încearcă să dezvolte sub-genul cu filmări inovatoare şi efecte vizuale, păstrându-l totodată ancorat în realitate. Publicul, de asemenea, este captivat de acest sub-gen (să luam doar exemplul seriei Paranormal Activity; primul film aducea încasări totale de peste 107 milioane de dolari, iar încasările din weekendul lansării au crescut progresi... citeşte
  • Cu lumea-n cap, inegal

    02.03.2012 Articol Cu lumea-n cap, inegal Jennifer Aniston şi Paul Rudd sunt câteva dintre cele mai cunoscute nume din lumea comediei de azi şi puţini sunt creatorii mai populari decât Judd Apatow în acelaşi gen. Pe hârtie Wanderlust/Cu lumea-n cap are mare potenţial, dar, o dată cu derularea genericului de final (punctat de momente amuzante din timpul filmărilor) sunt şanse să-ţi spui că eşti dezamăgit: nimic din aventurile protagoniştilor nu-ţi va rămâne în memorie.Dacă ţii morţiş să vezi o comedie pe marele ecran, Wanderlust ar putea fi, cu toate acestea, o soluţie bună, căci timp de aproape două ore măcar nu te vei plictisi. Scenariul este plin de momente imprevizibile şi măcar vei chicoti de câteva ori, dacă nu vrei râde în hohote.Jennifer Aniston şi Paul Rudd sunt George şi Linda, un cuplu din Manhattan care trebuie să ia d... citeşte
  • Cronică Ceva bun de la viaţă

    23.02.2012 Articol Cronică Ceva bun de la viaţă Trei prăbuşiri surprinzătoare au marcat generaţia '60-70 a cinematografiei româneşti: Sergiu Nicolaescu, Dan Piţa şi Mircea Daneliuc. Nicolaescu, aflat pe val între 1967 şi 1976, a intrat într-un declin lent dar sigur, de circa zece ani. Piţa, unul dintre cei mai buni din 1971 până-n 1983, şi-a parcurs coborârea în deceniul următor. Iar Daneliuc, care a ţinut stindardul în perioada 1975-1988, s-a prăbuşit brusc la trecerea peste pragul lui 1989. Cazul celui de-al treilea e greu explicabil, ţinând de un întreg complex de resorturi interioare, conjugate cu dispariţia subită a cenzurii, care ajunsese să-i asigure echilibrul optim de creaţie. În privinţa lui Sergiu Nicolaescu, perisabilitatea s-a revendicat de la o combinaţie între lipsa unui profesionalism real, de fond, suplinit numai prin ... citeşte
  • The Grey, în gura lupilor

    22.02.2012 Articol The Grey, în gura lupilor Dacă te iei după primul trailer lansat, The Grey poate fi rezumat într-o scurtă frază: Liam Neeson dă nas în nas cu o haită de lupi şi se apucă să-i omoare. Lucrurile sunt mult mai complicate în filmul regizat pe Joe Carnahan, iar asta dă foarte bine pe ecran, căci The Grey îşi depăşeşte condiţia de thriller şi ajunge să spună lucruri interesante despre prietenie, om şi relaţia lui cu natura.Premisa este simplă: în drum spre o zonă bogată în petrol din Alaska, un avion cu specialişti în foraj se prăbuşeşte. Puţinii supravieţuitori nu trebuie doar să înfrunte gerul polar şi viscolul, ci şi o haită de lupi hămesiţi. Ottway (Liam Neeson), un lunetist însărcinat cu protecţia grupului, devine imediat liderul, căci de îndată ce-şi fac apariţia lupii devine evident că ştie o mulţime despre obice... citeşte
Articole 1161 - 1180 din 1588
jinglebells